538 matches
-
atunci când se folosea tracțiunea animală, și acum, în epoca locomotivelor, omul prost trăiește mai bine decât cel deștept, cel viclean o duce mai bine decât cel cinstit, cel lacom e mai avantajat decât cel bun, cel crud găsește mai multă cruțare decât cel slab, cel orgolios e înconjurat de mai mare abundență decât cel smerit, mincinosul e mai sătul decât cel care spune adevărul, desfrânatul are un trai mai dulce decât virtuosul. Eram convinși că așa a fost și așa va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
descris biografia nevinovată publicată de reverendul Robert Strickland în termeni de o asemenea natură încât nu-ți poți stăpâni un oarecare sentiment de compătimire pentru nefericitul preot. Reticența lui decentă este stigmatizată ca ipocrizie, frazele lui alambicate sunt etichetate fără cruțare drept minciuni, iar tăcerea lui este insultată cu termenul de înșelăciune. Și pe baza micilor păcate condamnabile la un autor, dar scuzabile la un fiu, istoricul german acuza întreaga rasă anglo-saxonă de pudoare exagerată de mironosiță, de înșelătorie, pretenții exagerate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de pe podele. Mama e nevoită să facă curat la oameni străini, așa că propriul cămin e lăsat de izbeliște. La acești oameni străini există și bărbați străini. Tata zbiară din cauza asta ca o vită friptă de vie. Pentru mama nu există cruțare și nici vreun petic protector, e tracasată și călcată în picioare întruna. În plus, nu reușește deloc să răspândească acea atmosferă caldă și plăcută pe care se cuvine s‑o emane orice cămin unde există o gospodină. Și tocmai ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
stoicul, Lucrețiu epicurianul vor umple această perioadă. -3- Departe de Epicur, epicurismul. Comunitatea epicuriană constituită în jurul lui Piso și al lui Philodemos răspunde, poate, instalării altor microsocietăți filosofice în împrejurimi. în epocă, școlile concurente sunt antrenate într-o luptă fără cruțare unele contra altora. Polemicile livrești și teoretice stau mărturie în acest sens. Datorită lor, de altfel, ni s-a păstrat amintirea gândirilor vizate, chiar și deformate, chiar și aproximative: maltratându-i pe epicurieni, Cicero, de exemplu, a contribuit la salvarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ca și în câine ați infectat păduri - izvor și munți cu monștrii insolenței - șerpi cărunți de când - de unde-atâția demoni primitivi? sub care lespezi lâncezeați - parșivi? religia lui Càin - molimă hidoasă ne-atârnă lepră și ne-a-mpins sub Coasă... ...fără cruțare - Crist va 'tinde braț: „ajunge!” satanic Templul în genuni s-a scurge... ISTORIA ARDEALULUI DACIC câte-ai răbdat - Ardeal pe frunți de daci crestat! te mângâiai: ești viu - nu-i totul scăpătat... e tare greu - pentru cezàr să-ți lùcri
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
-n Piața Mare legământul/ Ce mi-l sorti, amar, deznodământul:/ Te mai iubesc? Trăiesc sau mi se pare?// Pornirilor tu dă-le dezlegare,/ Slujindu-te, am devenit înfrântul!/ Cuprins de frică, iată, mi-e descântul,/ Regina mea, te rog, aștept cruțare!// Să fug, n-am unde! Numai el, Psalmistul, / Neîmpăcat stinse focul Gheenei,/ În timp ce eu rămân, pe veci, copistul!// Oglinda, spartă, îmi ascunde plânsul,/ Aud din larg, e cântecul sirenei:/ Venit-a vremea să începem strânsul!” (Sonetul CCLXXXVIII). Autor al reflexiei
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
tot ce-atinge, Înfierbântă minți lucide, Nervii toți îi poate-mpinge Într-atât încât ucide! Nu-i o simplă bănuială, Nici încredere știrbită. Ea nu naște îndoială, Ci din asta e clădită... Ea dă naștere la vorbe Ce lovesc fără cruțare, Se amestecă în ciorbe Și nu crede în iertare... Uneori chiar naște ură Și din ea se și hrănește, Pune dușmănie-n gură, Prin cuvântu-i biciuiește... Suspiciunea naște monștri Printre prieteni, rubedenii, Dar îi prinde și pe-ai noștri
SUSPICIUNE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350424_a_351753]
-
a fost văzut spărgând pinteni de piatră din munte sau mânuind barosul, cu toate că nu era prea robust. În ultimul an al vieții sale, Părintele Dometie Manolache a slăbit și s-a șubrezit mult, ca urmare a necontenitelor osteneli făcute fără cruțare. Drumurile obositoare, postul, neodihna, slujbele fără nici un ajutor, cântarea plină de dăruire, afară și în bisericile neîncălzite iarna, privațiunile de tot felul - au contribuit substantial la îmbolnăvirea sa. Părintele a devenit tot mai rezervat și mai obosit, în contrast cu firea sa
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349800_a_351129]
-
romantismului de început și soțul, neglijat, își găsește aleanul în brațele alteia din anturaj. Este punctul de pornire a unui comportament deviant, ocazie cu care autoarea își intră, cum s-ar zice, în atribuții, conducând firele scriiturii, dezvăluind astfel, fără cruțare, tarele unei societăți cu apucături sicofante și criminale, de nivel epidermic: superficialitate, necinste, corupție, infidelitate, care duc la neîncredere, crime nesăbuite, boală, intrigi, delațiuni, intervenția justiției. Niciunul din personaje nu este pozitiv și totuși, în desfășurarea abrazivă a întâmplărilor din
DESLUŞIREA DESTINELOR UMANE ÎN ROMANELE „PUTEREA DESTINULUI” ŞI „DINCOLO DE TIMP” DE RODICA ELENA LUPU de ELIZA ROHA în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349864_a_351193]
-
2012 Toate Articolele Autorului 16 Ianuarie 2012 Lovește-mă, lovește-mă, potolește-ți necazul și sculptorul izbește în stâncă, dalta lui scoate-n lumină obrazul celui nevăzut încă. Lovește-mă, lovește-mă, până ești în putere, fără milă și fără cruțare, demult nu mai simt nicio durere în aceste omenești mădulare. Eu nu-i voi răspunde mâniei nicicând, lovește-mă, lovește-mă cu tărie curată și râul ce aleargă spre mare flămând obosește odată... Referință Bibliografică: Lovește-mă... / Nicolae Nicoară Horia
LOVEŞTE-MĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362114_a_363443]
-
români. Maghiari de ar fi fost ori nemți, totuna, Porunca lor era atât de clară, Tot neamul să-l iubești întotdeauna, Pe cel de-aici, pe cel de dinafară Și toată viața, din puținul tău, Să o împarți egal, fără cruțare, Sărac de ești, să nu îți pară rău, Ce fericit e cel ce dă și are! Cuvintelor ce ies din gura ta Să nu le poruncești nicicând să tacă... Nici nu mai știu de dincolo de stea Moș Nicolae vine-acum ori
CITITOR DE GÂNDURI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365791_a_367120]
-
pare că vă-ntâlnesc pe amândoi! Am auzit acea sentință și m-am grăbit să fiu cu voi, ca să vă spun că nu-i o dramă a noastră din Eden plecare - Pământu-i mare și ne-așteaptă să-l călărim fără cruțare. Al meu e tot acest rotund cu ape, munți și largi câmpii; veți constata c-aici vi-i locul, căci numai astfel veți fi vii în gânduri, fapte și-aspirații, iar nu-n Eden - o zonă fadă cu interdicții și
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
nepereche al zilelor noastre a constituit lumină întreținută într-o epocă în care nu se întrevedea că mai există cineva care vede umilință în care supraviețuiam. Dar parcă nu am fi destul de români dacă nu ne vedem valorile profanate fără cruțare de bipezi care se cred chiar oameni. Prea multe motive de mândrie nu avem, iar atunci când le avem, ne pricepem la insulte și împroșcări veninoase. Ne rămâne însă, împotriva voinței multora, o singură mândrie de necontestat: aceea de a fi
EU ŞI ADRIAN PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366735_a_368064]
-
nepereche al zilelor noastre a constituit lumină întreținută într-o epocă în care nu se întrevedea că mai există cineva care vede umilință în care supraviețuiam. Dar parcă nu am fi destul de români dacă nu ne vedem valorile profanate fără cruțare de bipezi care se cred chiar oameni. Prea multe motive de mândrie nu avem, iar atunci când le avem, ne pricepem la insulte și împroșcări veninoase. Ne rămâne însă, împotriva voinței multora, o singură mândrie de necontestat: aceea de a fi
EU ŞI ADRIAN PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366735_a_368064]
-
din sine-însuți. Nu! nu se mai află nici o frumusețe, nicăieri. Pentru omul sincer, viața nu-i decît o escrocherie mîrșavă. Și totuși nu vreau să cedez morții nedrepte, morții care-ți închide gura, în timp ce trebuie să vorbești. Să vorbești fără cruțare, fără milă, în acest secol în care minciuna socială domnește în toate clasele și pune stăpînire, zilnic, pe mințile cele mai frumoase! Oricum, asta ar trebui îngăduit unui om, care nu și-a construit vile cu banii de pe cărțile sale
PANAIT ISTRATI A SCRIS, ÎNCĂ DIN ANII ”30, NECROLOGUL OCCIDENTULUI ATEU, ESEU DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366223_a_367552]
-
fapt că poporul nostru era tratat cum nu se poate mai rău de băncile streine, îndeosebi maghiare. În zadar cerea Românul bani pe credit, nu primea sau chiar dacă se întâmpla să primească, pentru datorii neînsemnate, moșioara românului era vândută fără cruțare“ (Monografia-almanah p.309). „Bihoreana“ va fi un real sprijin pentru micile gospodării țărănești, pentru școală și biserică, dar și pentru mica industrie. Ea reușește să susțină financiar și pe unii studenți de la Academia de Drept din Oradea. Renumele și acțiunile
ORADEA LUI IOSIF VULCAN de DORU SICOE în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350868_a_352197]
-
care indivizi dubioși, care dau gir prostiei, înfumurării și bunului plac, sunt scoși în față de un mecanism social dereglat, spre furia, dar și spre tristețea autoarei. Observațiile ei sunt tranșante, categorice și de bun-simț, dar formulate fără echivoc și fără cruțare: „Nu cred în niciun fel de criză, nici economică, nici politică, nici a literaturii ... povestea asta cu criza este cea mai mare diversiune a secolului, pentru a manipula în ultimul hal ... turma, pentru a-i convinge pe oameni că sunt
DOUĂ CRONICI DE ILEANA SANDU DESPRE CĂRŢILE MARIANEI CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351002_a_352331]
-
și o inteligență sclipitoare. Cartea ei de căpătâi era Cântecul Nibelungilor. Cred că îl știa pe dinafară și că, în taină, se închina zeilor Walhallei. Mi-a dat între 8 și 12 ani, să citesc capodoperele literaturii universale, toate, fără cruțare, pe nerăsuflate: Tasso, Camoens, Goethe, Shakespeare, Balzac, Tolstoi, Ariosto, H. St. Chamberlain, Homer, Vergiliu, Dante, Sofocle, Rousseau, Racine, Saint-Simon, Chaucer ... admirabilă, nemaipomenită femeie, al cărei elev am avut nemeritata cinste să fiu. Îmi acordase prietenia și încrederea ei. A dispărut
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356206_a_357535]
-
de ieri și de azi, mai rău decât Cenușăreasa, grație politicienilor care au vândut-o ca la târgul de sclavi sau de vite, devenind apoi și cozile de topor, ale celor ce au râvnit-o și au exploatat-o fără cruțare, iar după ce au vândut aproape totul, s-au pus să căsăpească și cea mai rămas din biata Pădure străbună: „...cu concursul politicienilor actuali, ni se fură bucată cu bucată. Iar lemnul se taie fără nici o socoteală, pentru ca unii să se
RĂSPLATĂ PENTRU TRĂDARE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370452_a_371781]
-
și niciodată pe orizontală.”(Bogdan Eduard-Iustinian. Ed. Dacia Cluj-Napoca, 2006, p. 114) Și cei mari care merg pe orizontală cu averea, de-a bușilea cu țara, târâș cu conștiința lor, distrug Pădurea fără nici un drept, fără nici un motiv, fără nici o cruțare, fără nici un temei, o oferă celor care ne-o cer și celor care nu ne-o cer, celor care ne-o ia și celor care nu ne-o ia, celor care le-am mai dat-o și celor care le-
RĂSPLATĂ PENTRU TRĂDARE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370452_a_371781]
-
romantismului de început și soțul, neglijat, își găsește aleanul în brațele alteia din anturaj. Este punctul de pornire a unui comportament deviant, ocazie cu care autoarea își intra, cum s-ar zice, în atribuții, conducând firele scriiturii, dezvăluind astfel, fără cruțare, tarele unei societăți cu apucături sicofante și criminale, de nivel epidermic: superficialitate, necinste, corupție, infidelitate, care duc la neîncredere, crime nesăbuite, boala, intrigi, delațiuni, intervenția justiției. Niciunul din personaje nu este pozitiv și totuși, în desfășurarea abraziva a întâmplărilor din
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369299_a_370628]
-
grăbiți În Primăvara asta magică. Eu cerului trimis-am un mesaj Să cheme vântul călător, Dar a venit furtuna... Iar florile se scutur triste și supuse. În digul de la Fukushima, Valuri neîmblânzite se izbesc, Tristețea și drama încă atotstăpânesc Fără cruțare în haosul din Univers. Noi ne-am plimbat în parcul De lângă râul Sumida Unde, sub un cireș în floare, Ne-am spus „sayonara”! Luându-ne la revedere... Dar eu știam că-i pentru totdeauna... Cântecul trist al insulei nipone, Într-
PRIMĂVARA 2012 de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 522 din 05 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353471_a_354800]
-
a fost văzut spărgând pinteni de piatră din munte sau mânuind barosul, cu toate că nu era prea robust. În ultimul an al vieții sale, Părintele Dometie Manolache a slăbit și s-a șubrezit mult, ca urmare a necontenitelor osteneli făcute fără cruțare. Drumurile obositoare, postul, neodihna, slujbele fără nici un ajutor, cântarea plină de dăruire, afară și în bisericile neîncălzite iarna, privațiunile de tot felul - au contribuit substantial la îmbolnăvirea sa. Părintele a devenit tot mai rezervat și mai obosit, în contrast cu firea sa
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352916_a_354245]
-
calde. Gospodarii satelor se pregăteau de strânsul recoltei care nu prea era așa de bogată ca-n anii din urmă, fiindcă seceta făcuse prăpăd în toată țara, iar prin satele așezate pe dealurilor domoale, apa secase și setea lovea fără cruțare bietele vite. Nutrețul necesar pentru hrana lor pe timp de iernă, fiind foarte puțin, îi făcea pe oameni ca să meargă la pădure și să tăie crengile de pe poalele copacilor (de gârniță, stejar, gorun, ceran), pe care le aduceau acasă și
VREAU LUMINĂ, LĂSAŢI SĂ INTRE SOARELE... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354103_a_355432]
-
se simțea oscilatoriu, la polul celălalt. “Neavând curajul vieții, neavând o rază de senin în suflet, am îndrăznit cu toate astea a te iubi, am pus dorința de a fi a mea peste orice considerații și peste orice cuvinte de cruțare aș fi vrut”. Firea tonica a Veronicăi era binefăcătoare pentru Eminescu. “Eminescu al meu, singurul și unicul obiect al dragostei mele, singurul și unicul obiect al durerii și fericirii mele, dacă între tine și mine e dragoste, noi trebuie să
CEA MAI FRUMOASA POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMANE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357285_a_358614]