261 matches
-
un mecanism alternativ bazat pe proteina AIF. Această proteină este localizată în mod normal în spațiul intramembranar mitocondrial. Semnalele care induc autodistrugerea neuronilor determină eliberarea AIF din mitocondrie, translocarea sa nucleară urmată de atașarea la ADN. Aceste procese determină degradarea cromatinei și moartea celulară. Gena aif (X) conține 16 exoni (Susin și colab., 1999) și generează prin splicing alternativ două variante: aif și aif-exB caracterizate prin utilizarea succesivă a exonilor 2 și 2 b (Loeffler și colab., 2001). Studii recente au
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
oxidoreductaza bacteriană (Susin și colab., 1999). Forma matură de AIF are 57kDa și rezultă prin clivarea MLS după importul acesteia în spațiul intermembranar. Acțiunea proapoptotică a AIF se manifestă în nucleu unde este translocată din citoplasmă determinând condensarea preferențială a cromatinei localizată la periferia nucleului și fragmentarea ADN (Cande și colab., 2002). Interacția dintre AIF și ADN nu are specificitate de secvență, ea fiind de natură electrostatică. Mecanismele postulate prin care AIF poate realiza fragmentarea ADN sunt: • AIF are activitate nucleazică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și ADN nu are specificitate de secvență, ea fiind de natură electrostatică. Mecanismele postulate prin care AIF poate realiza fragmentarea ADN sunt: • AIF are activitate nucleazică, • interacția AIF-ADN crește susceptibilitatea ADN la nucleaze latente, • AIF activează nucleaze care induc liza cromatinei (Ye și colab., 2002). În cancerele colorectale a fost determinată o deleție de două baze în intronul 15 al genei aif. Această deleție intronică sugerează existența unor mutații în aif care nu au fost încă identificate sau a unor mecanisme
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
șase regiuni α helicale antiparalele. În nucleu, FADD interacționează cu o regiune din MBD4 [de la methyl-CpG (mCpG) binding domain protein, adică domeniul de legare metil-CpG al proteinei 4]. Proteina MBD4 excizează timina din împerecherile eronate GT din regiunile metilate ale cromatinei. Prin urmare, FADD poate fi un factor de legătură între controlul funcționării genomului și apoptoză. Deși structura FADD se aseamănă cu domeniul morții din FAS, iar mutațiile în regiunea codificatoare a domeniului morții din FAS inhibă interacțiunile de tip proteină-proteină
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
din câte două subunități mari (20 kDa) și două subunități mici (10 kDa). Acțiunea caspazelor are ca rezultat: a) activarea procaspazelor; b) scindarea proteinelor antiapoptotice din familia BCL-2; c) hidroliza laminelor, cu rol de stabilizare a membranei nucleare, cu condensarea cromatinei; d) distrugerea proteinelor participante la reglarea funcției citoscheletului; e) alterarea funcției proteinelor care participă la replicarea și repararea ADN și la splicing-ul ARNm. Ținta caspazelor este poli (ADP-ribozo) polimeraza (PARP), enzimă care participă la repararea ADN. Pe baza rolului lor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Enzyme). Funcțiile acestor proteine prezintă unele diferențe corelate cu organizarea structurală. Astfel, proteinele care conțin unul sau mai multe domenii BIR au o funcție anti-apoptotică, iar cele care conțin un singur domeniu BIR participă la realizarea citokinezei și la segregarea cromatinei, și doar în mod secundar la reglarea apoptozei (Miller, 1999). Proteinele IAP au localizare diversă la nivel tisular și subcelular. La mamifere, localizarea acestor proteine este importantă pentru participarea la reglarea apoptozei și pentru răspunsul indus de diferiți stimuli apoptotici
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
colab., 2001). Această constatare a fost confirmată de studiile ulterioare care au demonstrat că o valoare predictivă crescută este influențată mai degrabă de orientarea acestor elemente repetitive, decât de concentrația acestora (Luedi și colab., 2007). Genele amprentate diferă prin structura cromatinei și prin modificările specifice ale histonelor. (Hark și Tilghman, 1998; Hu și colab., 1998). Spre exemplu, acetilarea lizinei histonelor este asociată în general cu activarea transcripțională. De asemenea, metilarea specifică a resturilor lizinei are consecințe diferite: metilarea H3 la K4
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
infecțiozitatea acestuia. Primele experiențe de transfer de ADN în celulele unui organism superior au fost realizate de Stasney în anul 1950. Experiențele sale au fost confirmate de Parchkis (1955) și Ito (1958). În experiențele inițiale au fost utilizate preparate de cromatină (complex macromolecular alcătuit din nucleoproteine, diferite tipuri de ARN celular, mici cantități de lipide etc.) apoi preparate nepurificate de ADN izolat din tumori umane și care au indus tumori după injectarea lor la rozătoare de laborator. Ulterior, s-a utilizat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
doar a acestor patru gene-candidat a produs un număr de colonii rezistente la G418 echivalent cu acela obținut prin combinația a zece asemenea gene-candidat. Combinația a două sau trei dintre acestea nu a dat același rezultat. Analizele de imunoprecipitare a cromatinei au arătat că promotorii Oct3/4 și Nanog și-au crescut nivelul de acetilare a histonei H3 și au redus dimetilarea lizinei 9 din această fracție histonică, pe când dinucleotidele CpG ai acestor promotori au rămas parțial metilate în celulele iPS
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
nivel citologic, se revelează și existența acestui locus genic „ab initio” în numeroase exemplare apărute prin duplicație genică în urma mecanismului de crossing-over inegal sau prin replicație eronată sectorială a ADN, astfel încât apar mai multe asemenea regiuni organizator nucleololare în care cromatina ia aspect decondensat, stare în care este posibilă transcripția genelor ribozomale. Prin apoziția produșilor de transcripție la nivelul cistronilor rezultă structuri nucleolare masive ce pot fi evidențiate electronomicroscopic, așa cum apar ele în figura 33.1. Toate acestea sunt o expresie
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
RON) în celulele nodozităților radiculare de trifoi roșu (Trifolium pratense) ca urmare a infecției acestora cu Rhizobium leguminosarum (original): AN - anvelopa nucleară; Car - carioplasmă (nucleoplasmă); ChON - cromozom organizator nucleolar cu structură bandată (politenie); RON - regiune organizator nucleolară cu fibra de cromatină despiralizată propice transcrierii genelor tibozomale (pentru ARNr 18S și 25S); aflat în citoplasma celulei gazdă (× 75 000). Cel mai tipic caz de transformare malignă la plante este acela al bolii cancerului de colet sau al teratoamelor vegetale induse de plasmidul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
rata transcrierii sale (Razin, 1988). Genele metilate, neexprimate, pot fi activate prin tratarea celulelor cu inhibitorul metilării 5-azacitidina (5-azaC) (Jones, 1985). Când secvențele genice sunt metilate in vitro și apoi sunt integrate în genomul de mamifere, la situsul de integrare cromatina adoptă o conformație inactivă și asemenea secvențe nu sunt exprimate (Keshlet și colab., 1986). Metilarea in vitro a unor regiuni discrete ale secvenței genice înainte de realizarea transformării celulare a sugerat că metilarea unor situsuri specifice este adesea suficientă spre a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
la ligandul FAS sau FAS 1 (componenți biochimici ce poartă mesajul sinucigaș) și de pragul de sensibilitate celulară. Aceste semnale biochimice vor determina, prin intermediul receptorilor, activarea sistemului caspazic intracelular. Finalitatea acestui proces este sinteza crescută de endonucleaze care acționând asupra cromatinei va conduce la fragmentarea ADNului cromatinian, moment in care Începe moartea celulară. În afara homeostaziei celulare În care apoptoza este implicată (opunându-se proliferării) apoptoza este percepută și ca un mecanism de apărare Împotriva unei agresiuni externe. Cel mai elocvent exemplu
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
mare, care uneori inversează raportul nucleo-plasmatic și ajunge la forme gigante; -morfologie extrem de variată în același câmp microscopic, în dezacord, cu morfologia celulară; -existența de nuclei multipli, monstruoși, de dimensiuni și forme diferite; -desen cromatic evoluând către două extreme: a. cromatină mai densă decât la celulele normale, dispusă în granule grosolane și neregulate; b. cromatină palidă, laxă, sugerând o activitate intensă de sinteză nucleară; -conținutul în ADN al nucleilor este, de regulă, mai mare decât la celulele normale; -nucleolii sunt cel
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
în același câmp microscopic, în dezacord, cu morfologia celulară; -existența de nuclei multipli, monstruoși, de dimensiuni și forme diferite; -desen cromatic evoluând către două extreme: a. cromatină mai densă decât la celulele normale, dispusă în granule grosolane și neregulate; b. cromatină palidă, laxă, sugerând o activitate intensă de sinteză nucleară; -conținutul în ADN al nucleilor este, de regulă, mai mare decât la celulele normale; -nucleolii sunt cel mai frecvent anormali, atât ca talie (nucleoli giganți), cât și ca număr (celule cu
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
imunologie din ultimii ani a sugerat interpretarea infiltrației limfocitare stromale ca o reacție imunitară protectoare a gazdei față de tumoare. RITMUL DE CREȘTERE A TUMORILOR Evaluat prin stabilirea indicelui mitotic, ritmul de creștere a tumorilor este coroborat cu creșterea cantității de cromatină nucleară. Indicele mitotic se stabilește prin cuantificarea celulelor în mitoză, pe unitatea de suprafață sau câmp microscopic, la mărire puternică, raportată la numărul celulelor în interfază. Se consideră că un indice mitotic ridicat semnifică o proliferare tumorală activă și, deci
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
EUCARIOTE La eucariote materialul genetic are o organizare cu mult mai complexă. Moleculele liniare de ADN, dublu catenare, formează complexe cu proteinele histonice, alcătuind fibra elementară nucleohistonică (nucleozomală) (fig.2). Aceste substanțe, completându-se cu ARN și proteinele nehistonice, formează cromatina, materialul din care se diferențiază, în procesul de diviziune, cromozomii. De menționat că la eucariote materialul genetic se caracterizează printr-o discontinuitate genetică (în molecula de ADN se succed secvențe informaționale (exoni) și neinformaționale (introni), care sunt eliminate în procesul
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
proteine inductoare pentru 7-10% din ADN, care se transcriu în ARNm, decât să sintetizeze proteine represoare pentru 90-93% din genom. În reglajul genetic, la eucariote, intervin două tipuri de proteine cromozomiale: histonice și nonhistonice. Histonele asigură stabilitatea structurii fibrei de cromatină, condensarea sa în cromozomii eucariotelor și inactivarea nespecifică a genelor. Nonhistonele au un rol important în reglajul specific diferențiat al genelor. Prezența lor determină tipul genelor ce vor fi transcrise în anumite celule și țesuturi, la anumite etape ontogenetice. GENOMUL
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
La vertebrate cantitatea de ADN ce nu codifică sinteza de proteine (ADN non-codant) reprezintă 65% (tetraodontiformes) și până la 99,9% din genom (Protopterus aethiopicus). În celulă, molecula de ADN este asociată cu proteine și molecule de ARN pentru a forma cromatina. În interfaza mitotică, cromatina ocupă tot spațiul nuclear limitat de membrana celulară. Există două tipuri de cromatină: cromatina condensată, sau heterocromatina și cromatina decondensată, sau eucromatină. Heterocromatina este inactivă (informația deținută de ADN-ul din ea nu poate fi transcrisă
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
ADN ce nu codifică sinteza de proteine (ADN non-codant) reprezintă 65% (tetraodontiformes) și până la 99,9% din genom (Protopterus aethiopicus). În celulă, molecula de ADN este asociată cu proteine și molecule de ARN pentru a forma cromatina. În interfaza mitotică, cromatina ocupă tot spațiul nuclear limitat de membrana celulară. Există două tipuri de cromatină: cromatina condensată, sau heterocromatina și cromatina decondensată, sau eucromatină. Heterocromatina este inactivă (informația deținută de ADN-ul din ea nu poate fi transcrisă), replicarea ei având loc
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
până la 99,9% din genom (Protopterus aethiopicus). În celulă, molecula de ADN este asociată cu proteine și molecule de ARN pentru a forma cromatina. În interfaza mitotică, cromatina ocupă tot spațiul nuclear limitat de membrana celulară. Există două tipuri de cromatină: cromatina condensată, sau heterocromatina și cromatina decondensată, sau eucromatină. Heterocromatina este inactivă (informația deținută de ADN-ul din ea nu poate fi transcrisă), replicarea ei având loc mai târziu. Ea se mai numește și constitutivă, când starea heterocromat pentru că ea
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
99,9% din genom (Protopterus aethiopicus). În celulă, molecula de ADN este asociată cu proteine și molecule de ARN pentru a forma cromatina. În interfaza mitotică, cromatina ocupă tot spațiul nuclear limitat de membrana celulară. Există două tipuri de cromatină: cromatina condensată, sau heterocromatina și cromatina decondensată, sau eucromatină. Heterocromatina este inactivă (informația deținută de ADN-ul din ea nu poate fi transcrisă), replicarea ei având loc mai târziu. Ea se mai numește și constitutivă, când starea heterocromat pentru că ea este
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
aethiopicus). În celulă, molecula de ADN este asociată cu proteine și molecule de ARN pentru a forma cromatina. În interfaza mitotică, cromatina ocupă tot spațiul nuclear limitat de membrana celulară. Există două tipuri de cromatină: cromatina condensată, sau heterocromatina și cromatina decondensată, sau eucromatină. Heterocromatina este inactivă (informația deținută de ADN-ul din ea nu poate fi transcrisă), replicarea ei având loc mai târziu. Ea se mai numește și constitutivă, când starea heterocromat pentru că ea este condensată în toate celulele organismelor
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
nivelul centromerilor și al telomerilor, și conține în special ADN satelit. Heterocromatina constitutivă se întâlnește, în special, la nivelul centromerilor și al telomerilor. Genele structurale sunt localizate în eucromatină și în heterocomatina facultativă. În timpul mitozei, membrana nucleară se rupe, iar cromatina condensează progresiv și duce la individualizarea cromozomilor. După duplicarea genelor, ca urmare a duplicării genomului sau a duplicării locale, sunt posibile două scenarii: (1) fiecare genă posedă o funcție specifică sau (2) una din cele doua copii devine non-funcțională (pseudogenă
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
nu mai este în ziua de azi identificabilă datorită mutațiilor. Cromozomii metafazici nu reprezintă decât un stadiu particular al ciclului celular, în timpul căruia este super condensată și nu este transcrisă. Pentru a înțelege funcționarea genomului, este esențial să studiem organizarea cromatinei în nucleul aflat în interfază. Timp îndelungat nucleul a fost considerat ca fiind un mijloc lichid în care factorii proteici difuzează liber, iar fibrele de cromatină sunt sub controlul hazardului. Diferite funcții sugerează însă contrariul, adică nucleul este o structură
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]