1,176 matches
-
facă accesibil tuturor neamurilor. Prin urmare, alcătuirea unei istorii a textului Bibliei necesită cunoașterea originilor literaturii naționale a mai multor țări; de exemplu, traducerea Bibliei, în special a Noului Testament, a antrenat literatura gotică, slavonă, coptă, armeană, georgiană și etiopiană. Criticismul textual al Bibliei a fost o disciplină-pionier a Renașterii umaniste. Mari umaniști precum Erasmus sau Nebrija și-au dedicat toată priceperea în vederea editării textelor biblice în limbile lor originare 1. 1.1. Primele încercări de conturare a unei istorii a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
1. Primele încercări de conturare a unei istorii a textului biblictc "1.1. Primele încercări de conturare a unei istorii a textului biblic" Faptul că varii copii ale textelor Vechiului Testament diferă una de alta a devenit foarte clar atunci când criticismul textual s-a transformat practic într-un câmp aparte de cercetare, aproximativ în timpul Reformei. Probabil că divergențele legate de citirea anumitor manuscrise ale acelorași cărți, descoperite la Qumran, erau foarte cunoscute printre scribii acestei comunități. Controversele dintre evrei și creștini
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
un singur prototext nu s-a diminuat. Căutarea unor texte cu autograf a fost atunci înlocuită de căutarea unui text canonic al fiecărei cărți a Vechiului Testament, din moment ce numai textul canonic era socotit inspirat și autoritar. Este clar că definirea criticismului textual ca o ramură specială de cercetare care se ocupă cu stabilirea textului biblic corect și ca o procedură care precedă exegeza propriu-zisă este specific protestantă, rezultând mai ales din principiul sola Scriptura. Lucrul interesant este că și cercetătorii romano-catolici
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
precedă exegeza propriu-zisă este specific protestantă, rezultând mai ales din principiul sola Scriptura. Lucrul interesant este că și cercetătorii romano-catolici, care se presupune că abordează Biblia dintr-un cu totul alt unghi de vedere, în general sunt de acord cu criticismul textual care ne conduce la cel mai „bun și corect text” al Bibliei. Această asemănare sau mai degrabă conformitate cu practica protestantă poate rezulta din faptul că cercetarea biblică istorico-critică a fost practic inexistentă în cercurile romano-catolice până în cea de-
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mai degrabă conformitate cu practica protestantă poate rezulta din faptul că cercetarea biblică istorico-critică a fost practic inexistentă în cercurile romano-catolice până în cea de-a cincea decadă a secolului XX - cel puțin în ceea ce privește textul ebraic al Vechiului Testament. Din nefericire, criticismul textual alunecă adeseori în abordarea Bibliei ca o simplă carte a literaturii vechiului Orient Apropiat și a lumii grecești și latine. După 1950, cercetarea biblică romano-catolică în Europa și America de Nord a fost puternic influențată de cărțile protestante, tradiția școlilor catolice
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Testament. Alte comunități, așa cum dau mărturie diferitele traduceri aramaice sau grecești sau textele de la Qumran, foloseau alte texte, unele dintre ele fiind foarte apropiate de textul masoretic, iar altele deosebindu-se de tradiția textuală masoretică în câteva aspecte foarte importante. Criticismul textual nu poate nădăjdui așadar să restabilească textul canonic definitiv al Vechiului Testament, pur și simplu pentru că nu a existat niciodată un text acceptat ca fiind universal valabil 1. Criticismul textual ne poate oferi o înțelegere a istoriei editării textelor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
-se de tradiția textuală masoretică în câteva aspecte foarte importante. Criticismul textual nu poate nădăjdui așadar să restabilească textul canonic definitiv al Vechiului Testament, pur și simplu pentru că nu a existat niciodată un text acceptat ca fiind universal valabil 1. Criticismul textual ne poate oferi o înțelegere a istoriei editării textelor Vechiului Testament și ne ajută să răspundem la întrebări de genul: De ce textele păstrate în comunități diferite se deosebesc între ele? De ce interpretările Vechiului Testament diferă între diferite comunități confesionale
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și ne ajută să răspundem la întrebări de genul: De ce textele păstrate în comunități diferite se deosebesc între ele? De ce interpretările Vechiului Testament diferă între diferite comunități confesionale? Care sunt caracteristicile comunităților care au acceptat textele respective drept autentice?1 Criticismul textual și rezultatele sale oferă informații deosebit de prețioase pentru diferite demersuri științifice, dintre care amintim numai câteva: în primul rând, ajută la reconstituirea unui anumit manuscris sau a unei familii textuale. În cursul unui proces de copiere manuală a unui
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
o formă a textului ebraic folosit de către vechii traducători, putem învăța destul de multe despre diferite tehnici ale traductologiei vremurilor, din moment ce unele cuvinte au fost redate de către traducători ai unei epoci mult mai apropiate de data originii textelor decât zilele noastre. Criticismul textual ne poate oferi informații valoroase despre ortografie, fonologie, morfologie, sintaxă, semantică și tehnici de traducere; ne pune la dispoziție astfel cel mai bun text posibil pentru exegeză, rămânând un instrument foarte important pentru studiul Vechiului Testament. Înainte de a ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
analiza atentă a manuscriselor biblice de la Marea Moartă furnizează noi informații pentru mai multe domenii de cercetare: istoria limbii ebraice, istoria transmiterii textului biblic, procesul istoric de traducere a Bibliei în alte limbi, interpretarea creștină și iudaică a textului biblic, criticismul textual, care își propune să identifice versiunile „originale”, criticismul literar, care își propune să reconstituie istoria formării cărților biblice. În 1965, Skehan oferea o scurtă trecere în revistă a manuscriselor biblice cunoscute la acea vreme, descoperite la Qumran, în grotele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
unui singur manuscris, pe care îl socotesc cel mai reprezentativ pentru tradiția masoretică, fie Codex Aleppo, fie Codex St. Petersburg. Reproducerea codexului ales încearcă să fie întru totul fidelă manuscrisului de bază, mergând până la preluarea întocmai a greșelilor. Prin urmare, criticismul modern evită stabilirea unei ediții „eclectice” a textului masoretic ebraic, ca și cum un singur manuscris ar conține textul masoretic, iar toate celelalte manuscrise ar deriva din acest manuscris. În acest context, devine clar rolul pe care îl joacă legătura dintre textul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Old Testament" Îngrijită de către Paul Haupt, apare în America, între 1894-1904. Această ediție, rămasă neterminată, este cunoscută îndeosebi datorită paginilor sale multicolore, editorul folosindu-se de mai multe culori pentru a indica diferitele surse (J, E, D, P) pe care criticismul textual pretinde că le-a identificat la baza cărților biblice 1. 6.2.3. Ediția Ginsburgtc "6.2.3. Ediția Ginsburg" Bazată pe a doua ediție a Bibliei rabinice îngrijită de către Iacob ben Chayyim întrebuința neîngrijit semnele masoretice, iar manuscrisele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
sursă, în sensul că aparatul critic arată că editorul a folosit o anumită sursă, dar uneori, chiar variante textuale evidente care apar în acea sursă nu sunt menționate în aparatul critic. Aparatul critic al BHS reflectă o nouă tendință a criticismului textual contemporan, deși nu abandonează întru totul practica sugerării de corecturi textuale bazate pe criterii literare. Rămâne o problemă deschisă dacă aparatul critic al BHS poate fi folosit în vederea reconstituirii unui text „original” ebraic, din moment ce este incomplet, inconsistent și eclectic
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
textul de bază al acestei ediții nu diferă foarte mult de cel al BHS. Adevărul, de fapt, este că diferențele dintre această ediție (prescurtată HUB) și BHS sunt foarte mari și că ediția HUB se bazează pe o concepție de criticism textual, foarte mult diferit de cel pe care se bazează aparatul BHS. Textul de bază este Codexul Aleppo, care este privit, așa cum am mai spus, ca un text Ben Așer pur, dar care conține în același timp și pasaje netipice
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
fi o ediție de bibliotecă, achiziția sa fiind un adevărat lux, va fi disponibilă în mod sigur numai cercetătorilor care au acces la bibliotecile universitare sau de stat. HUB aduce o contribuție majoră la edițiile textuale ebraice anterioare. Conceptul de criticism textual care rezultă din acest proiect poate fi numit „studiul curentelor textuale”. Ideea de bază nu este aceea de a reconstrui un prototext, ci de a oferi toate variantele textuale disponibile care îl pot ajuta pe cititor să înțeleagă diferența
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
menores, 1979; Tomo III: Samuel, 1983. Castro, F. Perez, Sefer Abisa (Textos y Estudios del Seminario Filologico), Cardenal Cisneros 2, Madrid 1959. Chiesa, B., L’Antico Testamento Ebraico secondo la tradizione palestinense, Torino, 1978. Chiesa, B., Textual History and Textual Criticism of the Hebrew Old Testament, The Madrid Qumran Congress II, Leiden, 1992. Chiesa, Bruno, „Some Remarks on Textual Criticism and Editing of Hebrew Texts”, Manuscripts of the Middle East 6 (1992). Coggins, R.J., Samaritans and Jews. The origin of Samaritanism
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
2, Madrid 1959. Chiesa, B., L’Antico Testamento Ebraico secondo la tradizione palestinense, Torino, 1978. Chiesa, B., Textual History and Textual Criticism of the Hebrew Old Testament, The Madrid Qumran Congress II, Leiden, 1992. Chiesa, Bruno, „Some Remarks on Textual Criticism and Editing of Hebrew Texts”, Manuscripts of the Middle East 6 (1992). Coggins, R.J., Samaritans and Jews. The origin of Samaritanism reconsidered, 1975. Cooney, J.D., „The papyri and their sealings, with a brief description of their unrolling”, în E.G. Kraeling
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Near East: essays in memory of Albert E. Glock, Scholars Press, Atlanta, 1999. Goitein, S.D., The Mediterranean Society, California, 1971. Gordis, R., The Biblical Text in the Making. A study of the Ketib-Qere, Philadelphia PA, 1937. Goshen-Gottstein, M.H., „The textual criticism of the Old Testament: rise, decline, rebirth”, JBL 102 (1983). Goshen-Gottstein, M.H., The book of Isaiah, Sample Edition with Introduction, 1965. Goshen-Gottstein, „The Aleppo Codex and the rise of the massoretic text”, BA 42 (1979). Goshen-Gottstein, „The Rise of the
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Sid. Z. Leiman, Ktav Publishing House, New York, 1974. Tov, Emanuel, „The text of the Old Testament”, în The World of the Bible, A.S. van der Wounde, M.J. Mulder, et al. (eds.) 1 Grands Rapids Mich, 1986. Tov, E., The textual criticism of the Hebrew Bible, Minneapolis/Aasen, 1992. Tov, Emanuel, „L’incidence de la critique textuelle sur la critique litteraire dans le livre de Jeremie”, RB LXXIX (1972). Tov, Emanuel, „The nature and background of harmonisations in biblical manuscripts”, JSOT 31 (1985
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
communication tend to be credible for five time more than the verbal communication. But, also there is a reverse of the situation: sometimes, teachers/professors can deliberately use the verbal and nonverbal messages that might be în contradiction. Thus, a criticism made with a smile played on the lips is less difficult of acceptance by the criticized person and, many times, it will have a stronger and lasting effect than a criticism, made by a harsh tone, with a stern look
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
nonverbal messages that might be în contradiction. Thus, a criticism made with a smile played on the lips is less difficult of acceptance by the criticized person and, many times, it will have a stronger and lasting effect than a criticism, made by a harsh tone, with a stern look. Deficiencies and incidents of the communication related to the emoțional aspects During the process of communication, the cognitive aspects interfere with the affective ones, being difficult (but not impossibleă to discern
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
principiului feminin i se acordă un loc central, un spațiu propriu, este privit ca fiind absolut necesar în cadrul acțiunii 48 Thomas G. Bergin, An Introduction to Boccaccio, în Giovanni Boccaccio: The Decameron, A New Translation, 21 Novelle, Contemporary Reactions, Modern Criticism, translated and edited by Mark Musa and Peter E. Bondanella, New York, W.W. Norton & Company, 1977, pp. 161-162. 49 Ibidem, p. 163. 30 și, mai ales, al intrigii. John Dryden avea dreptate să afirme că în Povestirile din Canterbury avem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mai puțin demne, dar foarte autentice și credibile prin naturalețea și prospețimea pe care le degajă. 911 Linda Lomperis, art. cit., p. 245. 912 Ibidem, pp. 248-249. 913 Ibidem, p. 249. 914 H. Marshall Leicester Jr., Newer currents in psychoanalytic criticism, and the difference "it" makes: gender and desire in the Miller's Tale, în „ELH”, fall 1994, vol. 61, nr. 3, p. 484. 915 Ibidem, p. 482. 916 Scott Vaszily, art. cit., p. 532. 247 Personajele feminine din această tipologie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Renașterea italiană, vol. I II, traducere de Maria Carpov, cuvânt către cititor de Ion Pascadi, Editura Meridiane, București, 1969. 10. Bergin, Thomas G., An Introduction to Boccaccio, în Giovanni Boccaccio: The Decameron, A New Translation, 21 Novelle, Contemporary Reactions, Modern Criticism, translated and edited by Mark Musa and Peter E. Bondanella, New York, W.W. Norton & Company, 1977, pp. 151-171. 11. Idem, Giovanni Boccaccio: Overview, în Reference Guide to World Literature, Second Edition, edited by Lesley Henderson, St. James Press, 1995. 12
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Posnaniensia: international review of English Studies”, annual 2004, vol. 40, pp. 299-311. 23. D'Arcy, Anne Marie, 'Cursed folk of herodes al new': supersessionist typology and Chaucer's prioress, în „Essays and Studies”, annual 2002, pp. 117-138. 24. David, Alfred, Criticism and the Old Man in Chaucer's Pardoner's Tale, în „College English”, vol. 27, nr. 1, November 1965, pp. 39-44. 25. Donaldson, E. Talbot, Chaucer The Pilgrim, în „PMLA”, vol. LXIX, nr. 4, September 1954, pp. 928-936. 26. Dufresne
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]