8,264 matches
-
al cărei păr roșu îi cădea într-un fel neobișnuit pe chip. Puteam să-i văd ochii, buzele și obrajii, deși fața ei se găsea în spatele unei păduri dese sau a unor gratii de fier. În mijlocul frunții ei strălucea un cristal, ochiul al treilea, lucirea adâncă a adevăratului simț al vederii: creierul. Portretul trezea în mine viziunea. Oare trebuia să intru în viața altuia ca să văd în mine? Întrebarea era mai importantă decât răspunsul. În spatele meu s-a auzit o voce
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
în capul meu cu murmurul orașului, cu freamătul șuvoaielor de apă, totul compunând împreună fantezii metafizice, deschizând ecluzele luminii amiezii în geometria orașului de vis. În topirea comună dintre muzica regăsită și sunetele haotice ale străzilor simțeam din nou prezența cristalului zguduind temeliile construcțiilor omenești. Epicentrul cristalului oferea și lua vise - făcând schimb de electroni cu mediul înconjurător, lovind cu biciul culorilor din curcubeul împărțind lumina albă într-un spectru. Astfel încât nimeni nu se mișca în viață liber de vise. Noi
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
cu freamătul șuvoaielor de apă, totul compunând împreună fantezii metafizice, deschizând ecluzele luminii amiezii în geometria orașului de vis. În topirea comună dintre muzica regăsită și sunetele haotice ale străzilor simțeam din nou prezența cristalului zguduind temeliile construcțiilor omenești. Epicentrul cristalului oferea și lua vise - făcând schimb de electroni cu mediul înconjurător, lovind cu biciul culorilor din curcubeul împărțind lumina albă într-un spectru. Astfel încât nimeni nu se mișca în viață liber de vise. Noi imagini și gânduri veneau spre mine
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
Louis XV... în salon, odaie de dormit, în odaia de dormit, sofragerie, în biurou, salonul, în sofragerie, odaia servitorilor, în odaia servitorilor, bucătărie și-n bucătărie, biuroul... sofrageria e luminată de sus, din tavan, prin pod... policandrul (liniștea ciucurilor de cristal) din tavanul salonului... cu parchet"... Atîta doar că, ne mai fiind constrîns de dimensiunile scenei, depășește cadrul strîmt al spațiilor interioare pentru a urmări peisajul urban în complexitatea sa. Iată cum se recompune, din diverse texte, posibila locuință curentă a
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
o prizează direct din mine. Și se îmbată. Și începe să se clatine. E mare, soarele insomniei, cît un ochi de lanternă conspirativă. Roșu,verde, oranj, albastru, mov. încape numai bine sub mantaua pleoapei. Și e atît de fierbinte, încît cristalul creierului începe să se scurgă moale peste frunte în jos... O meduză! mai pot gîndi pipăindu-i tentaculele tulburi care mi se încrucișează peste față. Parcă înot ca un neștiutor al înotului. Cu creierul meu androgin. Cu "animalul inimii". Și
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
să îmi răspunzi M-a rugat înecatul privindu-mă fix, Înțepenindu-și privirea de sticlă În pieptul meu Chiar acolo unde palpita vie Constelația inimii. - Trebuie să îmi răspunzi M-a rugat înecatul Țintuindu-mă cu globii săi oculari De cristal de rocă. Care este rostul Ochilor voștri larg deschiși, Al orbitelor voastre Ca niște cristelnițe. Ce vedeți voi cu ele? M-a întrebat înecatul Privindu-mă fix Cu ochiu-i sticlos și etern, Pe cine scăldați voi acolo?
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
doi îndepărtarea Se face nimb al apropierii, Când vii spre mine, îmi dispar. Nu mă citi... aceste semne Sunt ca bucatele rămase După ospățul din adânc. Variantă Vezi rândunelele rămân Pe-arama frunzelor de nuc Și-n aerul ca de cristal Nu se petrece scuturarea. Doar noaptea adormind, îmi pare Că pomii prind să dea din aripi, Că geamul se deschide singur Și încăperea sună-a gol. Nu te speria - numai în somn Ne este dată libertatea Să ne înveșmântăm în
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
venită în vizită dintr-o viață glorioasă de altădată și-mi stîrneam durere roșietic-amăruie și nespus de fragedă lăsîndu-mă mușcat de un fel de șarpe boa cu dinți ferăstrău domnița poesie continua să facă rondul matinal cu pași fermi de cristal mă privea pesemne din cînd în cînd cu obrazul ei fără ochi și mă încuraja să rezist în picioarele ei saboții albaștri scînteiau de-a dreptul divin și pe trupul ei la distanțe egale de plexul solar sediul peștera străveche
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
a-ți înfiripa un pustiu de fericire, c-o oază-n mijloc, spațiu sfînt în clocotul izvoarelor pătrate, loc tapisat cu ierburi mătăsoase, teribile-n tăiușul fin, popas presărat cu pietroaie de smarald și alte topaze safirii plus bulgări de cristal logodiți cu, oh!, roua clandestină. Dumnealui, c-o sfîrlă duioasă, dezghioacă iluziile ca a pe-o nucă proaspătă, cu coaja verde, descătușează-n aer curcubeie, le transformă-n coapse de, de... femeie, te-mbie să-ntinzi mîinile șiroind de cuvinte
îngeri-Trăsni-Zdrobilă (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14693_a_16018]
-
Să conțină realitatea trăită - însă în stare de transcendență, ștergînd urmele a tot ce poate fi neinteresant. Dualitate (de neîmpăcat!?): O imensă sete și necesitate de contingență pe de altă parte, dorința puternică de cercetare a unor "structuri" obiective (matematice,cristale etc.). Voi reuși să înțeleg sau să creez o sinteză? Cercetare de structuri (quasi-speculativă cu sublimarea contingenței) sau artă a contingenței) găsindu-și structura pe care să se depună, să se îmbrace)? Sau poate altceva ce nu știu încă, dar
Anatol Vieru - însemnări inedite () [Corola-journal/Imaginative/14753_a_16078]
-
bucate". Știai tu că există "Limbi de pisică în unt"? "Melci cu marmelada și nuci"? Ai mîncat vreodată CRAFLE? Dar "Ouă moi I" și "Ouă moi ÎI"? Trăiești într-o totală ignoranța, Mugure! Sînt strîns în mijlocul clipei ca-ntr-un cristal; îl mînjesc cu trupul meu.
Vechi cotidian de gingasie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14768_a_16093]
-
cuvant Absent-prezenta în aburul crucii eretica, stângace vânzător și datornic copil al tuturora, fără Tată, "Câine, Horatio, noapte bună, acum" Vei mai scrie până te va privi peste pleoapele din casă Domnului bărbatul îndrăgostit viu și mort laolaltă sfera de cristal a nebuniei Horatio, câine, bun rămas acum și pentru multă vreme - Aleluia! Nu te teme Trufia verii trece-n umilință ai vrea să-i lași întreaga povară pe cearcănul frunzei, răbdarea, dar penița divină altfel a decis Pământul nevăzut tine
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
pentru îngenunchere și închinare? Vară în iarna Pe plajă încinsă privești că ereticul nori somnambuli de culoarea saramurei fierbinți marea subțire, ca firul lunatec al dogmei un "site" mângâiat în convulsii de mână divină o simplă butonare și ochiul de cristal așterne un munte plin cu zăpadă peste cearșafuri și mingi, castel mici de nisip sub șolzi albăstrui "ca calmă și cioplita-i moartea" gata, doar ai clipit, si e iarnă umbră șterge cearcănele bucuriei pe-obrajii încinși mai poți zgâria
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
pagini răsfoite distrat. Nu e dulceață, nici șerbet intelectual, ci cuminecătură pentru sufletul ce căuta, dincolo de aparențele înșelătoare ale vieții, patria din care a fost surghiunit. Lui Ion Pillat, care-și sublima nostalgiile și obiectiva problemele existențiale în transparența de cristal a versurilor și a cărui pudoare sufletească învăluia poezia sa cu o discreție aristocratică, îi repugnau contorsiunile romantice. La V. Voiculescu îl atrăgea magma clocotitoare a problematicii, gravitatea ei și strădania poetului de a găsi acestor forțe de o izbucnire
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
prin cap următoarea năstrușnicie: ce-ar fi să pun un pliculeț de zahar brun în cappuccino? N-am mai pus zahăr în cafea de ani de zile, dar adevărată cafea rămâne pentru mine espresso-ul ristretto, în care și un cristal de zahar e o blasfemie. Cappuccino-ul mi se pare un hibrid, ceva între cafea și deșert, așa că, deșert fiind, n-are cum să-i strice puțin zahăr, mi-am zis... Cu cană de capuccino într-o mână și o
Ispitirea cafegiului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82528_a_83853]
-
și mie, să ne cufundăm ca și cum am fi alunecat, fie doar și în curgerea unei simple închipuiri, în poveștile păstrate încă în plușul acelor canapele sau grele draperii, în apele marilor oglinzi, în scrijeliturile scaunelor sau în încrețiturile mușamalelor de sub cristalurile de pe mese. Din studenție ne obișnuisem să mergem uneori la "Capșa", când pur și simplu vroiam să ieșim pentru câteva ceasuri din timpul nostru bicisnic, să ne amăgim, instinctiv, că se putea trăi și altfel, nu numai cu cartele și
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
Lucia Negoiță Sfera de cristal Cuvântul lui Dumnezeu nu este vorbă multă eu nu am în pază nici un cuvânt copil al tuturora fără tată din lut urcător din abur coboară smeritul Vreme-i de plâns acum nu-i vreme de citit încă sunt privită în
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
al tuturora fără tată din lut urcător din abur coboară smeritul Vreme-i de plâns acum nu-i vreme de citit încă sunt privită în ochi de un bărbat îndrăgostit dintr-o pagină albă chiar vidul încă strălucesc sfera de cristal, nebunia, stăpânirea peste cei mulți O, Domnul mă va hrăni căci grija întreagă asupră-i am trecut-o Postmodernă Vișinile din grădina lui Gellu Naum rămân neculese în vara aceasta râsul lui semăna cu țipătul porumbeilor din San Marco (în
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
o clipită, oasele toate se desfac. Le pune în traista unde el a fost strâns de puterea ascunsă a oaselor, o trec în mâna stângă și, înfășurat în șapte culori, coboară, pășind ca pe-o scară, printr-un tunel de cristale. Scufundătorul I-au săpat nouă copci în gheața groasă cât statul de om, departe una de alta, urmărind un șir de stele. Scufundătorul, cu pielea înroșită de ger, s-a apropiat de prima copcă. Prin aburul scos de apă, s-
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
în copca a doua. Pe sub cerul apei părea dispărut, ori mort, deși el se lupta cu întunericul până la primul ochi de lumină. La ieșire, prin ultima copcă, unii spun că i-au văzut doar scheletul; alții, apa de pe sine precum cristalele solare; numai Scufundătorul spunea că a trecut dintr-o locuință în alta, lăsându-și în fiecare câte o parte din corp: nouă învelișuri în nouă încăperi. Copil, visase un copac cu nouă crengi: în fiecare câte un cuib cu câte
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
apoi iar... Mi-am șoptit că trebuie să fiu calm (nu bleg!) , să-mi îndrept cuvintele spre mîngîierea proaspătă de-adolescență rătăcită printre oameni, spre înțelegerea strictă a serafimilor... a heruvimilor... Doar leuștean hrănesc eu pentru ei în putini de cristal, nu glumă! De ce aș adăuga numai zbîrnîielile, poticnirile mele de jumară rîncedă, spaimele lăsate-n falduri peste momeala zilei chinuite de amurg... Vrafurile albicioase, alunecoase, de nervi smulși de-a valma din "organismul uman", nestivuite prompt, zbuciumînd vraiști cotidiene... întortocherile
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
urmează-L pe Iisus în CREDINȚA cea adevărată!... VII. TĂRÂM DE VIS, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017. Cunosc eu un tărâm pe unde merg ades Să sorb licori albastre din cupe de cristal. Fantasme diafane în preajma mea se țes Și mă cuprind, în taină, în zborul sideral. Cunosc un tărâm pe unde-am fost hoinară Și-am adormit la sânul înmiresmat al verii, Inundată de-o lumină purpurie crepusculară Și de-al clopotelor
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
-mbătăm în roua pură a cupelor de crin Și-n miresmele-nzăpezite ale ciorchinilor de salcâm! EDENUL E TERESTRU, doar visul e divin. Citește mai mult Cunosc eu un tărâm pe unde merg adesSă sorb licori albastre din cupe de cristal.Fantasme diafane în preajma mea se țesși mă cuprind, în taină, în zborul sideral.Cunosc un tărâm pe unde-am fost hoinarăși-am adormit la sânul înmiresmat al verii,Inundată de-o lumină purpurie crepuscularăși de-al clopotelor cântec din noaptea învierii
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
publicat în Ediția nr. 2266 din 15 martie 2017. Când soarele răsare din crinii DIMINEȚII Și se-oglindește-n cerul senin și diafan, ATUNCI pădurea-și țipă bucuria vieții Și primăvara-și prinde perle în mărgean. Când soarele răsare din râul de cristal, Clipocind prin apa-i zglobie de smarald, ATUNCI privighetoarea cântă pe luncă și deal Și te-ademenște pâinea cu mirosu-i cald. Când soarele răsare de sub deal, prin vie, Aburind a ploaie și a cânt de prima vară, ATUNCI să-ți prinzi
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
în Dumnezeu și să te scalzi în soare. Citește mai mult Când soarele răsare din crinii DIMINEȚIIȘi se-oglindește-n cerul senin și diafan, ATUNCI pădurea-și țipă bucuria viețiiși primăvara-și prinde perle în mărgean. Când soarele răsare din râul de cristal, Clipocind prin apa-i zglobie de smarald, ATUNCI privighetoarea cântă pe luncă și dealși te-ademenște pâinea cu mirosu-i cald.Când soarele răsare de sub deal, prin vie,Aburind a ploaie și a cânt de prima vară,ATUNCI să-ți prinzi în
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]