577 matches
-
că, în primele luni ale anului 1943, „Vremea” nu are în coloanele sale acele ample foiletoane dedicate fronturilor de pe scena mondială, ci publică doar rezumate insipide ale comunicatelor germanoromâne. Paul Ștefan (alias G.I.) nu e generos cu cititorii, textele sunt crispate, multe dintre ele nesemnate. A intervenit, indiscutabil, cenzura militară, din moment ce redacția nu publică informații corecte despre bătălia de la Stalingrad, comentată pe larg în Anglia, în SUA și cercurile antihitleriste din Franța. Comunicatele germane și ale Armatei Române despre frontul de la
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
simplu te nemulțumeș te unghiul de interpretare, întrebîndu-te cum Dumnezeu puteai să fii atît de necopt. În privința neplăcerii trăite la întîlnirea cu vechile texte, nimeni nu scapă de ordalițiul umilinței, asta însemnînd că fiecare, aplecîndu-se asupra rîndurilor de altădată, se va crispa de stînjeneala de a le fi scris. În fine, se adaugă îndoiala asupra rostului unei asemenea antologii. „Invariabil subiectivă cînd operația se petrece pe propriul corp de texte, selecția riscă să fie una personală, chiar ocultă. Căci te lupți zadarnic
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
întrucât "dacă doresc să devină un singur partid, atunci nuanțele, micile gesturi, vocabularul de zi cu zi, glumele preferate, toate acestea și încă o mulțime de alte mărunțișuri vor fi decisive. Dacă unii fac glume și ceilalți în loc să râdă se crispează este semn că fuziunea nu e recomandabilă. Iată de ce subiectul Băsescu poate fi pe mai departe un criteriu hotărâtor". De altfel, o reacție vehementă față de anunțul liberalilor de a vota în Parlament Declarația prin care se solicita demisia președintelui Traian
DW: Subiectul Băsescu, un butoi cu pulbere pentru construcția PNL-PDL by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/28972_a_30297]
-
reactualizare", de reanimare veselă cu complicitatea privitorului, ci adevărate reconstrucții expresive în spațiul unei angajări polemice pline de admirație și, cîteodată, chiar de fermitate. Lui Aman, de pildă, care este invocat în mai multe registre, Săvescu îi sancționează încrederea puțin crispată în pictură și echivalarea, ușor previzibilă, a reprezentării cu obiectul reprezentat, amintindu-i că arta este un teritoriu al convenției, o formă de codificare și un joc al limbajului. Peisagistica lui Grigorescu, de multe ori edulcorată, anacreontică, străbătută de alcooluri
Dinu Săvescu - un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11170_a_12495]
-
diaristul, cine i le-ar fi publicat în comunism? La o trienală de tapiserii, unde iau cuvântul Adrian Năstase și Marin Sorescu, adresându-i acestuia din urmă o banală rugăminte de difuzare a unei cărți, înregistrează cum acesta ezită, e crispat, nervos, ,se vede că n-are timp de mine". ,Sunați-mă la minister", îi spune. Reacția: ,Firește, n-o să-l sun. Se încheie astfel o veche prietenie Ťcordialăť." Pe când, citind cu emoție Ultimul cuvânt al lui Mircea Vulcănescu constată: ,Generația
Diaristul prin vârste by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10999_a_12324]
-
își avea ?atelierul" literar și unde ne retrăgeam spre a discuta, mai ales literatură, și a zăbovi la un pahar de vin din via lui de la Fundulea, îmi desfășura generoase proiecte de cărți născute astfel din lucrul la computer. Mă crispam din neștiință, în primul rând și, mai apoi, dintr-o țărănească reticență în fața a tot ceea ce mi se părea că pătrunde cu iz de "străinătate" în tabieturile mele. Abia mă făcuse Mircea să pricep cam ce-i acela telex, cum
Mircea, computerul și dorul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10876_a_12201]
-
politicieni din toată lumea. Mă gândesc serios să vorbesc în Parlamentul European să se implice structurile europene pentru a se aplica legislația continentală în domeniul mediului și a ecosistemului. E rușine, sunt un mare iubitor de animale și mi s-a crispat inima când am văzut că iar se face măcel și petrecere cu lăutari într-o țară în care nu are ce bea apă”, a anunțat, săptămâna trecută, Corneliu Vadim Tudor.
Vadim îi atacă în PE pe vânătorii de la Balc: "asasini" by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/39860_a_41185]
-
pe chitară - iubita mea - lepădate la răscruci oglindă pieptene și năframă soarele gâlgâie la orizont dar numai tu numai tu îmi ești rană șerpuitoare străzi nu mă mai cunosc brichetele abia se aprind într-un colț unde inima orașului se crispează ai silabisit "labirint" vers alb diluat cu uitare vinul din mine zvâcnește prin cuvinte numai latinitatea se lăfăie pe obrazul meu smead-creol un castel răvășit durat dorului ce jinduiește - bacovia-n toți și în toate - cad recad și nu mai tac
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
fost înlocuite de ghetourile blocurilor, fără memorie, fără culoare și fără ieșire. În cartea lui Stahl încă mai există, anterior epocilor nivelării absolute, multe pante, „dând impresia munților acelor care numai vilegiatură visează”; treptat, ele au dispărut, într-un fior crispat de uniformizare pe toate axele. Cu totul remarcabilă la Henri Stahl e pofta sa pentru detaliu - o subtilă nerăbdare înaintea descoperirii și întârzierea voluptuoasă a acesteia. Îți dai seama dintr-odată că tabloul a și fost creat. Există un farmec
LECTURI LA ZI by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Imaginative/13591_a_14916]
-
sau stânga. Uneori, atunci când copilul ezită, învățătorul va indica folosirea mâinii drepte. Acest lucru poate să nu corespundă cu dominanta sa neurologică. Micul stângaci nu este deosebit de neîndemânatic, dar un stângaci forțat să folosească dreapta, da: scrisul său va fi crispat, va putea avea dificultăți de orientare în spațiu. Să nu uităm că însuși adjectivul „stângaci”, în sensul său depreciativ, se referă - etimologic vorbind - la comportamentul cuiva care folosește mâna dreaptă, dreptaci fiind, de parcă ar utiliza-o pe cea stângă. Această
Agenda2005-37-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284189_a_285518]
-
înțelese de toată lumea, într-un amuzament general. Urmează proba de sunet și odihna înaintea momentului cel mare. Deși trupa susține în medie 200 de concerte pe an, înaintea fiecărei apariții, impozantul punk-rocker de culoare care cântărește 120 de kilograme este crispat. „Nu am absolut nimic. Nu sunt emoționat sau chestii din astea, dar așa sunt înaintea spectacolului. Îmi strâng energia, mă concentrez asupra oamenilor prezenți, pentru că eu pe scenă explodez. E doar un ritual, nimic mai mult“, m-a asigurat excentricul
Agenda2005-19-05-1-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283672_a_285001]
-
în speranțe abolite. 47. Reperaj: natura cu număr de aur în batjocură de om îngropată, supravegheată de oceanul din cer izvorât, de nimic nu poate fi afectată, nici măcar de-al politicii rât. 48. Reperaj: vedem o imagine în care degete crispate de om strâng cu putere roasele gratii de fier, mâna este, surpriză, a maimuței gentilom, iar fotografia ce premiu-ntâi a luat, e făcută de un isteț vier. 49. Reperaj: girafa țintuită în mijlocul șoselei, uimită nu știe încotro să fugă
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
Stalin în Rusia sau a unora precum Ana Pauker, Vasile Luca în România ... Chiar merităm atitudinea acestora și a altora față de noi, soții Constantinescu care - practic - am blocat, desființarea Bibliotecii Naționale prin acțiunea noastră din 2002 ? Când le spui se crispează. Tac, evita subiectul, se fac ”chinezi”. Ne mai sfătuiesc unii jurnaliști să spunem, să nu tăcem. La ce bun ? Eu am spus și familia Constantinescu este pedepsită pentru că eu împreună cu soțul meu am dorit să avem o Bibliotecă Națională pentru ca
Agonia continuă și programată a Bibliotecii Naționale a României, la 60 de ani de la înfiinţare! Dezvăluirile unei bibliotecare( III ) [Corola-blog/BlogPost/92751_a_94043]
-
câțiva dintre Negri Își dăduseră jos nădragii și Își arătau dosul În semn de dispreț. Deodată, În centrul pasajului apăru un bărbat călare. Era un ins corpolent, cu capul masiv Încadrat de o barbă albă și deasă. Fața poetului se crispă Într-o grimasă, dinaintea acelei priveliști. Chiar și de la distanță și În lumina vagă a făcliilor, Înțelesese de Îndată cine era. — Blestematul, șuieră glasul lui Bargello, care se adăpostise lângă el. Corso Donati, căpetenia acelor tâlhari. În loc să facă pace, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
șoferului taciturn care mă așteptase la aeroport. - Cu riscul de a-ți părea lipsit de parolism, mă văd silit să-ți spun că pe aici funcționează totuși un minimum de reguli (nu spun interdicții, fiindcă s-ar putea să te crispezi și mai tare), iar sinceritatea mea are niște limite pe care, oricât mi-ai fi de simpatic, nu le pot depăși. Am vrut să adaug „deocamdată”, dar știu că nu-ți place cuvântul... 19 Când intri Într-o poveste care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
frivole, fără nici o legătură cu restul: „Tezaurul Ordinului va fi pus În slujba umanității”. Mă blocasem. A câta oară? Am Încercat să-mi administrez liniștitoare Îndemnuri la calm și luciditate, dar rezultatul a fost modest. Propoziția mă incita și mă crispa, totodată, pentru că nu reușeam s-o situez În timp și să-i pătrund adevăratul Înțeles. Emana ea de la o sursă contemporană cu evenimentele - de la conducătorii de atunci ai Centrum-ului, de exemplu - și stabilea imperativ destinația viitoare a comorii? Sau, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai fuma. Ți-ai luat medicamentele?) Se răsucește cheia În broască. Domnul D. intră pe ușă. Se așează În fotoliu. Despăturește ziarul și se adîncește În lectură. Doamna E. se duce la bucătărie să Încălzească mîncarea. Deodată fața i se crispează de durere. Simte În partea dreaptă, sub coastă, o Înțepătură, care devine tot mai persistentă. Se Înmulțesc cutiile de medicamente, cadourile de Crăciun sînt mai puține. Tiberiu s-a hotărît să nu-și mai petreacă revelionul În familie. Așteptăm Anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
totodată forma trăind concomitent fiorul de a fi mîngîiat și senzația mîinii care mîngîie. țAh, masochismul de a te citi cu ochii cititorului!) De aceea, ori de cîte ori mă Întorc la chipul meu dinainte de operația estetică, buzele mi se crispează Într-un rictus de repulsie; repet fără să vreau gestul celui care s-ar apropia de o gură murdară. Mizeriile trupului și ale spiritului nesecatele noastre rezervoare de bucurie și greață. Lumina candelabrelor de cristal din holul hotelului Athénée Palace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
își aveau locurile marcate cu pietre, ce, unde trebuia așezat, să nu ne pierdem timpul compunând cadrele. Asta ar fi fost o pierdere de vreme, iar cei mai mulți lăsau inconștienți fotografiatul pe ultima zi și, tot așteptând, zâmbetul s-ar fi crispat și atunci puteam să ne apucăm de retușat. Dar cel mai mult îmi plăcea să lucrez în atelier. Acolo sarcina mea erau reflectoarele, dar tot eu mânuiam și cele trei pânze uriașe, înfășurate pe niște rulouri. Pe prima erau „Piscurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
după care apăsă din nou accelerația. Măi oltene, tu ești turc? rosti molcom Mureșan care stătea alături de șofer. N-ai auzit ce a spus șeful? Mergi mai domol! Vrei să ne nenorocești? Unde te grăbești așa? Agentul șef se ținea crispat cu mâna de mânerul de deasupra portierei și nu-și desprindea privirea din față. Deși vorbise cât se poate de calm, ceva în vocea lui fusese destul de convingător, pentru ca Vasilică să reducă semnificativ viteza. Trecuseră de un muncel și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dar nu mai aveau mult până în vârf. Nu parcurseseră nici măcar jumătate din distanța până la destinație și mai aveau o mulțime de mers prin pustietate, dar partea cea mai grea a traseului trecuse. Mihailovici se mai relaxase puțin, până atunci stătuse crispat în scaun, participând activ alături de șofer la condus. Când îi sunase telefonul, crezuse că îl caută clientul, așa încât răspunsese imediat. Nu cunoștea vocea din difuzor, dar nu se îngrijorase de fel, nici nu se aștepta să fie contactat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
începuturile hiperimperiului, asistăm la premisele unui nou conflict. Atunci când piața se generalizează, diferențele se nivelează, fiecare devenind rivalul tuturor. Când puterea statului slăbește, posibilitatea de a canaliza violența și de a o controla dispare. Conflictele locale se înmulțesc, identitățile se crispează, ambițiile se confruntă, iar existențele nu mai au nici o valoare. Dispariția Uniunii Sovietice a însemnat și ieșirea din scenă a unuia dintre jandarmii lumii. Dincolo de asta, eșecul anunțat al hiperimperiului, sofisticarea armamentelor și creșterea numărului de actori militari ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
simte el, și poate că, printre toți acești oameni care trec, este singurul care simte așa ceva, este un fel de amenințare plutind în aer, acea amenințare pe care temperamentele sensibile o percep când masa de nori care acoperă cerul se crispează în așteptarea deflagrației tunetului, când o ușă scârțâie în întuneric și un curent de aer înghețat vine să ne atingă chipul, când o prevestire malignă ne deschide ușile disperării, când un râs diabolic ne sfâșie vălul delicat al sufletului. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de bravură. A Întins mâna și l-a bătut ușor pe Olson pe braț. - Fii amabil și scoate-ți pălăria. Ești În ascensor cu o doamnă. Pălăria lui Olson s-a ridicat Încet de pe cap. Au urmat două minute destul de crispate În lumina din hol, timp În care recepționerul de noapte și câțiva oaspeți Întârziați i-au examinat curioși: fata țipător Îmbrăcată, cu capul plecat, și tânărul chipeș, care-și ținea bărbia cu câteva grade prea sus. Concluzia era la Îndemâna oricui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
apoi am precizat că lucram pentru o casă de producție video. Acum câteva zile, pe când mă aflam la New York pentru o filmare, am Întâlnit un bărbat, și el mi-a dat acest număr de telefon. Am simțit-o pe femeie crispându-se la auzul cuvântului New York. — Stați un pic, nu Înțeleg despre ce vorbiți. Dacă până În acel moment avusese o anumită eleganță În felul de a vorbi, acum vocea Îi devenise brusc ascuțită. Probabil că Îmi făcusem prea multe iluzii În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]