374 matches
-
bisericile noastre să fie, în majoritate, „agramate iconic", autorul își asumă rolul de îndrumător în teologia icoanei, călăuzindu-și cititorii, pas cu pas, de-a lungul unei inițieri în care amănunțimea catehetică este ilustrată fie direct, prin reproduceri, fotografii și crochiuri, fie indirect, prin comentarii, descrieri și interpretări. Cele 32 de studii iconologice au o vădită valoare instructivă, la capătul lor cititorul putînd spune că a învățat, măcar în literă, procedeul cuvenit privirii unei icoane, că așadar și-a educat privirea
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
capela mortuară de la Cimitirul Bellu. Mai mult, spre deosebire de Vulcănescu, care și-a cenzurat mărturia de teama represaliilor comuniștilor (Nae Ionescu așa cum l-am cunoscut e forma maltratată a variantei inițiale), Băncilă și-a lăsat nealterate însemnările, păstrîndu-le în stadiu unor crochiuri clandestine, fără pretenții de publicare. Dacă nu ar fi fost efortul Dorei Mezdrea, care a scos din arhivă toate notele și notițele legate de persoana lui Nae, volumul de față nu ar fi existat. Cum spuneam, în el găsim două
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
în maniera poeților Alceu, Sapho și Theocrit, apoi a poeților romantici din secolul al XIX-lea. În primele două cînturi, atmosfera, peisajul și personajele din Florile Bosforului se multiplică în mod grandios; ceea ce în Flori se prezenta sub formă de crochiuri, ia în Conrad forma unor întinse tablouri. Paradisul sudic din primul ciclu de poezii se desfășoară acum mult mai amplu, într-o suită de peisaje repetitive și amețitoare: „Colo înalte rîpe se învelesc în nor, Cu creștetul fantastic, trufaș și
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
corespunzând celor două etape ale ei. Asta, judecând la rece. Căci, de nuanțat, s-ar putea nuanța infinit și într-un sens, și în altul. Și văzând cartea ca un întreg incasabil, și tratând-o ca pe o suită de crochiuri autonome. Adevărul e că, alcătuită pe patul de spital și apărută, din nefericire, postum, Alte camere, alte glasuri de ieri se întinde, totuși, cronologic, pe aproape trei decenii. Din 1984 până în 2010. Timp în care Alex. Leo Șerban a scris
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
țâțele alea de vată, fusta aia de curvă împuțită, peruca aia, artificiul, manierismul acela?” Astăzi, Travesti de Mircea Cărtărescu începe cu totul altfel. Cu cuvintele lui Baudoin. În verzale: „Sunt la București, e luna mai 2006, merg pe străzi, fac crochiuri, fac fotografii. Merg prin București în 2006 și încerc să mi-l imaginez în 1973, anul în care Victor avea șaptesprezece ani. Când Victor avea această vârstă, eu aveam treizeci și unu, trăiam la Nisa și aveam doi copii. Merg
Un documentar critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5113_a_6438]
-
rândunică, e inevitabil ca aceasta să se întoarcă la 180 de grade, să-și piardă pentru o clipă direcția, și să și-o recapete apoi cu un efort. M-am gândit la mătușa și în vreme ce un artist schița iute un crochiu în piața mare, cu lirice mișcări de mână în sus și-n jos. Cărbunele i s-a făcut praf între degete, și mi-a fost greu să-mi ascund râsul văzându-i expresia stupefiată. Dar, dincolo de aceste tainice afinități ... În
Julio Cortázar - Manuscris găsit lângă o mână by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/6631_a_7956]
-
Lorrain au reușit să edifice o școală având propria ei identitate. În fiecare dintre aceste expoziții, din mulțimea de desene, unele create de mâna unor artiști de real talent - Fragonard, Boucher, Gabriel de St. Aubin - chiar și cel mai umil crochiu de Watteau iese imediat în evidență. Indiferent dacă privești schițată o mână, faldul unei rochii sau ești în fața unuia dintre acele desene realizate în așa-numita tehnică „aux trois crayons”, semnele geniului său sunt inconfundabile. Desenele lui Watteau reprezintă, poate
Watteau, poetul by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6564_a_7889]
-
fragmente din spectacole de teatru, din documentarele și din interviurile acordate de scriitor de-a lungul timpului. Vizitatorii au putut parcurge și un traseu mai „tradițional”: o serie de fotografii, caiete de însemnări, scrisori, fragmente de jurnal, gravuri, desene și crochiuri. Motor al universului teatral ionescian, „le sentiment de Malentendu” este explicat de doamna Noëlle Giret, comisar al expoziției, prin „bilingvismul forțat” la care copilul Eugen Ionescu a fost supus: „Né de mère française, arrivé en France à l’âge de
Franța-Ionesco-România by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/6566_a_7891]
-
fără culoare locală. Mai mult decât transferul simbolic de care pomeneam e vorba, în toate acestea, de un soi de import de influență. Pe câtă vreme Piru reprezintă o cale de acces către efigia lui Călinescu, portretul lui devine, în realitate, un crochiu pentru un autoportret. Conversațiile surprinse în Arta de a fi păgubaș, purtate parcă pretutindeni și nicăieri, nu fac niciodată rabat de la un anume protocol. Bas étage, dar protocol. Deși orale până la ultima silabă, ele par concepute pentru a fi, cândva
Scrisori în aparté by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4763_a_6088]
-
colecții de clișee culturale: amor latino, joie de vivre, dolce farniente. Toate se regăsesc cu asupra de măsură în filmele lui Woody Allen, fiecare ambalat cu foarte multă ironie. De altfel, se poate vedea că regizorul păstrează în stadiul de crochiu cele patru fire narative care se intersectează fără a fi conectate ca în trilogia lui Iñárritu. Cele patru istorii urmăresc evoluția aleatorie a patru cupluri pentru care experiența italiană devine definitorie. Hayley (Alison Pill) este tânăra provenită dintr-o familie
Dragoste în stil italian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4357_a_5682]
-
presiunea psihologică la care este supus și caută o rațiune a elecțiunii sale, învățând în același timp să se bucure de beneficiile celebrității. Cazul este expus schematic, din trăsături lejere de penel. Regizorul nici nu intenționează mai mult de un crochiu analitic, suficient cât să ne ofere fabula. Un al doilea episod neverosimil îl constitue prezența arhitecului John în calitate de voce a rațiunii și ghid în existența tulburată erotic a lui Jack, confruntat cu eterna dilemă a alegerii între prietena sa și
Dragoste în stil italian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4357_a_5682]
-
nu se întipăresc nicidecum în memoria cuiva. Ce rămâne din aceste povești? Asemeni unui pictor talentat, regizorul apelează la o eboșă pentru a spune povestea mai bine decât ar fi fă- cut-o un tablou încheiat. Sau poate că în afara acestui crochiu nu mai e nimic de spus?
Zgomotul și furia farsei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5772_a_7097]
-
era întruchiparea inconsecvenței pure, gîndind după cum îi dicta ritmul asociațiilor proprii și păsîndu-i prea puțin de ecourile publice. Volumul de față - cuprinzînd cu precădere însemnările lui Wittgenstein din 1914-1916 - datează din perioada de tortură a elaborării Tractatus-ului. O suită de crochiuri preliminare din care, prin selecție și reformulare, filosoful avea să ridice capitolele Abhandlungului, iar detaliul biografic că au fost scrise pe frontul Primului Război Mondial, unde Wittgenstein alesese să meargă ca voluntar în Armata austro-ungară, detaliul acesta nu răzbate defel în conținutul
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
Gallery să depășească toate recordurile de public și de încasări, ceea ce ar fi o răsplată meritata pentru organizatori, care au reușit să plătească prețul asigurării și transportului celor 13 capodopere, fără îndoială, uriaș, la care se adaugă nenumărate desene și crochiuri extrem de rar văzute. Colette, rediviva Totul a început sau, mai bine zis, s-a sfârșit cu decizia ministrului francez al Culturii de a înscrie pe lista monumentelor istorice casă natală din Saint-Sauveur-en-Puisaye a scriitoarei. Mediile literare caută acum bani pentru
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5067_a_6392]
-
roman de factură vizionară, intitulat Șase nopți pe Acropole, pe care îl citim într-o excelentă versiune românească. Autorul și-a cizelat îndelung această operă, de a cărei tipărire nu s-a preocupat, cuprinzând în ea și fragmente de jurnal, crochiuri, instantanee și sugestii, o filosofie adâncă, dar mai ales un fior de iubire intensă pentru Grecia („Ellada, te-am purtat cu mine, în carnea mea. M-ai posedat ca un demon” - p. 82). Compatriotul nostru Victor Ivanovici, stabilit în Grecia
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
Alexandru Vlad, publicate nu demult sub titlul Măsline aproape gratis. E drept că romancierul clujean nu-și propune să execute, la comandă, o galerie de chipuri. Doar că, atunci când are ocazia, pune în pagină cu dezinvoltură câte un astfel de crochiu (cele două avându-l ca protagonist pe poetul Ion Mureșan sunt realmente memorabile). Mai trebuie spus că nicăieri, aici, nu se întrevede obsesia rezervației scriitoricești. Alexandru Vlad urmărește oamenii, nu colegii de breaslă. Apar aici patroni de lanțuri hoteliere în
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
dezinvoltură) sunt destul de rare, Bodiu preferând să detalieze întâmplări de zi cu zi, iar, în materie de portretistică, om cu om. Apar și însoțitorii români (universitari brașoveni sau clujeni) cu ticurile lor, dar mai cu seamă gazdele beneficiază de asemenea crochiuri simpatice. O radiografie a alcoolurilor în vogă în China (în general foarte slabe, băute în cantități infime și după ritualuri statornice, implicând mai multe închinări decât înghițituri) scoate la iveală o serie de incidente foarte hazlii. Este evocată, de exemplu
Câinele bătrân și acronimele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3504_a_4829]
-
Eco are 81 de ani. Perioada de gestație a romanelor este la el cu mult mai lungă decât aceea a studiilor sau eseurilor. Și-o umple de obicei strângând documente, vizitând locuri, desenând hărți și planuri de clădiri sau schițând crochiuri de figuri ale viitoarelor personaje. Pentru Numele trandafirului, a schițat portretele tuturor călugărilor din roman. „Acești ani pregătitori, îi petrec într-un fel de castel fermecat sau, dacă preferați, într-o recluziune autistă. Nimeni nu știe ce fac, nici chiar
Cum se scrie un roman conform rețetei lui Eco () [Corola-journal/Journalistic/3771_a_5096]
-
ironie și de o „agresivitate” mai degrabă calamburescă, îndrăgostită de propriile performanțe. Mini-eseurile care încheie Scriitori contemporani,1994, construiesc, cu pretexte adesea umile - cărarea, iarba, mâna în șold -, grădini suspendate ale ideii, meditații surprinzătoare proiectate în durata lungă a istoriei, crochiuri de ontologie și sociologie. Ele anunță reveriile critice ale ultimului său deceniu de viață. Cu tripticul Clujul meu (Oameni și locuri, 2006; Anii șaptezeci, 2007; Radiografii, 2011), autorul se îndreaptă (cum bine observă Ion Simuț) spre „o sociologie culturală a
Ultima reverie critică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3160_a_4485]
-
toate drumurile, profesoara ieșită dintr-un timp paralel îi reproșează tălmaciului-povestitor că încurcă toate lucrurile. Așa pare, într-un roman care crește din erudiție nu mai puțin decât din substanță vitală, din experiențe, unele, înspăimântător de concrete, din amintiri și crochiuri. Însă încurcătura este a vieții înseși, care crește și descrește, părând că urmează un model, că lucrează cu vase comunicante în care fericirea și nefericirea trebuie să coexiste, una la fel de intensă ca cealaltă, fără să dea, însă, în fața bănuielii de
Vieți în vieți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3169_a_4494]
-
cenzureze exprimarea, o formulă greșită gramatical a mai-multca- perfectului, scriind cum se vorbește, probabil, într-o altă zonă geografică, periferică în totul). Sunt bine venite secvențele referitoare la părinți (Vasile, Ludovica), la frați (Emil, Miți, Iulius, Tiberiu) cărora le face crochiuri biografice, mizând tocmai pe detalii de o anume intimitate, necunoscute sau foarte puțin cunoscute până acum. În final intră în orizontul atenției, nici nu se putea altfel (!), și Fanny, pe care Ilderim Rebreanu o fixează chiar de la început, într-un
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
artă îmi este oarecum peste mînă, iar gazetăria vă este cu desăvîrșire străină”. Nu o dată Cornel Nistorescu se dovedește un excelent portretist. Are aerul unui caricaturist care, închizînd un ochi și efectuînd o volută rapidă cu brațul, surprinde într-un crochiu, în doar cîteva clipe, fizionomia individului cu ale sale metehne morale. Gheorghe Funar: „mă întorc involuntar la imaginea dumneavoastră, la acel rictus, cu o gură strîmbată disprețuitor, deasupra căruia blincăne privirea electrică a unui animal agresiv”. Alexandru Mironov: „Mironov nu
Un gazetar „de subțire“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2879_a_4204]
-
o sumă de perspective simbolice. Românul urmărește, așadar, cazul bizar de la Aiud, configurând ceea ce s-ar putea numi teroarea desăvârșită: un spațiu închis, ce privilegiază teroarea unidirecționala devine unul al terorii generalizate. Adrian Ălui Gheorghe are știință asamblării suspansului în crochiuri comice și absurdiste, bordate într-un limbaj specific mediului carceral. Așa se derulează întreaga poveste, din care reținem câteva personaje bine realizate, desi românul are dimensiuni restrânse. În primul rând, comandantul Ilie Geangu. Fostul dezertor de armată gestionează situația bazânduse
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
ale copilăriei într-un spațiu încântător și, în planuri din ce în ce mai ample, mai ferm conturate, tensiunea mocnită a relațiilor dintre albi și negri - iată subiectele acestor primi ani londonezi. Până la Povestiri africane (1964), aproape toate cărțile semnate de Doris Lessing reprezintă crochiuri ale viitoarele obsesii. Dincolo de acestea - tema autorului, de pildă, admirabil radiografiată în The Golden Notebook (Caietul de aur) - subzistă mereu o temă secundă. Un apendice evitând, miraculos, descrierea amă- nunțită, mulțumindu-se cu o discretă, dar neobosită, reiterare: tema singură-
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
numără printre reacțiile scontate. De aici preferința pentru ambalarea sofismului (larg utilizat de poeții de ieri și de azi) în pelicule contradictorii (fie că e vorba de intervenții prozodice, de jocuri lingvistice sau de citate culturale). Citabile, din expoziția de crochiuri ale celui de-al treilea ciclu (Passe partout), mi se par Centrul civic, Gând revolver, Iarba și Dacă. Îmi fac datoria de onoare de a reproduce două dintre ele: „Cupa excavatoristului/ umple din mai multe /mișcări basculanta.// Încotro se va
Saturnalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3050_a_4375]