431 matches
-
apoi în centru se așază semeț ridică ciobul de sticlă îl zvârle în aer descrie anotimpurile pe rând ca un pictor înainte ca pânza să i se umple de culoare pe drumuri de munte arunc din pumni pietrele cu ciocul crestează copacul semn de trecere între înalt și solul reaprins de tainele curiosului copil al înțelepciunii netăgăduite îndrumă lacrima de rouă printre nervurile frunzelor de mesteacăn alb pleacă până când revine liberând scoarța albă între rădăcini și coroana înaltului zbor îi privesc
GÂND DE SEARĂ 4 IULIE 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363932_a_365261]
-
mare Singuratic, pe cărare; Ce vă spun, n-o să credeți ! nu o Prieteni mii din lumea mare I-au ieșit veseli în cale. Mici și veseli, ce să facă! S-au pus cu toții pe joacă. Cocoșeii înfumurați Un cocos cu cresta mare Și unul cu moț, îmi pare, Nu se hotărau de fel Care este cel mai cel. Se-apucară la bătaie, Pene zboară, harmalaie, Ciupituri, vârșari de sânge, Mama, cloșca stă și plânge. -Stați copii nu va certați, Ați uitat
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
-Ia-o te rog! Ea a greșit ea să plătească. Fă-i ce vrei! Eu unul n-am vrut să te lovesc, însă mâna mea s-a enervat și te-a lovit, deci merită să plătească. Ia și acest cuțit și crestează aici căci legea spune: ,,Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” ! și sânge pentru sânge aș putea adăuga eu. Fă doar ce spune legea și nimic mai mult! Căci legea e dată de Domnul Dumnezeul lui Israel iar Iisus al vostru
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
-Ia-o te rog! Ea a greșit, ea să plătească. Fă-i ce trebuie! Eu unul n-am vrut să te lovesc, însă mâna mea s-a enervat și te-a lovit, deci merită să plătească. Ia și acest cuțit și crestează aici căci legea spune: ,,Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” ! și sânge pentru sânge... aș adăuga eu. Fă doar ce spune legea și nimic mai mult! Căci legea e dată de Domnul Dumnezeul lui Israel iar Iisus al vostru care
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
arcul încordându-mi brațele, să ciupesc scurt coarda și să nu ratez. Nu am mai făcut-o, dar nici Ba-Kema nu rată. Înainte de a patra săgeată, se întoarse spre mine, cu luminile roșietice ale primului răsărit jucându-i pe obrazul crestat de cicatrice. Mă privi misterios, îmi atinse cu palma stângă brațul drept în care încă țineam arcul, după care rată una după alta ultimele două săgeți. În chiuitul meu eliberator, pământul prinse a se zgudui cu putere. Pasarela se smuci
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
urechi. De sub basmaua legată la lucru dinspre ceafă spre creștet atârnau alte două cozi zdravene, împletite până dincolo de firele de păr prin terminațiile câte unei panglici roșii. De urechi atârnau lucitori cercei de argint, lungi în toarte, închipuind două frunze crestate pe margini. În jurul gâtului subțirel se orânduia un șirag de pietricele roșii, iar sub el se lăsa un lănțug de argint cu zale jucăușe de forme curioase. Purta o bluză-nflorată de stambă, câmp alb pătat de nuanțele curcubeului, răscroită
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
un șanț lung de 470 de km la sud și nord de zonă epicentrală, aflată în Munții Santa Cruz și a deplasat foarte rapid două plăci tectonice pe o distanță între 5 și 8 metri una de alta,”tăind” sau crestând pământul în două pe lungimea amintită. A fost prima catastrofă naturală de aceste proporții din istoria geologică recentă a Californiei dar și prima catastrofă seismică filmată, atunci când cinematograful avea aici o vechime nu mai mare de un deceniu. Însă, paradoxal
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
ale căror subiecte mă făceau curioasă: psihologie, astronomie, literatură... orice, nici fervoarea și tensiunea nopților când întrebările curgeau. Cine sunt, ce sunt, de ce mie?! Lacrimi de rășini, sânge și sare, miere și sucuri par a se revărsa din arterele mele, crestate de melancolia maturității târzii. Am învățat că fiecare zi este o mică viață care se sfârșește. - Cum?! - În acele momente mi s-a aprins în inimă o lumină tainică și o speranță, că într-o zi îmi voi găsi locul
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
fereastra mea până la a nouăzeci și noua vară odată ți-am spus nu rupe toate crengile ți-era frig un dans violet curgea în hohote demonice trosneau melcii cu iarba măsurată în bemoli acum lasă am învățat cum e să crestezi inima ciocârliei Referință Bibliografică: până la a nouăzeci și noua vară / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1306, Anul IV, 29 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
PÂNĂ LA A NOUĂZECI ŞI NOUA VARĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349475_a_350804]
-
era greu și numai cine nu voia nu citea pe fața lui cu ce ochi de îndrăgostit mă privea. Atunci când a ajuns la urechile Bulibașei, acesta l-a chemat pe băiat la el în cort, la bătut cumplit, i-a crestat fața cu șișul și l-a izgonit amintindu-i și avertizându-l că de va mai auzi că se ține după ea înainte de a încuviința el acest lucru, îl omoară. Dellu a oprit-o din povestit, i-a dat un
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]
-
de odinioară, Cu ramurile-n azimut... În valuri-lanuri am urcat, Cu tălpi golașe, prin țărână, Când vin cireși la dezmierdat, Ținându-se,-n alint, de mână... Mai simt un vânt primăvăratic, Așa cum îl știam atunci, Vara, cu stropii de jăratic, Crestați printre altare-rugi... Priveam în depărtări ascunse... Citisem despre un pământ, Cândva unit, ce dispăruse, Cu un cernit discernământ; Am stat s-ascult un imn absurd, L-am intonat în călimară, Metaforă cu sunet surd, Minciună râncedă și-amară, Și rușinos
SĂTUCUL MEU, ŞI ODISEEA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365935_a_367264]
-
declină intenția de a însenina gândurile cititorilor cu unele anecdote, întâmplări amuzante din viața marilor personalități: „Nu-mi propun aicea să fac biografia serioasă pe cât și greoaie, lungă pe cât și plicticoasă, a oamenilor mari ai neamului românesc. Voi numai să crestez, la răboajele neuitărei, unele anecdote din viața lor, anecdote cari mai ieri încă erau povestite cu haz de contimpuranii lor, dar cari pe toată ziua se sting tot mai mult, cum se perde tot mai mult din auzul nostru sunetele
CRONICĂ LA CARTEA LUI ZANFIR ILIE FAŢETE ALE PUBLICISTULUI ŞI MEMORIALISTULUI VASILE ALEXANDRESCU URECHIA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364837_a_366166]
-
cot din patul în care zăcea. Alteori i se făcea poftă de scoverzi - evident, pentru ei, scoverz’ - pre¬să¬rate cu mult zacăr. Se scula biata Hobzoaica din viu’ nopțî, frământa aluat, decupa din el romburi, pe care apoi le cresta la mijloc și trecea un capăt prin crestătură, după care le lăsa o țâră, să să hodinească. Apoi încingea untură de porc lim- pede într-o tigaie și-i prăjea bine-bine scoverzi lui Hobza. Deși nu împlinisem încă șase ani
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
SUFLET Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2108 din 08 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului (mamei mele) Înfloresc amintiri sub cascada de ploi (Anotimpul de jad se-oglindește în noi): Când la pieptul tău blând, universu-l simțeam, Fericirea-și cresta primăvara pe ram. Pentru zâmbetul tău - un concert de viori, Ți-aș aduce, în vis, nemurirea din sori. Mi-ai lăsat, pe sub gând, o fărâmă de stea, Să-mi adune-n pocal tulburarea, în ea. Orișiunde ai fi, ești cu
ÎNGERUL DIN SUFLET de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366433_a_367762]
-
cot din patul în care zăcea. Alteori i se făcea poftă de scoverzi - evident, pentru ei, scoverz’ - pre¬să¬rate cu mult zacăr. Se scula biata Hobzoaica din viu’ nopțî, frământa aluat, decupa din el romburi, pe care apoi le cresta la mijloc și trecea un capăt prin crestătură, după care le lăsa o țâră, să să hodinească. Apoi încingea untură limpede de porc într-o tigaie și-i prăjea bine-bine scoverzi lui moșu’ Hobza. Deși nu împlinisem încă șase ani
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
Acasa > Poeme > Antologie > SEMN DE LECTURĂ Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 366 din 01 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Semn de lectură Semn de lectură, o trăsătură, Cum ai cresta cu un cuțit, Semn diabolic pe un buric. Eu scriu poemul, Tu pui doar semnul, Eu sângerez. Alți huhurezi stau și pândesc, Mărturisesc, scriu pentru mine Semne divine, Pun pentru voi Cuvântul altoi. Poezia nu este un act de plăcere
SEMN DE LECTURĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361646_a_362975]
-
cu vistiernicul Ianache Văcărescu. În temniță, domnitorul și fiii săi au fost torturați într-un mod aproape imposibil de imaginat în zilele noastre. Astfel, cronicarul spune că pe lângă butucii în care le-au fost prinse mâinile și picioarele, li se cresta pielea capului, presărându-se apoi sare, li se ardea pieptul și tălpile cu fierul roșu, erau bătuți cu bestialitate în fiecare zi. Și tot acest tratament nu avea decât un singur motiv: aflarea sumelor de bani depuse de domnitor în
JERTFA SFINŢILOR MARTIRI BRÂNCOVENI – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361619_a_362948]
-
eliberare a sinelui individual din sinele comun. „Din carnea mea/ s-au scos cuvinte/ ce s-au încins pe jar;/ s-au redeschis morminte/ Din ochii mei s-au scurs idei [...]/ Din mâna mea au răsărit statui [...]/ Cu dinții am crestat cuvinte[...]/ Din gând, am zămislit urmași/ s-alerge pentru tine/ iar trupul meu/ a mirosit a pâine” (Din mine). Poemele, intitulate „Lacrima iubirii”, capătă rang nobil, de noblețe izomorfă cu „Poemele din templu”. Iubirea, tema predilectă, excelează și abundă cele
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
iar conceptul - dintotdeauna. Așa încât, astăzi, îngăduiți de imaginea fotografică a visării, nu vom face decât să păstrăm - fericiți - o fanta de lumină în căderea nopții prefăcute. FINAL Atât de multă energie risipita pe câmpul de luptă central, o dalta veche crestând încă piatră, înainte de suflet, între gânduri, afară din ocean. Mihaela Cristescu Sydney, 10 februarie 2012 Referință Bibliografica: INFORMAȚIO / Mihaela Cristescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 406, Anul ÎI, 10 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihaela Cristescu : Toate
INFORMATIO de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346733_a_348062]
-
clipele următoare. Un alt leac învățat de la mama și pe care îl aplic și acum când îmi este rău: când am dureri de stomac și senzație de vomă, îmi masez zona din jurul ombilicului în sensul acelor de ceasornic, cu oțet, crestez o ceapă, o zdrobesc puțin, o stropesc cu oțet, o așez cu partea crestată pe ombilic, apoi mă leg cu o cârpă la spate, să țină ceapa în poziția- fix- pe el. Mă așez pe pat în poziție orizontală, cu
PURCELUŞUL GHIŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356416_a_357745]
-
acum când îmi este rău: când am dureri de stomac și senzație de vomă, îmi masez zona din jurul ombilicului în sensul acelor de ceasornic, cu oțet, crestez o ceapă, o zdrobesc puțin, o stropesc cu oțet, o așez cu partea crestată pe ombilic, apoi mă leg cu o cârpă la spate, să țină ceapa în poziția- fix- pe el. Mă așez pe pat în poziție orizontală, cu burta în jos. După o oră, mă simt foarte bine, nu mai am nimic
PURCELUŞUL GHIŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356416_a_357745]
-
IOAN MUȚIU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 254 din 11 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pe Râușorul în devale era o casă mare și frumoasă cu două curți în capete spre uliți, cu prispă naltă, 14 stâlpi crestați în meșteșug și acareturi în prisos. Stăpână era Maria lui Ilie născută-n primul an de veac și care a adus pe lume patru feciori și-o fată - ca patru brazi și-o căprioară. Războiul crunt a fericit-o cu-
MĂRII DE POVESTE ÎN RUCĂRUL VECHI (IV) DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355726_a_357055]
-
eram mai mult, azi nu mai știu Tot bântui pe poteci și simt miros de brumă Acum tot mi se pare prea fad și prea pustiu Și dorul de-a fi eu , prin tine - mă sugruma. Prin toamnă care lin, crestează-n mine ridul Precum pe-o frunză doarme eternul anotimp Așa păstrez în mine - de tine gând dar vidul Mă-ncearcă tot mai des și trist apun sub timp. Acum că nu-mi mai ești simt vidul cum privește Dar
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
privim cerul! Vei vedea că eu nu te voi părăsi (iubita unui inorog) din nori voi sculpta ultimul drum licornii ne vor primi în lumea lor În cerul tău se află răspunsul îngerilor cenușii ce-mi umbresc privirea apasă umerii crestează spatele Stăm iubite la rand - un rând format din culorile de abur și clipele amanetate Luptăm pe un pământ căruia îi aparținem Atunci de ce fugim de el? PĂMÂNTUL - ETERUL PRIVIT DIN CER Zbuciumul nostru (zadarnic) e doar un act pierdut
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
și publicistul Nicolae Dragoș, care a exprimat idei interesante privind destinul operei brâncușiene, vorbind despre modul în care unele predispoziții din copilăria lui Brâncuși (fascinația față de pietrele cizelate de apă, dorința de a lucra chipuri în humă și de a cresta lemnele cu cuțitul) se regăsesc în opera sa de mai târziu, despre avatarurile receptării lui Brâncuși de-a lungul timpului și despre împotrivirile serioase pe care artistul le-a întâmpinat nu numai din partea ignoranților, ci și din partea confraților de breaslă
BRÂNCUȘI LA EL ACASĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368898_a_370227]