634 matches
-
s-ar ști? sîntem atenți să desprindem îndemnurile care ni se dau: inima acum e pe recepție". Jurnalul fericirii se încheie cu cîteva afirmații: "Numai creștin fiind mă vizitează în pofida oricărei rațiuni fericirea, ciudat ghelir. Numai datorită creștinismului nu umblu crispat, jignit, pe străzile diurne, nocturne ale orașului spațiu proustian descompus de timp și nu ajung să fiu și eu cum spune François Mauriac în Destine unul din acele cadavre pe care le poartă, vii, apa curgătoare a vieții și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
încetase să mai treacă/ iar de departe lupii se mai auzeau încă urlînd pe stepa Nogai/ pe urmă iată claxoane, Doamne cîte claxoane;/ firește se întîmplase un banal accident de tramvai." Nu e singurul Fapt divers. La fel de rece-absurd, cu grija crispată a bolnavilor de inimă, care știu că orice emoție le-ar putea provoca un atac, vine, dinspre lumea înfiptă în ordine și în formol, vestea morții unui poet: ,A MURIT ÎN SPITAL POETUL VENIAMIN LOVIT DE-UN CAL DE CURSE
Spune-i că le voi culege pentru el... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10055_a_11380]
-
reprezentat până la talie. ¤ Van der Weyden a înnoit și a dezvoltat o formulă de viitor: dipticul care asociază de o parte Fecioara și Pruncul, iar de cealaltă portretul donatorului, ambele bust. ¤ El învie și impune viziunea categorică de (stil): forma crispată, conturul nervos, inseparabile de expresia dramatică. Peisajul intră în rezonanță cu emoțiile. ¤ Artistul pune la punct o tehnică de lucru originală: pictează portretele pe pergament, apoi le aplică peste panoul de lemn ("Tripticul Celor Șapte Taine").
Rogier van der Weyden () [Corola-website/Science/313092_a_314421]
-
noastră monumentală este stăpînită de un sindrom căruia, dacă îi spunem dezordine, n-am spus nimic. Cele mai grele deșertăciuni, cele mai naive utopii, cele mai lacome chimire, cele mai rafinate lingușeli, cele mai deșănțate avînturi propagandistice și cele mai crispate dorințe de putere se întîlnesc - și se consolidează reciproc - aici. Nu există formațiune politică, organizație cu pretenții reprezentative sau domeniu al vieții publice, mai mult sau mai puțin militarizat, care să nu se simtă obligate de a negocia cu veșnicia
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
instruiți-i să se întoarcă și să revină de unde au plecat. Repetați dacă este necesar. Conversația trebuie să fie redusă. Au voie să schimbe câteva cuvinte cu orice alt viitor tată care se plimbă pe lângă ei. —Primul meu copil (zâmbet crispat). —Felicitări... al treilea pentru mine (zâmbet melancolic). — Bravo (zâmbet forțat - vrea oare să sugereze că e mai viril decât mine?). În perioadele astea, sentimentele se exacerbează. Sau au voie să se arunce asupra oricărui doctor care iese epuizat din sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Helen se tempera. Mi-am adus aminte de după-amiaza aia, din urmă cu un an, când biata mama a înghețat în grădină, cu șorțul pe ea (șorț pe care îl purta exclusiv de dragul aparențelor), dând din cap cu disperare, zâmbind crispat, mult prea înfricoșată ca să plece, în timp ce Michael îi explica, cu lux de amănunte, utilizând niște mormăieli nearticulate și niște gesturi terifiant de largi, executate cu foarfeca în mână, cum, de exemplu, dacă ar tunde gardul viu, zidul s-ar prăbuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
împingea în sus, pe scara elegantă în stil georgian. Hugo i-a răspuns cu un zâmbet senin. —Ce anume? Un soi de muget, i-a explicat Steve Buckley privindu-l întrebător pe Hugo. —Muget? a repetat Hugo cu un zâmbet crispat. Câinele din sufragerie a mârâit din nou de să te bage în sperieți. A, mugetul ăla? E doar unul dintre animalele de casă ale proprietarului. Un câine foarte drăguț. Nu e nici o problemă. —Drăguț? Animalul ăla? Steve Buckley s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de limbă și trebuia să-l prind. Cu asta-și plătește blidul ăla de mâncare, fasolea aia boabe și bucățica aia de pâine pe care o mănâncă.” Reacția lui Enăchescu a fost neașteptată. S-a schimbat la față, a rămas crispat..., era pornit să lovească cu pumnul În masă pentru că eu nu recunoșteam. A rămas cu pumnul În aer... A plecat, s-a retras pe o ușă... Eu ziceam că se duce În camera de chibzuință ș-am rămas singur, În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
turnători de-aiștea. Apoi o venit vărul, care era brigadier la CAP, și-apoi o adus niște rom, și până la două noaptea tot am discutat... Am băut cu ei, dom’le, dar nu m-o prins deloc. Așa am fost de... crispat, extraordinar. Puteți gândi că timp de șepte ani și două luni io n-am călcat pe iarbă? Cum v-ați refăcut viața după ce ați ieșit din Închisoare? După ce-am venit din pușcărie m-am căsătorit cu fosta soție, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de jad de India, lucind clar și opac, lumini și umbre, și materia metalului saturat de apă și aburii ei, cețurile zorilor și ale amurgului, ale ninsorilor și ale altor fenomene nevăzute de ochii omenești. Sfântul Gheorghe e tânăr și crispat, toată emoția și încordarea vin din calul său, care pare cu adevărat eroul acestei drame non stop. Calul și hățurile lui parcă vorbindu-mi despre modalitățile extraordinare ale naturii care dă lupta, pe când călărețul are numai datoria de a accepta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cartier. Chiar și armurile greoaie ale câtorva mercenari teutoni se zăreau ici și colo, printre straiele grosolane ale țăranilor Înarmați cu furci. Pe caldarâm zăceau câteva trupuri acoperite de sânge. În fugă, se apropie de unul dintre ele, descărnat și crispat În ghearele morții. Era cu fața În jos. Se aplecă deasupra lui, Înăbușindu-și un geamăt. Bernardo fusese lovit pe la spate, cu două tăieturi sângerânde sub baza gâtului. Îi făcu repede semnul crucii, după care Îi Închise ochii. Așadar, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să-l conducă. Când s-a întors, după câteva minute, se vedea că făcea eforturi disperate să-și înece lacrimile. Am ieșit tiptil din camera mamei ca să vorbesc cu el. Nu mai e nici o speranță? Ce-a spus? Naoji zâmbi crispat. — Îngrozitor. Se pare că s-a agravat boala. Doctorul a spus să ne așteptăm la sfârșit... într-o zi sau două. Ochii i se umplură de lacrimi. N-ar fi cazul să trimitem telegrame? am întrebat. Eram surprinzător de calmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
când în când o profesoară de pian, sau o creatore de modele sau o contabilă, sau pur și simplu o fată casnică, ce purta pe deget inelul de logodnică sau alte astfel de cadouri; iar Dingbat, cu cravată la gât, crispat și prostit, îi spunea cu venerație „Scumpo“, „Isabel, iubito“ sau „Janice, dragă“ cu vocea aia a lui răgușită, subțire și neagră. Însă Einhorn nu avea deloc astfel de sentimente, oricare vor fi fost sentimentele lui în alte situații. Glumea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
I-am dat la o parte câteva șuvițe de păr auriu care-i căzuseră pe fruntea palidă și ridată și mi-am lăsat mâna pe obrazul ei în jos spre gură. Ea închise ochii pentru o clipă, rămânând în continuare crispată. — Hai, iubito, nu mai sta așa. Arăți de parcă ai fi în fața plutonului de execuție. Liniștește-te și mai bea puțin. Uite, am să-ți mai pun în pahar. Acum discută cu mine rațional și nu mă mai speria așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
încă o dată, am deschis ușa. Honor Klein stătea în semiîntunericul de pe palier. Ne-am privit în tăcere, eu încremenit cu mâna pe ușă, ea ținându-și capul plecat și privindu-mă pe sub sprâncene. Pe buzele roșii, arcuite, stăruia un zâmbet crispat abia perceptibil. M-am întors, permițându-i astfel să înainteze spre lumină în urma mea. Am intrat în salon și m-am oprit lângă fereastră, astfel încât patul de campanie era între noi. Când m-am întors, ea a închis ușa în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Tom a fost cheia, darul picat din ceruri, noul obiect al dragostei. (Alan îl adusese în brațe pe Tom la Belmont și copilul se agățase de reverele hainei lui, ca un mic animal. Alex avusese dificultăți să-i desprindă mânuțele crispate ca niște gheare.) Firește, pe băiețașul acesta îl iubise și îl dorise de dragul lui; dragostea era privilegiul lui Alex. Râvnise la copil din momentul în care se născuse și, fără îndoială, gelozia ei fusese răscumpărată prin faptul ca pusese mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vaporos și pufos. Mâine avea să devină din nou negru opac, drept și țeapăn. Uneori, fruntea smeadă a lui Pearl și nasul subțire, care pornea drept, ca o linie trasă cu rigla între sprâncene și gura subțire, tot dreaptă, arătau crispate, întunecate, ca „bătute de intemperii“. Astăzi, însă, culoarea măslinie a lui Pearl era ca de ceară, frumoasă, ușor rumenită, de parcă ar fi fost dezmierdată de un soare meridional, iar ochii căprui-verzi erau gânditori, nu aprigi. — Trebuie să-mi cârpesc cămășuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ceva în mintea lui, ca o corabie care, după ce s-ar fi sfărâmat de stânci și ar fi fost săltată de torente și vâltori, ar fi alunecat într-un lac senin, calm, luminos, un lac de aur. Simțise cum fața crispată și încordată i se relaxează, devine netedă. Începuse să respire liniștit, adânc. Își spusese: „E ca și cum aș fi murit, numai că n-am murit. Trăiesc într-o viață de după viață, unde toate sunt schimbate. E posibil să fi terminat definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe pat, lungită în paralel cu Sile adormitul, fără a da vreun semn că o deranjează vecinătatea udă și mirositoare sălbatic a stârv, a Barosanului. Femeie anapoda și de rahat, mă faci într-una de fecale, în fața amicilor! geme Boss crispat, înfrânt, aproape să depună armele. Da', nu-i nimica... Lasă, lasă... Te vindec eu de hipodrom și de alte fantasme erotice! Sui eu șaua pe tine, țevisto! Te cotonogesc! Nu, zău? Pune-i cruce! Urâciosule! Moșule...! Coco își saltă distrată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
era în legătură cu exteriorul. Ochii începură să-l doară, după ce le fixă o vreme. Clipea continuu și lacrimile îi încețoșau privirea. Forțân-du-se Gosseyn reuși să privească și altceva decât masa și aparatele. Dar mișcarea fusese probabil prea rapidă pentru nervii lui crispați. Ceva îi răsună în cutia craniană, declanșând o violentă migrenă. Cu o tresărire își dădu seama că este efectul mașinii. I se părea că plonjează spre fundul unui bazin. Din toate părțile simțea exercitându-se asupra lui o presiune violentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
urcă din nou la primul etaj. O imagine i se contură în minte, imaginea sa, abandonat pe acest munte. Abandonat în propriul său corp și în propriul său mister. În fața ochilor avea o lume opacă, interioară. Se simțea deprimat și crispat. Vraja se rupse. Impresia lui că avea situația în mână nu mai avea nici un sens după incidentul cu videofonul. Undeva, pe afară, forțele care-l aduseseră așteptau. Dar ce așteptau? 8 Gosseyn continua, fără grabă, să urce scările. Ajuns sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
așa cum Îi cereau fotografii și ridică mâna În semn de dezinvoltă binecuvântare. Îi respecta pe muncitori. De altfel, ăsta era aspectul cel mai plăcut al popularității. În ciuda zâmbetului Întins pe față, ca un autocolant, Emma observă că onorabilul avea chipul crispat, nasul lui - deja destul de lung - părea acum mai ascuțit, drept ca un cui. Acesta era omul pe care Antonio Îl proteja de ani de zile. Și când te gândești că atunci când trecuse În serviciul de escorte o făcuse să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prim-planul. Perspectiva nu e deloc liniștitoare. După cum Îl văd că arată, am convingerea că și el a dormit la fel de prost ca mine. Seara, În dormitorul mare și Întunecos, nu prea se găsesc motive de veselie, e o atmosferă destul de crispată, ici și colo au loc episoade neplăcute cu veterani care Încalecă un răcan și Îl pun să le frece bocancii sau să facă deja obișnuitele genuflexiuni cu 3-5 valize În brațe În timp ce ia șuturi În cur sau palme peste cap
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai tîrziu s-ar putea să ne coste. Pe mine sigur o să mă coste, pentru că o solidaritate românească nu prea există, iar Csabi n-o să-mi fie umbrelă tot timpul. Se Îndreaptă spre ceata de miei care fumează cu chipuri crispate, privind preocupați un zid, sau un copac, sau cerul acoperit de nori. Smulge unul din grămadă și Îl bagă În șuturi pe ușa dormitorului, și Dumnezeu știe cîtă distracție a reușit să ofere el veteranilor plictisiți dinăuntru. De obicei nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
timp de aproape patru decenii, România a fost (iar potrivit unor surse, continuă să fie!) o putere colonială, nu par dispuși să vorbească; fie că răspund altor Întrebări decît celor care le sunt puse, fie ridică din umeri, sau devin crispați și suspicioși, privind Îngrijorați În jur... Se tem și tac. Cu o singură excepție, despre care va fi vorba mai tîrziu. Într-adevăr, la sfîrșitul anilor ’60 ai secolului trecut, această insulă vulcanică puțin cunoscută din Pacificul de Sud a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]