703 matches
-
a pururea cu este! Eu niciodată nu m-am îndoit că a avut mereu tării de rocă și că simțirea care ne-a unit a fost și va rămâne reciprocă. A fost și ger, au fost ninsori și ploi și crivățul ne-a biciuit cu ură, dar am simțit de-a pururea în noi a dragostei mirabilă căldură. Orice-nceput e-ntotdeauna greu, dar mult mai greu e ceea ce urmează când trebuie, răbdând, să-nvingi mereu și să-ți rămână mintea
PE SCURTUL DRUM CA UN CAIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383955_a_385284]
-
un copac cu ramurile în afara noastră, ce ating uneori chiar cerul. Nu începem mersul cu pasul și nu privim numai cu ochii. În aerul din jur, cresc păduri de gânduri tolănite în doruri, în zboruri sau chiar sub tristeți. Nici crivățul nu le îngheață și nici soarele nu le pârjolește. Ele doar cresc, cu inimi vegetale, nemuritoare. Sunt gata să ajungă la noi când sunt mângâiate sau chemate, într-o neobosită disponibilitate. Referință Bibliografică: Infinit / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
INFINIT de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383339_a_384668]
-
tăcut o pâine și lacrima le-ngheață, Se cred bătrâni ca vremea și de cei dragi uitați. Pe aripa de vânt, pe fulgii ce-or să cadă, Trimite-vor în lume povești pentru nepoți, Și-n nopțile în care doar crivățul se-aude, Bunicul și bunica vor tot privi spre porți. 7 ianuarie 2017 Referință Bibliografică: BUNICII / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2199, Anul VII, 07 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Munteanu : Toate Drepturile Rezervate
BUNICII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383487_a_384816]
-
furam dintr-un mic calendar, o urmă nestinsă, într-un capăt de jar, când ploaia căde-va, ruginită și grea să-i pună căpăstru și s-o lege de-o șea, urlând către ceruri, s-adie un vânt cu ropot de crivăț, să se-nfoaie, suflând, s-aprindă din umbra cenușii un foc uscându-i durerea, să renască la loc. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: Goi...amăgindu-ne-n ploi / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1998, Anul VI, 20
GOI...AMĂGINDU-NE-N PLOI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383608_a_384937]
-
Zeiță fermecată, ce cobori din cer, Înaltă, rece și plină de mister, Acoperi totul, cu mantia ta, albă, pură O vrăjitoare, ce somnul dulce-l fură. Dar câteodată, nu ești prea delicată Și ușa, n-o ții întotdeauna ferecată, Iar crivățul și gerul, evadează din infern Și fără milă, ei fac prăpăd, nimic nu e etern. Crivățul, suflă cu o gură, atât de mare Zăpada, cu greu s-așterne peste oceanul de ninsoare, Căci vântul, o gonește tot mereu din deal
IARNA- PRIMA PARTE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382838_a_384167]
-
ta, albă, pură O vrăjitoare, ce somnul dulce-l fură. Dar câteodată, nu ești prea delicată Și ușa, n-o ții întotdeauna ferecată, Iar crivățul și gerul, evadează din infern Și fără milă, ei fac prăpăd, nimic nu e etern. Crivățul, suflă cu o gură, atât de mare Zăpada, cu greu s-așterne peste oceanul de ninsoare, Căci vântul, o gonește tot mereu din deal în vale Și suflă fără milă, peste copacii îndoiți de șale. Gerul, a-mpodobit ferestrele cu flori
IARNA- PRIMA PARTE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382838_a_384167]
-
de ață Le strâng doar cu privirea, le pun în mica vază, Ascuns de după nori și soarele, aruncă câte-o rază. Apoi, se-agață de un pâlc de mori, Dându-i deoparte, cu razele-i viori, Pe perna de omăt, crivățul se culcă pe o parte, Iar pe furiș, fulgii pufoși, vin iarăși de departe. E-o liniște profundă și ninge ca-ntr-un vis, Iar de la nord la sud, un peisaj mirific, s-a deschis, Și peste brazii-mpodobiți. o
IARNA- PRIMA PARTE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382838_a_384167]
-
recomandare”, cum să mai deschizi o carte de Bacovia? Dar s-a întâmplat un „incident”care m-a făcut să-i deschid cartea. Într-un concediu pe litoral ( era prin august, anii șaptezeci) am avut parte de zile ploioase și „crivăț” turbat. Ca să fiu în „ton” cu vremea am făcut rost de poeziile lui Bacovia și mi-am cufundat sufletul în ele. După zece zile de tratament cu băi de plumb bacovian și plajă la „Scântei galbene” a venit și soarele
UN GULIVER COTIDIAN de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383047_a_384376]
-
îNCĂPUT DOI VREDNICI CĂLUGĂRI îNTRO SUTANĂ Pe la 1600 și ceva, dacă cineva și-ar fi sumețit privirea peste dealurile mângâiețe de dincolo de Vaslui, ar fi putut zări la o aruncătură de ochi două siluete mergând aplecate sub suflarea neostoită a crivățului de Crâm. Prima siluetă era înaltă, ciupită de vărsat, cu nasul coroiat și urechile clăpăuge ascunse sub pletele proaspăt retezate. A doua siluetă părea mai scundă, dar la o iscodire mai atentă se vădea a fi un tânăr extraordinar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să zici „Gospodi”, să te-ndrepți spre vesperina și s-ajungi la vecernie, să-ți placă vinul și să bei vodcă... în adâncul sufletului său, omul din popor știe, sanctissime, că de la Râm se trage, dar trupul e bătut de crivățul de peste Nistru. îi sunt mai aproape dinții decât părinții. — Asta așa e - spuse cardinalul Damiani. — Și ce propunere are fratele Metodiu? - întrebă papa. — Sanctissime, aici în Cetatea lumii vin cu sârguință mințile tinere cele mai strălucite din toate locurile unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
soarelui. Peste tot pe unde privesc, își caută spațiul lor de pătrundere în nebuloasa incomensurabilă a timpului, invizibilă și intolerantă față de ele. Sunt mici copii, ce știu ele? Nu le rămâne decât să purceadă prin anotimpul alb și înghețat de crivăț și de neaua grea, să-și găsească adăpost din când în când, așteptând schimbarea de la binecuvântare în fluxul și refluxul vieții. Referință Bibliografică: Anii și speranțele / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2195, Anul VII, 03 ianuarie 2017
ANII ŞI SPERANŢELE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364290_a_365619]
-
Privesc pe fereastră, afară-i pustiu Iar noaptea se lasă așa cum o știu ...rece, sticloasă, iluzie mută, umbre pierdute în iarna cea slută Și ninge Tânguie codrul, departe în zare Viscolul spulberă alb pe cărare ...rece, năvalnic, pătrunde-n ființă crivățul aspru al iernii căință Și ninge Stele-nghețate sub frunte înfloresc Iar degete albe pe geam amorțesc ...rece, tăioasă, își trage cojocul iarna revarsă-n capricii tot jocul Și ninge Se-aude cum arde focu-n odaie Aruncă duios și molcom
SCRIITOARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364445_a_365774]
-
IERNII. Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 1082 din 17 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Cojocelul alb al iernii Se așează-ncet pe dealuri Spulberând omătul moale Care vine valuri, valuri. Peste câmpuri se ridică Largi fuioare de zăpadă Crivățul aleargă-n voie Troienind ca altă dată. Prin păduri vedenii ard Frigul brumei strașnice Turme mici aburc grăbite Spre sălașuri tainice Munții clatină ninsoarea Cețuri văile strecoară Iarna a acoperit cărarea Viscolul ne împresoară. Cojocelul alb al iernii Stă frumos
COJOCELUL ALB AL IERNII. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363364_a_364693]
-
iarăși prin furcile caudine ale propriului eu, o ia mereu de la capăt într-o ardere continuă. Pentru că, să ne înțelegem, nu este deajuns cuvântul. Cuvântul neacoperit de faptă rămâne gol-pușcă și asemenea lui rămâne și sufletul în calea viscolelor, a crivățului. Egolatrul nu realizează însă de unde-i izvorăște limbuția. Adevărat este însă și faptul că dacă ar înțelege, cercul s-ar închide și noi despre cine am mai face voroavă !? Centru al universului par excellence narcisistul vede, așadar, în semenii săi
GĂLĂGIA... de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363399_a_364728]
-
din ce în ce mai rece și liniștea de până atunci era spartă de un șuierat, ce devenea tot mai puternic. La început fusese ca o adiere de vânt primăvăratec, ce mângâie frunza abia crescută prin copaci. Apoi din ce în ce mai tare, până ce ajunsese ca mugetul crivățului uscat din iernile aspre dobrogene. Încrețirea apei se transformă repede în valuri săltărețe care plimbau micuța mea bărcuță ca pe o coajă de nucă luată de un șuvoi de apă. Intensitatea vântului creștea destul de repede, fapt ce mă făcu să
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
așa de târzie. - Era ger afară și ținând cont că noi suntem ceva mai apropiați..., nu-i așa? îl surprinse fata cu insolența sa pe profesor, zâmbind cu subînțeles, mi-am permis să intru, doar nu era să aștept în crivățul de afară. - Mda, însă Angela, e ceva care ține de domeniul trecutului... Doar ne-am înțeles că a fost o greșeală din partea mea. Ar fi bine să mergi acasă. Părinții știu unde umbli tu noaptea pe un asemenea ger? - Știu
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
fulgii jucăuși de nea n-au curajul să mă împresoare ? Cum să vină gerul clănțănind din dinți, plin de îndârjire și de ură, când știe că-n minte am gânduri fierbinți, iar în suflet primăvară pură ? Cum să-mi biciuiască crivățul hain trupul ce-a uitat că-i plin de anii ce-au trecut în grabă și în iureș vin, vrând să pară fioroși și stranii? Cum să-mi fie teamă că printre nămeți am să rătăcesc pentru o vreme, când
CUM? de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361057_a_362386]
-
corp, la care avea de gând să mediteze acasă, în liniște. Condurache intră în holul unde erau hainele oaspetelui său și reveni cu ele în brațe. O ajută să se îmbrace și o conduse la ușă. Afară îi întâmpină un crivăț uscat care îi lovi cu asprime în față. - Îți mulțumesc, Sebi, pentru plăcuta după amiază și deosebita găzduire. - Nu ai pentru ce Getuța. Ușa mea rămâne mereu deschisă pentru tine. Doar suntem nu numai colegi, sper că de acum și
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363145_a_364474]
-
sârba oltenească și poarta de lemn maramureșană, Pentru graiul dulce, românesc, pentru higegea cu goarnă a Bihorului, tulnicele Apusenilor și lacrimile văduvelor de război și ale copiilor așteptându-și soții și tații ce nu aveau să se mai întoarcă, pentru crivățul moldovenesc și Sfântul Calinic de la Cernica, pentru Peștera Urșilor și pentru înmormântările, parastasele, colivele, lumânările și pomelnicele bunicilor și străbunicilor mei, pentru Nae Ionescu, Țuțea, Puric, Patapievici, Pleșu și Liiceanu, pentru pământul acesta sfânt îmbibat de sângele strămoșilor, pentru Pădureanca
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
Am lăsat ușa descuiată cum mi-ai zis! -Bine bine fata mea! Aș ucide bucuros pe cineva în momentul ăsta! Zice el abia stăpânindu-și furia și indignarea. -Te înțeleg tati! -Ce zici tu de animalele astea ordinare, f...le crivățu mamii lor! Îi vezi îmbrăcați toți ca niște domni, cu haine scumpe, că nouă nu ne-ar ajunge salariul ce ne plătesc ei pe o lună, ca să le cumpărăm,se dau drept oameni civilizați,onești sunt invitați aici de fata
PETRECERE NEFASTĂ (2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368507_a_369836]
-
trăgându-și cu înverșunare năvoadele pline de solzii însetați ai uitării. Nicăieri nu fu mai crâncenă răzvrătirea șuvoaielor. -Ți-a mai rămas ceva Ioane? -se auzea, câte un glas stins în bulbucii de apă și mâl. -Nimic! Gheorghe, trecea ca un crivăț, pe la urechi, disperarea celui ce le rostuia. Îndârjirea mamei ei de viață!Măcar să-mi fi lăsat casa. Mi-au trecut, goale, pe la genunchi, lemnele în care odihneau ai mei. ...Pe stâlpul clopotniței, atârnau fără vlagă, coastele ruginite ale nopții. Ulița
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
familia iubitei. Urmările acestui accident sunt de lungă durată și starea de sănătate greu de recuperat. Parcă nu mai avea chef să-și continue servirea mesei. A strâns totul de pe masa din bucătărie, restul de mâncare l-a pus pentru Crivăț, cățelul și prietenul său preferat. Și-a scos din frigider sticla cu vinul demisec, și-a preparat un șpriț, apoi a plecat în living să-și revizuiască programul zilei următoare de școală. Se acomodase destul de bine la noul său loc
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
zori de zări Din umbra morții planta... Dar zâna iernii, rea de soi Și aprigă de crudă, Pândea pitită după-un sloi Crâpând de-a urii ciudă, Precum ades și tot mai des Ni-i scris să se întâmple... Pe Crivăț l-a adus la șes Din munți sticlind pe tâmple Și ger să sufle cum n-a fost, I-a dat atunci poruncă, Să nu-și mai afle loc și rost Nici-un lăstar din luncă. Și s-a pornit pe
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
între Bizanț, Țaratul Bulgar, Hoarda de Aur și comercianții genovezi. Putem considera Țara Cărvunei cu sediul în cetatea de piatră de la Balcic apoi mutată la fortăreața Caliacra, peninsula care făcea ca clima să fie considerată ”Valea fără iarnă”, pentru că oprea crivățul scitic, un voievodat alături de celelalte ale epocii Moldova și Țara Românească. Din punct de vedere istoric și etnic Țara Cărvunei a fost un alt voievodat românesc, ignorat de istorici pentru că nu a fost în actualele granițe ale statului român. Balica
ȚARA CĂRVUBNEI (DOBROGEA DE SUD ) UN VOIEVODAT ROMÂNESC CU CAPITALA LA BALCIC ȘI CALIACRA, ÎN SECOLUL AL XIV-LEA, STUDIU DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367479_a_368808]
-
Poți spune că iubesc România pentru că îmi place mirosul de plăcinte „poale-n-brâu” tocmai scoase din cuptorul bunicii în ajunul Crăciunului petrecut în sânul familiei cu vin fiert și scorțișoară. Când ies afară în toiul iernii și miroase a frig, a crivăț, când abia aștept să intru în casă și să simt aroma familiei, când merg pe crestele Carpaților și stau alături de prieteni în jurul focului care ne luminează ochii amețiți de aburii beției. Atunci când vom conștientiza că avem tot ce ne trebuie
UMBRITĂ DE VEACURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367265_a_368594]