135 matches
-
fi fost și tot o ciupeai, atât era de apetisantă, acel miros de pâine de grâu îți sfredelea stomacul și mintea. Lângă Roca era un teren cu iarbă unde jucam fotbal cu o minge de cârpă, apoi cu una de crep negru, luat de la roțile de avion din „paradisul” nostru. Odată, am jucat fotbal cu băieții cei mari. Se juca la două porți. Eu fiind mai mic, cei mari m-au pus portar. Deodată, cineva a șutat spre poarta pe care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pe o ușă laterală. Bat și le răspunde vocea guturală a maiorului. Îl văd așezat la birou, îmbrăcat în aceeași uniformă dezordonată, cu nasturii descheiați, care lasă să se vadă un pântece proeminent. Pe cap, are o pălărie verde din crep șifonat, amintire de la festivalul religios pe care englezii l-au celebrat în acea zi. Maiorul asudase și vopseaua ieftină a pălăriei începuse să-i păteze fruntea. Un pahar fără picior și o sticlă pe jumătate goală de whisky (Highland Paddock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
așa că-și cumpără o centură de flanelă, care să-l ferească de holeră, să-i protejeze abdomenul de umiditatea excesivă și o altă centură care să-i susțină coloana și să-l ferească de razele distrugătoare ale soarelui. Bandajele de crep și un termometru se adaugă la dulapul cu medicamente. În cele din urmă, alege o pereche de ochelari cu ramă metalică și lentile fumurii. În oglindă îl fac să arate sinistru și greu de descifrat, ca o muscă. Chiar înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bun? Adevărul este cu atât mai puternic cu cât îl privim în față. Lysia intră și-i întinse lui Destinat mâna ei atât de fină că nu o văzu de îndată, ocupat cum era să privească pantofiorii de vară, din crep și piele tăbăcită de culoare neagră, ale căror vârfuri și tălpi erau acoperite cu puțin noroi. Iar acest noroi mai curând cenușiu decât brun lăsase o dâră pe jos, pătând cu alb pătratele negre și cu o culoare întunecată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
efect asupra mea, Îmi suna a gol. Clienta mea se Întoarse În toiul conversației. Își schimbase și chimonoul de doliu, chiar prea repede după părerea mea. Aparent, nu mai era cazul să mă sîcÎie ideea morții. Purta o rochie din crep negru ce i se mula perfect pe corp. Oare și-a amintit că i-am spus că-i vine bine negrul ? Și-a Înclinat capul Într-o parte. Mi l-am mișcat și eu de la stînga la dreapta, făcîndu-i semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
abia când mi s-a părut din nou că aud soarele cum strălucește la apus, strălucind În cerceii ei, ca niște scântei de lumină, am Înțeles că imaginația mi-o luase razna. Mi-am Întins gâtul - chiar dacă gulerul Înalt de crep mă cam incomoda - și mi-am ciulit urechile. Și pentru că nu mai auzeam țăcănitul tocurilor, am presupus că pășește pe covorașul Împletit din hol. Peste câteva secunde Însă, le-am distins din nou, vagi și distante, ca niște picături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dragă cititorule, Natura a creat uneori câte un nebun; dar filfizonii sunt întotdeauna creația omului. Addison În timp ce pe străzile pavate cu piatră ale Cartierului Francez mi-am uzat tălpile cizmelor până n-a mai rămas decât o fâșie subțire de crep, în lupta mea înverșunată pentru a-mi câștiga existența în mijlocul unei societăți ușuratice și nepăsătoare, am fost oprit de o veche și scumpă cunoștință (pederast). După câteva minute de conversație, prin care fără nici o greutate mi-am demonstrat superioritatea morală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
deodată, fu urcată în cupeu, moșica Mari îi șopti: - Ți-e rău? - Nu! sunt sănătoasă! Am să trăiesc o sută de ani! răspunse apăsat, răgușit, uitîndu-se urât la ea, fără s-o cunoască, și lăsând în jos peste fața urâtă crepul funebru, pe care se chibzuise că se cuvine să-1 poarte. Moșica Mari se dete la o parte. Nu înțelegea. Dar doctorul Rim, care sta acolo fără rost, fără să știe ce are de făcut, înțelesese. Cuvintele Linei, pe care le
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
reușit cât de cât să se debaraseze, au intervenit alții care să-i tulbure liniștea și așa destul de precară. Vin vremuri grele, Georgică frățioare! Păzea că nu-i de șagă! Dar nu-i necesar să vină, că de ovăz, de crep, de mălai încins și de fiertură de arpacaș te-ai săturat și tu! Nu la asta mă refeream, ci la Germania... Cică sunt ceva mișcări prin Democrată. Cum de n-ai aflat până acum de isprava asta nemțească? Că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
3. Decorațiuni de alamă pe coșciug NU 4. Perna respectivă și cearșaful necesar DA 5. Masa drapată și garnitură de plante NU 6. Patru sfeșnice la catafalc DA 7. Doliu la marchiză cu marcă inițiale NU 8. Două steaguri cu crepuri și panouri de doliu la poartă DA 9. Coliva și sfeșnicul garnisit DA 10. Cruce scrisă de lemn pentru mormânt DA 11. Doi lachei uniformați de serviciu NU 12. Șase instrumentiști fanfară NU 13. Două bocitoare NU 14. Sicriu pentru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
care-l numim Mintea Criminală. Ochii mei priviră către femeia cu ten deschis, cremos, care stătea la capătul îndepărtat al mesei, în timp ce în mintea mea mă lingeam pe buze. Purta o fustă de culoarea magnoliei și o bluză albă din crep, iar părul ei blond era prins într-o coc răsucit, strâns la ceafa capului ei fin sculptat. Zâmbi la prezentarea mea și își scoase din servietă un dosar, pe care îl deschise. — Când Josef Kahn era copil, zise ea, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
așteptat până la 9:30 și am sunat la poliție. Sorbi din cafeaua pe care o ținea cu o mână fermă, dar nu era greu de văzut că e supărată. Ochii ei albaștri erau umezi și în mâneca de la rochia din crep albastru se putea zări o batistă din dantelă care părea udă fleașcă. — Povestiți-mi despre fiica dumneavoastră. E un copil fericit? — Atât de fericită cât poate fi orice fată care de curând și-a pierdut tatăl. Își dădu la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
auzit-o pe Hildegard strigând. Am urmărit-o cum vine spre ușă, căutând încă ceva în poșetă, fără a ridica privirea decât atunci când se află doar la câțiva metri distanță. Purta un costum din tweed negru, o bluză argintie din crep și o pălărie neagră cu pene care se legănau spre partea din față a capului ei precum fumul dintr-o clădire care arde. Era o imagine pe care îmi vine greu să mi-o scot din minte. Când m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
avea o lucire de marmură și toate trăsăturile sale se îngustau spre vârf - degetele, lobii urechilor, bărbia. Era suplu și puternic, avea părul destul de lung, dat după urechi. Niciodată nu putea sta liniștit, nici măcar acum. Naomi auzea cum tălpile de crep ale pantofilor i se lovesc de dalele roșii din pardoseala bucătăriei, iar degetele de la o mână băteau darabana pe o latură a mesei. Alan simți că e privit. O privi la rândul său în ochi și îi zâmbi cu drăgălășenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
poată deschide, lângă noi s-a oprit o femeie, se apropiase atât de repede încât i se-auzea fusta foșnind, purta o pălărie mare, cu boruri largi, cum nu mai văzusem până atunci, fața îi era în întregime acoperită de crepul negru care atârna de jur împrejurul pălăriei, la început am crezut că e bunica, dar apoi am văzut că totuși nu e ea, fiindcă femeia asta era cu mult mai înaltă și mai slabă decât bunica, iar când și-a ridicat vălul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
peria și am tras-o cu nădejde spre spate. Am băut cafeaua în cameră, sorbind-o zgomotos. Opt și patruzeci. Cel mai bun echipament: o haină lungă și largă, pantaloni conici, cât mai strâmți jos, pantofi cu talpa groasă de crep. N-am băut nimic, dar, în timp ce încuiam ușa, am recapitulat cum o voi saluta eu pe Martina, cerând zâmbitor o șampanie. Am luat-o spre est, apoi către nord. Mda, era clar că ziua avea o culoare stranie - o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Colentina, pe deasupra cărora se promenada, nu mai pridideau să se ivească, la intuiție, țațe felurite, gătite ba în papuc cu talpa moale și capișonul de pluș, ba în rochițe de casă cu panglici și șiretlîcuri, în halate bălțate din crep înflorat, cu agrafe și piepteni botoși, zburătăciți prin conciurile sfărâmate, aținîndu-se în mână ba cu bătătorul de covoare, ba cu levata, schimonosindu-se ca și cum s-ar fi nimerit prin preajmă doar pentru a-și aerisi lenjeria de pat sau chiar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de Kent sau ca Sharon Stone. Eram singura femeie aleasă ca stagiară În anul acela, eram Înconjurată numai de bărbați, niște animale masive care se simțeau În largul lor În blănurile lor cu dungulițe. Nu ca mine: costumul Whistles din crep negru pe care-mi cheltuisem ultimele patruzeci de lire mă făcea să arăt ca un inspector școlar din Wolverhampton. Grupul de novici de anul acesta e destul de tipic. Patru tipi, două fete. Băieții lâncezesc În spatele sălii, iar fetele stau drepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
reverendul Davis ieșea cu pas grăbit pe poarta cimitirului, roșu la față de stînjeneală, Crawford strigă În urma lui: — La revedere, părinte. Mulțumirile noastre. Apoi le Înapoie cazmaua groparilor impasibili și așteptă să se Îndepărteze toată lumea. Își trase de la gît cravata din crep negru și Își Îmbrăcă haina mototolită cu o mișcare a umerilor În care am recunoscut același gest pe care Îl văzusem la violatorul aspirant cînd fugise din parcarea Clubului Nautico. Cimitirul aproape se golise. Paula Hamilton o ștersese cu Hennessy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de când o cunoscusem. Purta o rochie cu talia joasă de un roșu închis care-i venea chiar mai prost decât blugii, dar nu conta chiar deloc pentru că, pentru MM, hainele n-aveau nici o importanță. Mi-am întins rochia cambrată, din crep, cu spate de satin, ca și cum aș fi vrut să mă asigur că totul e în ordine. Hugo nu ajunsese prea departe în al nouălea cer ca să nu observe gestul. Arăți minunat, zise el, aplecându-se pentru a mă săruta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
încercînd să-l miște. Plângea fără să se mai stăpânească, boțindu-și chipul mic. Trăgea când de umeri, când de centură, prăvălită peste trupul cald încă. Profesorul încerca să nu privească dincolo de încălțămintea șoferului, niște ghete de antilopă cenușii cu crepul tocit la călcâie. ― Melania! hohoti Florence. Melania, mă auzi? Bătu ușurel obrajii reci și palizi. Bătrâna țeapănă părea că nu respiră. Doamna Miga își ridică fața răvășită. Țipă disperată: ― Ce să fac? Învățați-mă ce să fac!! ― Apă rece! bâlbâi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lână prevăzută cu canaf, cu patinele sau schiurile pe umăr, eventual cu un fluier în jurul gâtului ca un medalion, cum și-o amintea încă din anii când își făcea lecțiile împreună cu Mișu. Spre surprinderea lui, într-un costum impecabil din crep satin alb, fără riduri pe față, sugeră pentru câteva secunde celor doi musafiri tineri că ea este logodnica pe care o așteptau. O salută respectuos. Știa că se pregătise pentru o discuție solemnă, în timp ce auzi. Mama mea! Bidaru Siona. Aproape
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să poarte o rochie de mătase (Sarrasine, Pleiada, volumul VI, p. 1050), Balzac respectă tendința generală de la începutul anului 1830 pentru ținutele de acest gen. "În ce privește rochiile, tendința era, cum anunțase deja La Mode, să fie făcute din mătase sau crep colorat", putem citi în cartea balului organizat de Ambasada Austriei pentru a sărbători aniversarea împărătesei, în februarie. (La Mode, 1830, 8, numărul 7 [februarie], p. 167). Totuși este de remarcat faptul că acest tip de realism presupune în mod aproape
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
am uitat la asfințit / Și-am văzut / Pajură păjurată / Și cu foc înfocată. / Pajură păjurată, / Un` te duci așa-nfocată? Mă duc codrii să-i pârlesc, / De verdeață să-i gătesc, / Și văile să le sec, / Și pietrele să le crep! / Lasă codrii să-nfrunzească / Și văile să-nverzească / Și pietrele ca să crească, / Da tu te du mai bine în lume, / Peste lume, / La ursitul meu aanume, / Cu foc îl încinge, / Cu foc îl aprinde, / Foc la gura cămeșii îi bagă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de popor, Necker tocmai a fost demis de rege. "Manifestanții, scrie istoricul Michel Winock 130, plini de imaginație, au luat busturile lui Necker și ale ducelui de Orléans de la Muzeul figurilor de ceară de pe bulevardul Temple. Le-au acoperit cu crepuri și le-au plimbat prin Paris, agitînd în mîini securi, săbii sau puști. Chateaubriand, care se intersectează din întîmplare cu convoiul de manifestanți, aude printre "Trăiască Necker" și "Trăiască ducele de Orléans" și cîteva neașteptate sloganuri: "Trăiască Ludovic al XVII
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]