2,036 matches
-
ață. Destinul. Acolo nu Îi este foame, nici sete. Se simte contemporană cu unele dintre obiectele aparținând unor vremuri indefinite. Trece pe sub portaluri, prin sacristie unde așează crinul regal direct pe lespedea mormântului În care-și doarme somnul veșnic, cavalerul cruciat. Nu o Înspăimânta atracția aceea inexplicabilă. Din contră, neverosimilul o excită, o Întinerește și ea revine zi de zi, ca la o Întâlnire secretă. Așa a venit și În dimineața asta. După un duș scurt, un mic-dejun frugal și fără
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
sine, nu se mai gândește la psihoza care a bântuit-o În ultimele zile. O, da, sigur că este obosită și stânjenita de cum s-a purtat. Prostește. Auzi, să iubească o stafie?!! Fie ea, stafia, chiar și a unui cavaler cruciat, din vechime... Ce caut aici?! În subconștient știe ce căuta, dar nu vrea să-și răspundă. Trupul fizic nu-i mai face față spiritului, acelui liant care o ține cu carnea Încă pe oase. și, În spațiul monumental, muzica străveche
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
și a profeției (comunicarea directă cu divinitatea), creând legături cu lumea profeției ebraice, arabe, feniciene, canaaneane. Istoria Orientului Apropiat, de care Coelho se simte evident atras, cu luptele ei în care au fost implicați asirieni, persani, seleucizi, romani, bizantini, arabi, cruciați și otomani, deschide noi sensuri, deloc ignorabile în zilele noastre, „când înțelegem că istoria noastră și istoria lumii au fost scrise de aceeași Mână”. După cele mai recente apariții în română la Humanitas Fiction în 2011 (autobiograficele, de „exorcizare a
Manuscrisul găsit la Accra by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4149_a_5474]
-
cărora le este datorată, de altfel, inclusiv descoperirea filosofiei grecești prin intermediul culturii arabe). Ecourile cruciadelor sunt din ce în ce mai pomenite în contextul „barbariilor moderne” de astăzi și atrag atenția asupra apropierilor dintre Orient și Occident. Imposibilele eforturi și sacrificii ale localnicilor și cruciaților, nebunia, eroismul, ambiția unora, răbdarea și înțelepciunea altora, dar și misterul locurilor sfinte, exotismul și dorul de ducă, cu tot cortegiul de „rezultate inverse” din zilele noastre (problemele imigranților, redescoperirea exaltărilor religioase, nevoia de ecumenism) fac din istoria acestei epoci
Manuscrisul găsit la Accra by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4149_a_5474]
-
aceea aspectul ei exterior nu iese cu nimic în evidență, cu excepția a două cupole uriașe care o acoperă, fiind una mai mare - rotonda și alta mai mică numită katholikonul ortodox. În pofida faptului că aspectul exterior s-a păstrat din vremurile cruciaților (adică din secolul al XII - lea), în interiorul ei se află destul de multe construcții datând din perioadele bizantină de mijloc și creștin timpurie. Întregul complex al bisericii, constând din șapte încăperi ( cu două atriumuri - interior și exterior și cinci naosuri), precum și
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
armeană, consacrate istoriei patimilor lui Hristos. Așadar, biserica și locurile sale de pelerinaj aparțin unor diferite comunități creștine și patriarhii din Ierusalim. Anii de luptă pentru stăpânirea acestei biserici și a locurilor ei de pelerinaj, care au început după plecarea cruciaților, reprezintă un capitol întunecat și foarte dificil în cadrul istoriei creștine a Locurilor Sfinte din Palestina. Ura, rivalitatea, fanatismul și desele ciocniri sângeroase dintre comunitățile creștine au fost speculate și folosite de mameluci și mai târziu de otomani, care au transformat
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
de Taină a fost construită o mare bazilică, numită Biserica Sf. Sion. Această bazilică a fost distrusă de perși în anul 614, apoi reconstruită de Patriarhul Modest și a fost din nou distrusă de către musulmani în anul 966. După plecarea cruciaților, foișorul Cinei de Taină a fost transformat de către mameluci în moschee și timp îndelungat a fost folosit ca lăcaș de cult musulman. Cu toate că astăzi aparține musulmanilor, el este accesibil tuturor creștinilor ca loc de pelerinaj și de rugăciune pe care
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
Noster). În anul 387, pe locul Înălțării a fost zidită o biserică mare octogonală - Capela Înălțării, după cum o numeau bizantinii și a cărei cruce luminoasă era văzută de către întreg Ierusalimul. Biserica Înălțării a fost distrusă de către perși și reconstruită de cruciați păstrând același plan. În anul 1187, biserica a fost transformată în moschee de către Saladin, iar locurile de pelerinaj din jurul ei au fost distribuite familiior musulmane din Ierusalim. În afară de aceste două locuri de pelerinaj de o foarte mare importanță, pe Muntele
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
de mult, cu ocazia unor săpături arheologice, a fost găsită o uriașă ancoră de piatră, făcută, probabil, în cinstea marelui pescar evanghelic. Actuala mănăstire ortodoxă grecească, situată la marginea sudică a orașului, a fost zidită pe ruinele clădirii din epoca cruciaților și din perioada otomană. Orășelul Magdala (de la cuvântul migdal, în ebraică, sau el - mazdal, în arabă și care în ambele limbi înseamnă turn) este situat la aproximativ 5 km nord de Tiberias. Așezarea, ca atare, nu este pomenită în Evanghelie
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
Pe acest loc a existat o biserică bizantină, ale cărei ruine au fost descoperite cu prilejul unor săpături arheologice efectuate de monahii franciscani. Prima biserică bizantină a fost distrusă de perși. În sec. al XII - lea, pe locul bisericii distruse, cruciații au construit una nouă, mai mare decât cea anterioară. În locul uriașei biserici catolice care a fost construită în anul 1960, s-au păstrat vestigii ale perioadei bizantine și ale epocii cruciaților. Capela Prăpastiei (El - Kafze, în arabă), aflată în extremitatea
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
În sec. al XII - lea, pe locul bisericii distruse, cruciații au construit una nouă, mai mare decât cea anterioară. În locul uriașei biserici catolice care a fost construită în anul 1960, s-au păstrat vestigii ale perioadei bizantine și ale epocii cruciaților. Capela Prăpastiei (El - Kafze, în arabă), aflată în extremitatea sudică a Nazaretului de astăzi, a fost construită în anul 1925 de către Mitropolitul Grec Kleopa. Dar pe acest loc se mai văd, încă, ruinele vechii biserici și a mănăstiri bizantine. Localitatea
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
sec. VI au mai fost construite două biserici, iar la începutul celui de-al șaptelea a fost adăugată cea de-a patra. În Epoca bizantină, Taborul a dobândit statut de episcopie cu competență ecleziastică asupra întregii regiuni învecinate. În epoca cruciaților, pe culmea muntelui s-au statornicit cei dintâi monahi benedictini. Ei însă au fost alungați de Saladin în anul 1187. În anul 1211 sultanul Malik-Al-Adils al Damascului a distrus toate construcțiile creștine, bisericile și mănăstirile iar în locul lor a construit
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
unui tânăr cavaler francez, Balian, la origine un modest fierar, pe care circumstanțele îl transformă în conducător militar și apărător al Ierusalimului. Punctul de pornire în destinul eroic al lui Balian (interpretat de Orlando Bloom) îl constituie întâlnirea cu un cruciat, cavalerul Godfrey of Ibelin (Liam Neeson). Dezvăluindu-i faptul că este tatăl său, Godfrey îi arată lui Balian ce înseamnă cu adevărat rangul de cavaler și îl ia cu el în Regatul Cerului, în Sfânta Cetate a Ierusalimului. În acea
Agenda2005-19-05-1-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283675_a_285004]
-
o casetă Întărită cu balamale de fier, care se afla deschisă pe podea. Grăbit, cu ajutorul tovarășului său, Își depuse scrierea Înăuntru, după care o Închise cu o curea din piele. Pe masă era o spadă lungă, cu garda după modelul cruciat, vârâtă În teacă. O luă și dădu să și-o Încingă la șold. Dar mai apoi se răzgândi și se Îndreptă grabnic spre ușă, urmat de celălalt, care ținea caseta strânsă sub braț. De cum ieșiră, fură izbiți de vacarmul nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din zale de fier care Îi cobora până sub genunchi. În locul obișnuitei tunici cu Însemnul crinului, purta o a doua armură din plăci metalice unite prin legături din piele, cu capul ascuns de un coif de luptă cilindric, după uzul cruciaților. O spadă se odihnea În teaca legată de umăr printr-o curea și două pumnale Îi străluceau la brâu. — E interzis umblatul prin oraș după stingere. Numai bandiții și hoții de buzunare se hazardează să Încalce hotărârea, și Își primesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Învinsă de acest elixir liniștitor, explică Teofilo În timp ce Închidea lădoiul. Depuse cu cea mai mare grijă flaconul pe banc. Dante credea că știe despre ce era vorba. Și la Florența se auzise despre o iarbă adusă În Europa de niște cruciați Întorși de peste mare. Era iarba zisă a Asasinilor, adepții scelerați ai cumplitului Bătrân de pe Munte; avea puterea să adoarmă simțurile și să potolească emoțiile, să șteargă amintirile și certitudinile, despre care scriseseră vechii greci, numind-o lotus. Știa că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu planurile voastre, se Înțelege. — Nu, dimpotrivă. Azi e o zi mai bună decât altele. Tocmai aveam de gând să ne adunăm. Te aștept la asfințit, În taverna din spatele fântânii celei mari, pe drumul spre Roma. E taverna lui Baldo, cruciatul. Vă veți găsi În al Treilea Cer. — Al Treilea Cer? — E un fel de a spune pe care Îl folosim Între noi, o glumă de oameni Învățați. Dar domnia ta vei Înțelege cu siguranță. Iubirea de cunoaștere care ne Însuflețește atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Înșfăcase de vintre pe un mușteriu aflat Într-o vădită stare de ebrietate. Sărăcuțul țipa ca un porc dus la tăiere, pe când celălalt Îl târa spre ieșire. — Și În seara asta, prietenul nostru cârciumarul a trebuit să recurgă la priza cruciatului, zise Bruno, făcându-le cu ochiul celorlalți. — Priza cruciatului? — Nu cunoști această delicioasă trouvaille care provine de peste mare, messer Alighieri? interveni Veniero. E unul din multele meșteșuguri pe care ni le-au predat maurii, odată cu comentariile lor la Aristotel. Atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vădită stare de ebrietate. Sărăcuțul țipa ca un porc dus la tăiere, pe când celălalt Îl târa spre ieșire. — Și În seara asta, prietenul nostru cârciumarul a trebuit să recurgă la priza cruciatului, zise Bruno, făcându-le cu ochiul celorlalți. — Priza cruciatului? — Nu cunoști această delicioasă trouvaille care provine de peste mare, messer Alighieri? interveni Veniero. E unul din multele meșteșuguri pe care ni le-au predat maurii, odată cu comentariile lor la Aristotel. Atunci când ai noștri, Încărcați cu armurile lor, au ajuns pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
priorul. Undeva În fundul cârciumii, capul lui Baldo se ițea peste ale comesenilor săi aidoma unui dovleac plutind În voia valurilor. Veniero, care până În acea clipă rămăsese tăcut, se ridică și se duse spre cârciumar. Schimbară câteva cuvinte. Dante văzu cum cruciatul Își Îndrepta de mai multe ori privirea spre dânșii, cu o expresie perplexă. Apoi cei doi se apropiară. De cum ajunse, Baldo se opri rezemându-și singurul braț de masă și Îl fixă pe poet În ochi, semeț. Mâna sa, acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
văzu nu puțini ochi umezindu-se. Cu toții, chiar și mușteriii cei mai umili, păreau să sufere Încă din pricina tragediei cruciadei. Damietta, floarea Nilului, cetate martir, unde trupele creștine suferiseră o Înfrângere cumplită, recucerită și pierdută În două rânduri din Încăpățânarea cruciaților de a rămâne Între ziduri, În loc să se retragă pe o poziție mai lesne de apărat. Masacrarea apărătorilor, lăsați singuri de Întăririle care nu mai sosiseră. Mizeria oportunismelor și a responsabilităților neasumate. Nebuneasca mândrie a templierilor, care voiseră să pornească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spitalele florentine: rareori se sfârșeau cu bine. Faptul că omul acela rezistase la patru intervenții și era Încă sănătos tun era ceva miraculos. — Salvarea mea se datorează ocrotirii stelei mele celei bune, se hotărî În cele din urmă să răspundă cruciatul, printre dinți. Poetul Îl măsură din priviri, perplex. — Razele ei... m-au Însănătoșit. Și rugăciunea. Dante continua să Îl fixeze, Întrebându-se oare ce voia să Îi ascundă. Apoi i se adresă venețianului: — Messer Veniero, știi ceva despre vreo stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
asta a fost ucis, spuse cardinalul În timp ce Îl concedia cu un gest. Dante dădu să plece dar, ajuns În dreptul ușii, se opri, chemat de glasul strident al lui Acquasparta. — Ni s-a relatat despre dansatoarea care se produce În taverna cruciatului. Se pare că te interesează, iar cunoscându-te e lesne de intuit genul de pasiune care te Împinge către târfa aceea. Dar să nu te lași În voia iluziilor dumitale de poet: acea femeie e primejdioasă, un vas de preacurvie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Oare nu suntem cu toții, Într-un fel sau altul? Nu ești și dumneata, messer Durante? Dante Își amintea ceea ce citise În raportul despre Al Treilea Cer: toți veniseră de la Roma. Dar, Înainte Încă, toți fuseseră În Răsărit. Ca și Baldo, cruciatul. Și Antilia... Avea impresia că Cecco acoperea sub mantia demnității astrologice ceva mai tulbure. Și că Antilia s-ar fi putut să fie ceva mai mult decât o dansatoare. Un fior Îi străbătu pielea când Își aminti de trupul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
multe despre ea, firește. În aceeași zi, la Începutul după-amiezii Taverna lui Baldo era aproape pustie la ora aceea. Doar doi servitori Își făceau de lucru În preajma vetrei, Îndoiți sub greutatea legăturilor de nuiele pe care le adunau pe lângă perete. Cruciatul ședea pe una din băncuțe, bând niște vin dintr-o cupă de metal, În timp ce, din ochi, supraveghea munca acelor oameni truditori. Când Îl văzu intrând, Baldo așeză cu o mișcare nervoasă cupa pe masă, vărsând o parte din conținut, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]