631 matches
-
autoritatea ... Hai să vedem Încă o dată ticăloșia! Deschise capacul din tablă groasă, Îndreptă lanterna către cadavrul sângerând, văzu sângele neînchegat care acoperea toată urechea dreaptă, fața, gâtul și umărul, bucăți mici de carne, fragmente de oase și mâna cu degetele crispate. Pumnul stâng era strâns a amenințare iar gura rămăsese interdeschisă și schița un zâmbet dureros. Deodată, Victor se plesni cu palma peste frunte, era un gest de mirare din vremea copilăriei sale, moment În care Vizanti a executat o săritură
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
profundă și neobișnuită făcu femeia lui Victor, în inima căruia începu, chiar din acele clipe, să se cuibărească adânc un amestec închegat de simțăminte, ce, mai târziu, avea să le numească el singur de dragoste... Victor încă avea acea față crispată și fără reacție, specifică tuturor celor a căror uimire depășește cu mult puterea lor de înțelegere și, în consecință, el parcă îngheță locului, atunci când femeia îi vorbi din nou, zâmbindu-i plăcut: - Te rog să iei loc. Pe mine mă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de rănită, " izi, izi", spunea acesta, ca și cum ar fi simțit că era pe punctul de a izbucni în plâns în orice moment, dar ea stătea nemișcată în brațele lui, blândețea lui se revărsa în mădularele ei încordate, îi calma mușchii crispați, în vene simțea o adiere răcoroasă. "Izi, izi", spunea acesta mângâindu-i ceafa. După câteva clipe, lungi, se desprinse din brațele lui cu sentimentul că vine de undeva de departe, dintr-un fel de călătorie hipnotică. Se simțea liniștită, îi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
persoană În vârstă, destul de comunicativă, care, după obișnuitul control(nota mereu Într-o fișă tot felul de observații), Încerca, fără sorți de izbândă, să mai destindă aerul cu cate o glumă nevinovată, În speranța că va reuși să descrețească fruntea crispată a mamei mele. Aceasta, cu un glas alb, Îl tot Întreba despre șansele de vindecare, căutând parcă În privirea lui, În tonul vocii ori În schițarea vreunui gest semne de speranță, de bun augur. Am aflat că nuanța galben-aurie a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
toate rezervele ce le manifesta față de persoana sa, o socotea ca pe un dat al sorții. Cineva acolo sus îi veghea pașii și îi prilejuia bucuria de a se întâlni și cu fețe luminate, nu numai cu cele mohorâte și crispate și fără a fi purtătoare de un așa-zis vino-ncoace! * Încă de la prima întâlnire cu Alex, deși parase elegant și cu discreție feminină fiecare ocazie în care îi apăruse în cale acest cavaler, Ina trăi în forul ei intim
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
la semnal. La un semnal care nu se mai schimbă. Un tren cu care nu te mai poți întoarce din bălăriile care țin loc de gară. Da. De acolo, trenurile nu se mai întorc înapoi. Vorbea cu buzele întredeschise. Aproape crispată. Ca și cum i-ar fi părut rău că gândise toate astea cu voce tare. Îmbujorată la față, cu palma ajunsă întâmplător pe mâna lui Gerard, udă, zise : Dictați, vă rog... Gerard dictase câteva fraze. Iozefina întrerupse din nou dictarea: Strașnic bărbat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
puse sub genericul Ce que le filles disent au dos des mecs (Ce vorbesc fetele în spatele băieților - firește dublate de același tip de discuții ale băieților despre fete). Un grup de 5-6 tinere discutau între ele liber, la început mai crispat, apoi din ce în ce mai lipsite de inhibiții, despre bărbați, despre dragoste, despre propriile aspirații, fantasme erotice, obsesii și complexe. Discuțiile (inspirate, foarte probabil, de filmul lui Steven Soderbergh, Sex, lies and videotape, erau înregistrate și reproduse tel quel în paginile revistei. Rezultatul
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
timp de aproape patru decenii, România a fost (iar potrivit unor surse, continuă să fie!) o putere colonială, nu par dispuși să vorbească; fie că răspund altor Întrebări decît celor care le sunt puse, fie ridică din umeri, sau devin crispați și suspicioși, privind Îngrijorați În jur... Se tem și tac. Cu o singură excepție, despre care va fi vorba mai tîrziu. Într-adevăr, la sfîrșitul anilor ’60 ai secolului trecut, această insulă vulcanică puțin cunoscută din Pacificul de Sud a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din taior și fustă de o culoare Între verde și negru Îi vine corect, dar nu se potrivește tocmai bine coafurii de păpușă Barbie, iar pantofii cu tocuri potrivit de Înalte sunt de fapt cam incomozi. Și un surîs ușor crispat pe chipul nu neapărat frumos - simpatic. Ușor absentă, poate prea absorbită de propriile gînduri, pășea ferm, dar la Întîmplare, ca și cum nu ar fi știut În ce direcție să apuce. De aceea, poate și ușor confuză. O provincială conformistă pînă În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cliente care se tot fîțÎiau printre rîndurile de haine. Naggie se opri să cerceteze un costum cu taior și fustă, de culoare bej. Întorcea mecanic, pe o parte și pe alta, reverele hainei. Chipul ei Încremenise Într-un surîs ușor crispat. Vorbi cu voce joasă, conspirativă. — Tipul de acolo... Nu te Întoarce! E În colț, la capătul rîndului de pardesie... Nu ți se pare că l cunoști de undeva? Contrar recomandării primite, Christina se Întoarse brusc spre locul indicat și-l
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Dacă nu v-ați dat seama, aflați că eu v-am pescuit pe voi, și nu invers, cam așa stau lucrurile, și după ce-o să scot de la voi tot ce mă interesează, o să-mi văd de drum. Chipuri zbîrcite, fețe crispate, ochi adînciți în orbite, buze mușcate pînă la sînge, și încă mai aveți tupeul să faceți pe curajoșii, ia să văd ce v-ați face dacă Partidul și-ar ridica în clipa asta aripa protectoare de deasupra voastră, cocoșaților, scurmătorilor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
I-am dat la o parte câteva șuvițe de păr auriu care-i căzuseră pe fruntea palidă și ridată și mi-am lăsat mâna pe obrazul ei în jos spre gură. Ea închise ochii pentru o clipă, rămânând în continuare crispată. — Hai, iubito, nu mai sta așa. Arăți de parcă ai fi în fața plutonului de execuție. Liniștește-te și mai bea puțin. Uite, am să-ți mai pun în pahar. Acum discută cu mine rațional și nu mă mai speria așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
încă o dată, am deschis ușa. Honor Klein stătea în semiîntunericul de pe palier. Ne-am privit în tăcere, eu încremenit cu mâna pe ușă, ea ținându-și capul plecat și privindu-mă pe sub sprâncene. Pe buzele roșii, arcuite, stăruia un zâmbet crispat abia perceptibil. M-am întors, permițându-i astfel să înainteze spre lumină în urma mea. Am intrat în salon și m-am oprit lângă fereastră, astfel încât patul de campanie era între noi. Când m-am întors, ea a închis ușa în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
comportament ciudat de distant și mă Întreba dacă Îmi convenea așa sau altfel. Dar Își ținea mereu respirația când făcea ce făcea, ceea ce Îmi lăsa o impresie de neliniște stăpânită. Bineînțeles că dădeam din cap aprobator, entuziast În felul meu crispat, pentru că nu Învățasem Încă să cer ce voiam. Totuși, trebuie să recunosc: mă Îndoiam că Întrebările ei exprimă un interes real. Probabil că țineau de curiozitate. Lucrurile ar fi putut sta mai simplu dacă ar fi Înțeles cum funcționam - sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să mă prezint cum eram cu adevărat - toată povestea jenantă. În orice caz, n-am făcut cine știe ce. — Knisch? Dacă zici tu. Dora Își puse batista jos, În timp ce eu, bătând cu o țigară Moslem masa, am afișat un zâmbet mult mai crispat decât plănuisem. În mod ciudat, oglinda din spatele ei mă făcea să mă simt cumva stângaci. Presupun că ăsta e un nume. Deși nu l-am mai auzit până acum. Alegându-și din tabacheră o țigară americană, se aplecă Înspre chibritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Chemi cumva poliția? Îl Întrebă Rowe. Sau vreun medic? — Nu, telefonez la teatru, zise domnul Rennit cu durere În glas. Tocmai mi-am adus aminte că soția mea... — Așadar, ești Însurat, În ciuda experienței dumitale? Da, răspunse sec celălalt, cu fața crispată, apoi vorbi În receptor, din care se auzea o voce subțire: Două locuri, În față. Și puse receptorul În furcă. — Era teatrul? — Da, teatrul. — Și nu ți-au cerut nici măcar numele? De ce nu ești rezonabil? De fapt, ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ia-l, spuse Anna, cu amărăciune În glas. Trebuie să ai cu ce să te aperi. La urma urmei, nu-i decît fratele meu! Ia-l, te rog! Văzînd că nu face nici un gest, apucă ea Însăși sfeșnicul. Fața ei crispată avea o expresie teatrală și cam copilăroasă. Ai fi zis că-i o școlăriță În rolul lui lady Macbeth, pe care simțeai nevoia s-o liniștești, spunîndu-i că toate Întîmplările din piesă nu-s chiar adevărate. Ca și cum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se uniseră într-un mariaj definitiv. Mi-l amintesc noaptea cu femei tinere și agitate în compartimentele zdrobite din spatele mașinilor abandonate în depozitele dezmembrărilor auto, și-mi amintesc fotografiile acestor femei surprinse în pozițiile unor acte sexuale incomode. Fețele lor crispate și coapsele încordate erau luminate de blițul polaroidului, ca niște supraviețuitori speriați ai unui dezastru submarin. Acele târfe aspirante, pe care Vaughan le întâlnea în cafenelele deschise toată noaptea și în supermagazinele de la aeroportul Londra, erau rudele primare ale pacienților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Makutsi rămase tăcută. Nu-i trecuse niciodată prin minte că deciziile de acest gen se iau altfel decât în funcție de note. La școală fusese învățată că munca susținută te ajută să obții o slujbă bună. — Ei bine, o lămuri prietena, zâmbind crispat, văd că tu așa crezi. Dar te-nșeli. Bărbații își aleg angajatele după felul cum arată. Le aleg pe cele frumoase și le dau slujbe. Celorlalte le spun: Ne pare rău. Nu mai facem angajări. Ne pare foarte rău. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se poate să ne gândim numai la interesele noastre egoiste, dăruirea fiecăruia e importantă... - Ja, jawohl... confirm și importanța acestor constatări. - Domnule, mi se pare mie sau îți bați joc de noi? Te rog să fii serios! Sunt serios, aproape crispat, am și sprâncenele unite într-o încruntare, n-am fost de când mă știu eu așa de serios, mai că-mi vine să mă iau de mână și să mă duc acasă, să mă mângâi pe creștet, să nu-mi dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de plăcere, dar era perfect capabil să priceapă, mai bine ca oricine altcineva, cînd Îi era cuiva silă de el și observase - avea certitudinea asta - că cel puțin ea se obișnuise cu prezența și contactul lui. Nu o mai simțea crispată și Încleștată cînd se apropia de ea și Începea s-o mîngîie, iar cînd o pătrundea nu se mai confrunta cu rigiditatea si uscăciunea din primele zile, ci cu o primire umedă, caldă și zvîcnitoare, care-i Îngăduia să alunece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ta stupidă. — O să stai acolo pînă cînd hotărăsc eu. Iguana Oberlus Își aținti privirea asupra ei, aproape batjocoritor, și, uitîndu-se cu dispreț la armă, se ridică Încet, În timp ce ea ținea În continuare pistolul Îndreptat spre el, cu degetul tot mai crispat pe trăgaci. În picioare acum, o privi de sus În jos și se Îndreptă fără grabă spre pat, oprindu-se chiar lîngă piatra unde se afla al doilea pistol. — Să nu-ți treacă prin minte să-l atingi! Îl amenință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Nu era pregătit pentru așa ceva. Își subestimase adversarii, dacă erau cu adevărat adversari. Trebuia să cumpănească rapid și să găsească o portiță de ieșire. Cel mai mult îl încurca faptul că era în uniformă. Cînd purta uniforma era întotdeauna mai crispat, chiar și mintea îi funcționa într-un "regim special" , nu putea cuprinde chiar tot ce voia, ci numai acele lucruri care îl priveau ca om al legii. Dacă s-ar fi descheiat la nasturii vestonului, s-ar fi simțit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să-și scuture capul de parcă ar fi vrut să-l arunce în camera cealaltă. Încercă, pe loc, câteva mișcări de picioare și-i făcu semn lui Dan să se miște. Domnul "anti-dans", timid și spectator convins, se încăpățână să rămână crispat și înțepenit în centimetrul lui pătrat de loc. Un tânăr răsări în fața Luanei cu un zâmbet pe chipul lunguieț: Dansați, domnișoară? Îl chema Valentin Gațiu, purta ochelari și un soi de mustăcioară aruncată sub nas. Compunea cântece și se acompania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spuse, acum am râșnit-o, nu merge drăcovenia aia prea bine, râșnește cam mare dar ce să-i faci, asta-i! Căută în buzunar pachetul de tutun, alese cu multă atenție o țigară, o fixă între buze și cu fața crispată, toată numai cute adunate ca razele în jurul gurii, rupse trei bețe de chibrit până reuși să aprindă unul, apoi, cu un aer degajat, eliberă primul fum, săltând din cap de parcă scăpase de povară. Unde e Fana? Femeia o privi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]