280 matches
-
mila gospodarilor tămâiați. Cu orgoliul unei cloțe literare, împăunându-se cu talentul pe care, nici dacă îl cauți cu lumânarea, nu-l are - scuze pentru rimele involuntare și pentru cele viitoare!- caută râme prin toate revistele, spre propria-i îndestulare. Croncănind și cotcodăcind, să vadă lumea cât este de mare - din nou, drag cititor, iertare! - face varză toate revistele care îi ies în cale, din întâmplare, face curățenie, împroșcându-și până și confrații de breaslă și de uniune, dă cu mă-
IFIGENIA RECIDIVEAZĂ de JANET NICĂ în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353136_a_354465]
-
la ele, toate erau cu cântec.Să nu mai vorbim de jumuleală! În plus, dacă, la noi, sporadic, acolo, permanent, totul se făcea pe ouă.La noi se latră, se chițăie și se ciripește, la ele se ciripește și se croncănește.Cine nu închide pliscul și nu face, când trebuie, ciocul mic, e tocat de-i merg fulgii., sau o ia, una-două, pe coajă. Cu partidele, la fel ca la noi. Fiecare etnie conlocuitoare, cu partidul ei, fiecare partid, cu mai
ZBOR LA SOL de JANET NICĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357204_a_358533]
-
mila gospodarilor tămâiați. Cu orgoliul unei cloțe literare, împăunându-se cu talentul pe care, nici dacă îl cauți cu lumânarea, nu-l are - scuze pentru rimele involuntare și pentru cele viitoare!- caută râme prin toate revistele, spre propria-i îndestulare. Croncănind și cotcodăcind, să vadă lumea cât este de mare - din nou, drag cititor, iertare! - face varză toate revistele care îi ies în cale, din ... Citește mai mult În numărul 8 al revistei „Luceafărul de dimineață”, celembra Ifigenie își pune, din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
mila gospodarilor tămâiați.Cu orgoliul unei cloțe literare, împăunându-se cu talentul pe care, nici dacă îl cauți cu lumânarea, nu-l are - scuze pentru rimele involuntare și pentru cele viitoare!- caută râme prin toate revistele, spre propria-i îndestulare. Croncănind și cotcodăcind, să vadă lumea cât este de mare - din nou, drag cititor, iertare! - face varză toate revistele care îi ies în cale, din ... III. CAREVASĂZICĂ, de Janet Nică , publicat în Ediția nr. 1335 din 27 august 2014. De obicei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
din 16 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului dr Plictiseala unei înserări Plictiseala plutește ca un nor peste oraș, Ploaia doarme cu capul pe un deal Când vântul adună frunze pe făraș Ulița trage casele spre câmpie ca un cal. Cioara croncăne pe o antenă de televizor, Simt în casă liniștea după amiezii Iar uneori câte o nucă în difuzor Se aude căzând cu zgomot în mijlocul cirezii. Stau pe balcon privind la cioara de pe bloc, Mai trece prin patul meu câte-o
PLICTISEALA UNEI ÎNSERĂRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358826_a_360155]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > NEGRU PE ALB Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Căneală par pe câmpurile-albite, Noian de ciori în cârduri risipite, Pătând spoiala nouă din câmpie Și croncănesc de parc`ar fi o mie. Jur-împrejur stau satele chircite Și-nalță fumuri albe către ceruri, Din focuri care ard abia mocnite, Să-mprăștie arsura de la geruri. Deodată, deși pare-ncremenită, O dâră de cărbune avansează. - Să fie vreo surată rătăcită
NEGRU PE ALB de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359088_a_360417]
-
își ia zborul - De zor mă duc să văd de unde vine! Cu groază când revine zice: - Norul, Suratelor, e trenul de pe șine ! Cu fumu-i negru ce străbate zarea, El va mânji mândrețe de câmpie. „Rușine!”, decretează adunarea de ciori ce croncănesc parcă-s o mie. *** Ciclul "Iarna" Volumul "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Negru pe alb / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1488, Anul V, 27 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu
NEGRU PE ALB de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359088_a_360417]
-
să învăluie ziua de zici că-i toiul nopții. Clipă după clipă, ei trec vibrând peste chipul orașului. Privesc în dreapta și în stânga mea și mi se creează o dispoziție expansivă. Un cârd imens de ciori zboară deasupra capului meu și croncănesc un cântec neștiut. În zborul lor grăbit, ele coboară și urcă, de parcă ar vrea să cunoască orașul de-aproape sau să vestească trecătorii întâlniți în cale. Privesc iarăși în sus și văd din ce în ce cerul în schimbare. Probabil
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
trupuri cu noaptea se pierde Și totul în jur e din nou amorțit Iubirea uitată în noi a murit. Prin aer trec îngeri cu ochii lor orbi Și noaptea în arbori e plină de corbi De-ntreb de iubire, ei croncăne-n zbor Iubirile toate se nasc și-apoi mor Și-asa ne tot ducem prin vremuri un pic Din umbră în urmă, nu rămâne nimic Și ninge și plouă peste bietul pământ Iar restu-i uitare-ngropată-n cuvânt. PRIVESC CUM SE LUNGEȘTE
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
refacere, unde totul în jur părea neclintit, îmbrăcat într-un alb imaculat de omătul pufos ce se așternea încet, încet, peste lunci și văi, dealuri și munți, ca o dumnezeiască binecuvântare. Doar câteva ciori, vrăbii și coțofene, se mai zăreau, croncănind supărate parcă, pe ramurile copacilor despuiate de frunze, dedesuptul cerului plumburiu. Iarna nu era rea, ci doar puțin mai diferită de celelalte surori ale ei: Primăvara cea sfioasă, Vara cea veselă și caldă și Toamna cea bogată. Ea era rece
VESTITORII PRIMĂVERII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360148_a_361477]
-
Pe al râpei negru mal, Buha-n dans oriental Se învârte-n cerc de-un ceas, Descântând ceva pe nas. Vântul vâjâie haihui, Corbii parcă sunt statui Și, pe înghețatul plai Trece-o sanie cu cai. Sună zurgălăii-n ham, Croncănesc corbii pe ram, Vântul stă o clipă-n loc, Buha dă mărunt din cioc. Sania urcă în deal, Speriat nechează-un cal, Apoi pe sub fagii goi Ies la joacă doi vulpoi. Referință Bibliografică: NOAPTE DE IARNĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare
NOAPTE DE IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340388_a_341717]
-
lucrare, silnica muncă de defrișare a pădurii de stele, în șoapte, cu o albastră secure, noapte de noapte - și ce mă voi face la ceas de -aurore când înghețul m-o-nghite flamand? când corbu-mi va bate-n fereastră profund croncănindu-mi, răgușit, << Nevermore!? >> Referință Bibliografica: Elogiu corbului / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 261, Anul I, 18 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ELOGIU CORBULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340787_a_342116]
-
văzut un corb așezat pe o cruce veche de lemn. Mirosea iarba cosită. Eu m-am așezat sub un prun al cimitirului și am privit pasărea cum mă privea. Nu se auzeau decât greierii. Apoi soarele a apus, pasărea a croncănit de câteva ori, i-au fâlfâit aripile și a dispărut în noapte. Eu am mai rămas puțin. După o vreme m-am ridicat de sub prun și mi-am urmat drumul spre casă. A doua zi, iarăși am mers la fata
INTERVIU CU SCRIITORUL HORIA MUNTENUŞ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342684_a_344013]
-
pe care o iubeam și seara am urmat același drum. L-am întâlnit din nou și, la fel, soarele nu era apus, deși luna răsărea. El tot acolo, pe aceeași cruce. Și iar ne-am privit o vreme. El iar croncănea, fâlfâind din aripile negre, în noapte zburând. Într-a treia zi, a trebuit să îl ajut pe tata la treburi și nu am mai mers la fata mea dragă. Dar când s-a apropiat seara, am fugit în cimitir să
INTERVIU CU SCRIITORUL HORIA MUNTENUŞ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342684_a_344013]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > URMELE VEACULUI, POEZIE DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 558 din 11 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin Țene Urmele veacurilor Croncăne veacurile prin ziduri coșcovite, Străzile s-au aruncat în mare Să-și spele călcâiele încărcate de glod Crăpate de atâta mers prin uitare. Pescărușii aduc în cioc un spic de soare Și marea urcă până sub aripile lor. Eu îmi
URMELE VEACULUI, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340687_a_342016]
-
caut aleasa rătăcind prin oraș când iubirea pe catarg se face dor. Femeia în alb a trecut nevăzută Și marea o urmărește în fiecare clipă, Mă doare amintirea ce-mi suflă în velă Navigând pe cer c-o singură aripă. Croncăne veacurile în burgul uitat Pe marginea mării odihnită sub chilă, Gândul se face crin pe pulpe de femei În corabia legănată de veacuri și umilă În fața orizontului albastru de cuvinte... Catargul se leagănă aducându-și aminte c-a fost arbore
URMELE VEACULUI, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340687_a_342016]
-
stăpânii la pământ. Din gâtlejul ciudatei păsări ies sunete înfiorătoare, apoi aruncă pe cioc o flacără ce pârjolește iarba din jur. Zburătoarea își desface aripile arătându-și ghearele puternice și fioroase în lumina lunii care se strecoară printre nori și croncănind dispare în negura codrului. În același timp pe deasupra planează cei doi porumbei albi și se înalță către vârfurile stejarilor. - A fost dracul în persoană! Stai liniștit, îngerii păzitori s-au arătat din nou. Suntem în siguranță. Descalecă și sapă groapa
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Ecouri > DACĂ PĂSĂRILE NU VOR CÂNTA, CIORILE VOR CRONCĂNI ! Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 141 din 21 mai 2011 Toate Articolele Autorului „Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal rațional și vorbitor, care vine de nicăieri și merge spre nicăieri. ” Petre Țuțea Fiecare om are o concepție
DACĂ PĂSĂRILE NU VOR CÂNTA, CIORILE VOR CRONCĂNI ! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 141 din 21 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344319_a_345648]
-
nu mă grăbesc să mor. Am atâtea de făcut înainte” - Stephen Hawking. „Sunt unii care înlocuiesc nemurirea reală cu iluzia nemuririi, adică cu gloria.” - Petre Țuțea. Vavila Popovici - Raleigh, North Carolina Referință Bibliografică: DACĂ PĂSĂRILE NU VOR CÂNTA, CIORILE VOR CRONCĂNI ! / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 141, Anul I, 21 mai 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DACĂ PĂSĂRILE NU VOR CÂNTA, CIORILE VOR CRONCĂNI ! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 141 din 21 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344319_a_345648]
-
samsonit pe care-l purtăm totdeauna „încărcat” cu două cartușe de Kent și o sticlă de Johnny Walker de trei sferturi. Baragladina mai bătrână a umflat sticlă de whisky și a tulit-o rapid, Titișor nici nu a apucat să croncănească ceva și a umflat și el cele două cartușe de Kent. În timpul ăsta Pândele își mai revenise și s-a cățărat pe un scaun, stând cocârjat și văitându-se că-l dor „toate alea”. Avea ochiul stâng cât o pătlăgica
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > URMELE VEACURILOR Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 620 din 11 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Urmele veacurilor Croncăne veacurile prin ziduri coșcovite, Străzile s-au aruncat în mare Să-și spele călcâiele încărcate de glod Crăpate de atâta mers prin uitare. Pescărușii aduc în cioc un spic de soare Și marea urcă până sub aripile lor. Eu îmi
URMELE VEACURILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 620 din 11 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343805_a_345134]
-
caut aleasa rătăcind prin oraș când iubirea pe catarg se face dor. Femeia în alb a trecut nevăzută Și marea o urmărește în fiecare clipă, Mă doare amintirea ce-mi suflă în velă Navigând pe cer c-o singură aripă. Croncăne veacurile în burgul uitat Pe marginea mării odihnită sub chilă, Gândul se face crin pe pulpe de femei În corabia legănată de veacuri și umilă În fața orizontului albastru de cuvinte ... Catargul se leagănă aducându-și aminte c-a fost arbore
URMELE VEACURILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 620 din 11 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343805_a_345134]
-
pe-o cruce înfiptă cu cruzime în ultima răscruce al cărei labirint m-a biruit. Îngenuncheat în rugă sufletul meu șoptea cuvinte izvorâte chiar din sânge. Dorea să nu se vadă că-n al lui sine plânge în timp ce corbul urii croncănea. Dar când mă resemnasem, am auzit un corn din care cânta trist melancolia și a vibrat deodată în mine poezia cerându-mi ca la ea să mă întorn. Mi-am părăsit mârțoaga și-am luat un cal vânjos spre a
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343288_a_344617]
-
măreție de plumb, din cauza negurilor agățate parcă de ramuri precum niște lințolii ale morții. Călăreții scrutau cu încordare cărarea, încercând zadarnic să străbată cu privirile dincolo de vălul de negură unde se auzeau când și când urlete lugubre de fiare sau croncănit de corbi ce sfâșiau tăcerile din spatele lințoliilor de negură și nelinișteau caii. Pentru a nu se pierde în întunecimile de cerneală ale Văii Întunericului, grupul se aținea mereu în apropierea malurilor Râulului Negru, ale cărui izvoare se aflau ascunse în
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
zăvoarele la ușă , Focu-i stins , e doar cenușă Și funingine , în vatra . Cucule , stinghera-s astăzi , Părăsita si-ntristata . Mierla ,-n ram nu vrea Să-mi cânte , Ciutele nu vin la ape . Norii negri-isi cern durerea , Pește câmpuri zboară corbii , Croncănind , bătând din aripi , Stoluri negre , soli funebri Dintre nori , zâmbind șăgalnic , Mica rază se-nfiripa , Cu ochi limpezi , de lumină , Chip de aur , buze fine , Glas de susur de izvoare . Cu un gând , alunga corbii , Ceru-isi capătă culoare . E senin
CUCULE , DEZBRACA-TI HAINA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380342_a_381671]