10,028 matches
-
galant, în care se împletesc instinctul ludic și figurile grațiosului ritualic. În cea de a doua parte a poeziei gravitatea capătă o pondere din ce în ce mai însemnată, dicțiunea lirică își acutizează tonurile, latura serioasă se face simțită cu mai multă acuitate: "Dar crinul ce trăia în miazăzi,/ Fiind înzăpezit în datorii,// îi răspundea din ce în ce mai rar/ Celuilalt crin ce bea pe-ascuns mărar.// Apoi tăcu de tot. O rouă grea/ Strivi parfumul amândurora.// Și astfel cei doi crini nu și-au mai scris,/ Poștașii
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
a doua parte a poeziei gravitatea capătă o pondere din ce în ce mai însemnată, dicțiunea lirică își acutizează tonurile, latura serioasă se face simțită cu mai multă acuitate: "Dar crinul ce trăia în miazăzi,/ Fiind înzăpezit în datorii,// îi răspundea din ce în ce mai rar/ Celuilalt crin ce bea pe-ascuns mărar.// Apoi tăcu de tot. O rouă grea/ Strivi parfumul amândurora.// Și astfel cei doi crini nu și-au mai scris,/ Poștașii au murit, poșta s-a-nchis,// Doar uneori mai trece monoton/ Prin bulion un
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
simțită cu mai multă acuitate: "Dar crinul ce trăia în miazăzi,/ Fiind înzăpezit în datorii,// îi răspundea din ce în ce mai rar/ Celuilalt crin ce bea pe-ascuns mărar.// Apoi tăcu de tot. O rouă grea/ Strivi parfumul amândurora.// Și astfel cei doi crini nu și-au mai scris,/ Poștașii au murit, poșta s-a-nchis,// Doar uneori mai trece monoton/ Prin bulion un vechi poștalion". Finalul poeziei aduce în spațiul textului o melancolie difuză, distanța nu mai are conotații benefice, ea capătă însemne
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
Și trebuie lucrat c-un soi de ură, Cioplit cu meșterie din custură, Bătut pe nicovală, strâns în laț. Dar pot și eu să-ți fac amăgitură Dintr-un sonet cu oacheșul meu braț, Pe-un petic de atlaz cu crini brodați Și fără de pereche-n țesătură, Când te stârnesc cu nurii mei drăcești Și-ți suflu foc și pară prin pupilă, Amăgitor de suflete ce ești, Mai meșteră-n sonet și mai subtilă, Vrăjindu-te cu stihuri femeiești Care ucid
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
Ce-ar mai zgâria la ea stăpânii tăi. 9 Când calci, Domniță Brună, prin mohor Și ieși la câmp, ca să privești seninul, Păstorii/ ce nu-ți știu prea cinul/ Te socotesc o surioară-a lor Și pe imaș, unde înfloare crinul, Din trișcă ei îngână șoptitor Că numele ți-e mir mirositor Și țâța ta-i mai bună decât vinul, Iar oacheșele tale gingășii, Cum nu-s ale surorilor mezine, îl fac, cu caii săi cei purpurii, Pe Solomon s-alerge
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
scrie” o ultimă, finală poezie în care să folosesc toate cuvintele, puse unul lîngă altul, fără articulații gramaticale, un fel de testament. Găsim titlul. Rugăciune. Dar atît. Pare extrem de simplu să iei cuvinte și să le așezi cam așa: dulap crin înger fluture etc... Numai că eu doream prin această enumerare monotonă, interminabilă, să le “trezesc”, să le dau o nouă “strălucire!”, totul să apară o rouă ubicuă, nemaipomenit de rotundă și fragedă pe brusturii vechilor prejudecăți verbale. Vroisem să folosesc
O rugă sfîșietoare a cuvintelor către Cuvînt! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12976_a_14301]
-
în a voastră. Voi, cei din paradis, nu vă supărați Pe cei ce vor să-și fie din nou trup, Ce printr-o simplă mângâiere Ies din oseminte și devin mângâiere. * Deodată un nor zăvorăște întreaga viziune. Din el crește crinul sie însuși boltă. Încă îmi ești nevăzută, minune, Virginitate, a mântuirii escortă. Te pleci peste lume încătușată De gândul ce pentru spirit s-a născut. - Curăță de pe sunet, de pe cuvânt orice pată, Fii alb ca divinul din scut - Îmi spune
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
vedenia timpului ce-a sfârtecat și-a ars în focuri sălbatice măduva veacului nu mai sună în nici un auz urma adâncă vaierul deznădejdii strigate neamintirea strivește văzduhul și gândul cresc asupră-ne uitările troienele cenușei în pulberea căreia tresare rădăcina crinului negru ce ne despică ființa La răspântii cărările se desfoaie despărțindu-mi pașii și temerea încotro va să caut trecerea străluminată? rămân prins în cumpănă la toate răspântiile un ascuțiș fără nume despică timpul de nu mai știu să aleg
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
înapoi, ca uns, dar înăuntru nu mai fu întuneric. Petricia, cu o mișcare amplă, olimpiană, dar și veselă, ca o hârjoană, se întorsese cu spatele, privindu-l lung peste umăr, cu ochii ei mirabili. Pe omoplatul drept avea tatuat un crin straniu. Andrew tresări și zâmbi de uimire, dar numai o clipă. O dogoreală ca de cuptor îi ardea acum fața. Trupul ei gol lumina ca un rug încins. ...ți-a plăcut? Adevărul este că unele lucruri nu se schimbă niciodată
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
marcă un punct, du-mă Doamne, într-o insulă pustie, și-ți jur că n-o să le fut, nu, ci o să le antrenez, o să le miros sudorile încinse de joc, o să le adăp și-o să le pun în iesle numai crini! N-am citit nici toate cărțile, carnea e încă veselă! Dar cînd voi ajunge la vorba franțuzului, ce naiba o să fac? Acum, sînt sigur că niciodată nu voi citi chiar toate cărțile, dar carnea se va întrista treptat și definitiv! Va
N-am citit toate cărțile, carnea e încă veselă! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13952_a_15277]
-
și se întorc prieteni. (pag. 78). Legătura între acest ciclu și celelalte două e suficient de obscură: primul, În cercul amenzii suferă de maladia redundanței: îl citești și perspectiva de a mai auzi cuvântul "taxatoare" te înspăimântă; al doilea, Calea crinului are o oarecare rezonanță blagiană: Crin, ești vrăjit,/ spre roșu cîrmit/ îți fulguie încă/ în trup, flăcări/ nearse, ghețuri/ neprinse, prea tineri/ fiori, nevorbitori,/ haină, la porți/ pândește soarta. (pag. 30). Poemele din aceste două cicluri sunt mai slabe decât
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
Legătura între acest ciclu și celelalte două e suficient de obscură: primul, În cercul amenzii suferă de maladia redundanței: îl citești și perspectiva de a mai auzi cuvântul "taxatoare" te înspăimântă; al doilea, Calea crinului are o oarecare rezonanță blagiană: Crin, ești vrăjit,/ spre roșu cîrmit/ îți fulguie încă/ în trup, flăcări/ nearse, ghețuri/ neprinse, prea tineri/ fiori, nevorbitori,/ haină, la porți/ pândește soarta. (pag. 30). Poemele din aceste două cicluri sunt mai slabe decât acelea din al treilea (mai eclectic
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
istoriile limbilor nevorbite; ce voi face cu-atîta revelat aur peste prosternatul meu cap încoronat de bucuria sfîrșită?! minuscule sicrie de zăpadă sunt urmele Tale pe străzi efemere grafii, păpuși în rochii de zahăr. nimeni nu are nevoie de mine - mari crini, fabuloase amprente căptușesc ferestrele săracilor, e cerul anticariat în care Bibliotecarul miop rînd pe rînd ne adună, cenaclu, vitrină de antichități, planetariu? ia-l, pe nimic îți dau trupul, strig, ostile-s în el elementele, din toate cele suprafirești, suprafiresc
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
alunecatului amurg Neliniștea florilor un singur strop de sânge e îndestul pentru a sparge liniștea florilor malvia tresare căutându-și zadarnic în ochiul zorilor de ziuă adierea culorii amiaza trece prin trandafiri sfâșiind îngândurarea o sete de întunecare răsfrânge teama crinului de-a cădea ostatec nopții celei mai negre Sunetul caută pasărea fulgul unui sunet uitat într'un frunziș nevăzut își caută pasărea nefoșnită bate aripa văzduhul nestatornic nouri călătorind fuioare de temeri neostoite unde rătăcești pasăre de apă de foc
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
-i puțeau a găină moartă, diavolii aveau grijă să-l ieie în primire de la călcîie, dar el rezista superb, înjurînd candid în dreapta și-n stînga, împrăștiind spre stupoarea tuturor "pule" și "pizde" și "futaiuri" de clocotea văzduhul, ca pe niște crini negri smulși din teribila lui puritate. Doamne, mă gîndesc acum, eu am văzut poezia întruchipată într-un om! Mă întreb și-acum: ați primit oare prima mea scrisoare pentru dumneavoastră? Apăruse cronica la Versuri în R.l. Nu vă știam adresa
Voi începe să-mi amintesc c-am fost și poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14164_a_15489]
-
o lună cât craniul desprins de corp al unei maimuțe în mine se strâng nebuni și copii ca într-un clopot de sticlă prin care moartea privește - întotdeauna altfel decât cum se obișnuiește să vezi - un tigru în gura unui crin tânăr decapitat. Arătarea asta e poate chiar Franz cineva s-a strecurat înăuntru în timp ce dormeam vorbește în idiș are obiceiuri ciudate și o carapace neagră strălucitoare. ce sumbră amiază paul éluard în această capitală a durerii pe care mi-ai
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
și hainele aranjate impecabil iar pereții încăperii minuscule în care locuiesc sunt chiar rănile triumfătoare ale singurătății mele cum de n-am bănuit că ceea ce numeam înainte "acasă" este un lăcaș al refugiului în tibetul lăuntric? dansez cu moartea peste crini calcinați șoldurile mi se leagănă atât de grațios atât de manierat de parcă nu eu aș fi scris cu sânge pe geamul dinspre stradă SALVAȚI-MĂ într-o limbă necunoscută de parcă aș mai fi încă viu și visez cum mâna mea
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
Stimate domnule Lucian Raicu, A lua totul de la început! Dar asta-i imposibil. O singură dată poți lua totul de la început. Pe urmă, iei totul de la sfîrșitul celor petrecute înainte. . Picătura din dimineața asta stă pe locul săpat în foaia crinului de picătura de ieri. Ce chin chinezesc pe capul bietelor flori de-a fi pocnite-n corolă mereu, mereu... Mă dădeam mare c-am descoperit, fulgerător, asemănarea dumneavoastră cu Gogol! Dar iată că ieri am luat în mînă o carte
Nici roua n-o poate lua de la început by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14328_a_15653]
-
fără flori și ferestre rugîndu-se-ntruna în toate limbile morții!). * * * de la o vreme cămătarii își toarnă arginții în sîngele stins ca-ntr-o groapă cu var, mama și tata tot vin unul spre celălalt cu capul ascuns în mari buchete de crini... iar eu, prietenul greierilor sîngerii - închiși în cutia patefonului vechi! - zac sub perfuzii de cîntec: un fel de chițăit vesel prins într-o cursă de șoareci - o rouă sticloasă, nu scîrbă, nu limba băloasă a vreunei pohte bătrîne. (realizezi că
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
să lucreze de unul singur la pian, în loc să se vadă cu ea sau să iasă undeva împreună. Tresări brusc, auzindu-se strigat de o voce necunoscută. Era Orit. Sosise cu o mare întârziere pe care o neutraliza un buchet de crini splendizi. - Puri și frumoși ca musafirul nostru, spuse, îndreptându-se întins spre el și oferindu-i florile. Deci tu ești copilul minune! Era fardată violent, stătea în picioare în fața lui și-și legăna șoldurile. Mirel se lăsă prins cu ușurință
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
și duhoare, deasupra mea Îngerii bănuiesc că se țin de nas, Porumbelul, scîrbit, își vîră ciocul sub pene, - și mi-e și groază să mă gîndesc ce-o să se-ntîmple cu nimburile. - N-o să pățească nimic. Rămîn. În curînd vor defila crini, vor gînguri porumbițe albe, în curînd te vor sugruma chiar ele, aureolele. Fereastră romană Pentru Marian Papahagi Mă uit la fereastra romană întredeschisă, la dreptunghiul de piatră prin care, prietene, va fi ieșit sufletul tău. E ianuarie, ca atunci, - și
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
ar trebui să-l facem: să-l schimbăm pe Băsescu și toate probeleme noastre, ca prin minune, se vor rezolva... Dragoș, îmi place foarte mult de tine dar n-aș vrea să te văd în politica cu Ponta sau cu Crin... apropo, te-am văzut la forumul ecologiștilor al PSD. Rațiunea și democrația merg împreună. E cazul să fim cu capul pe umeri în aceste clipe grele pentru omenire iar de la tine mulți au așteptări.
România lui Traian Băsescu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82427_a_83752]
-
implicat puternic în promovarea Legii împotriva mineritului cu cianuri. Între timp, subiectul a devenit tot mai puțin prioritar pe agenda ambelor partide, până când a fost aproape uitat. Raportul de forțe s-a modificat dramatic după această toamnă, odată cu alegerea lui Crin Antonescu în fruntea PNL. La sfârșitul lui ianuarie, soția acestuia, europarlamentarul Adina Vălean organiza la Bruxelles un eveniment de lobby în favoarea proiectului minier, iar Crin Antonescu declară că nu există o poziție oficială a PNL în legătură cu acesta, marcând în felul
Războiul primelor doamne by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82648_a_83973]
-
aproape uitat. Raportul de forțe s-a modificat dramatic după această toamnă, odată cu alegerea lui Crin Antonescu în fruntea PNL. La sfârșitul lui ianuarie, soția acestuia, europarlamentarul Adina Vălean organiza la Bruxelles un eveniment de lobby în favoarea proiectului minier, iar Crin Antonescu declară că nu există o poziție oficială a PNL în legătură cu acesta, marcând în felul acesta despărțirea de oponenții proiectului. Iată, însă, ca acum o poziționare diametral opusă se prefigurează în PSD. Soția noului președinte al partidului, Daciana Sarbu, este
Războiul primelor doamne by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82648_a_83973]
-
Emil Brumaru Floare grea, scaiete mov, La cine să mă mai rog? Frunzele dospesc în plop, Crinii veștejesc în stog, Melcii cară ziduri vechi De case topite-n aer, Fluturii, rele perechi, În lumină se încaier, Nu a dragoste. Și-s rob Clipei ce ne face zob. Floare grea, scaiete mov, La cine să mă mai rog
Scaiete mov by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11342_a_12667]