190 matches
-
Adormirea Maicii Domnului, Ziua Crucii), prilej pentru mai mult ori mai puțin „inocente paradoxii”. „Humoristul liber din Ortodoxia neconformistă”, cum se autointitulează Părintele X. Uranus, se adresează, într-o ultimă predică, ascultătorilor creștini ca unor „amarnici și precari vertebrați verticali crucificați”, sintagmă ce exprimă elocvent perspectiva detașat ironică a autorului față de mizera condiție umană. A. își provoacă întotdeauna cititorii, chiar și pe cei mai puțin ortodocși, uneori violent (Dintre criteriile generate de virușii occidentali sârmoși, ghimpați, empirici), alteori subtil metaforic, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
În somn a avut un vis. Urca cu mare greutate Golgota. Obosit, plin de sudoare, târându-se pe pietrele colțuroase, ajunse în vârful Căpățânii, la picioarele celor trei cruci. Abia ridicându-și ochii, cu teamă și cutremur, spre cei trei crucificați, rămase uimit și cuprins de tulburare, neînțelegând ce vede. Numai Domnul Iisus Hristos era pe Crucea Sa; cei doi tâlhari nu erau prezenți. Doamne, strigă părintele Ioan, ai rămas singur pe Cruce! Nimeni nu e lângă Tine să Te însoțească
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
că Isus continuă să fie viu, chiar și după ce „și-a dat duhul”. O legendă medievală spaniolă relatează fapta unui evreu din Toledo, care - vrând să se răzbune pe creștini - ar fi uns cu venin imaginea din biserică a Mântuitorului crucificat. Când o bătrână creș tină s-a apropiat să-i sărute picioarele, Isus și le-a retras În mod miraculos. Furios, evreul a smuls imaginea lui Cristos de pe perete, a profanat-o și a ascuns-o Într-o grămadă de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
povestea desfășurarea unui act de iconocid. De data aceasta, iconocidul s-ar fi desfășurat Într-o sinagogă din Beirut, În primele decenii ale secolului al IV-lea, În timpul lui Constantin cel Mare. Legenda conține motivele epice bine-cunoscute : evreii ar fi „crucificat” imaginea lui Isus de pe icoană ; din ea ar fi țâșnit sângele Mântuitorului ; evreii ar fi fost creștinați și sinagoga ar fi fost transformată În biserică <endnote id="(136, p. 35)"/>. Se pare că și datorită acestui argument, la sinodul de la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Arhanghelul Mihail să-și caute fiul; această întovărășire la drum arată că este vorba de o călătorie "dincolo", în lumea morților, pe unde umblă de obicei arhanghelul, conducând sufletele spre rai sau spre iad; cei doi îl găsesc pe Iisus crucificat, dar încă viu, iar Hristos îi adresează ei, Maicii, ultimele cuvinte, și nu Tatălui (fraza biblică "Eli, Eli, lama sabahtani?, atât de expresiv tradusă în Biblia de la București prin "Dumnezăul Mieu, Dumnezăul Mieu, căci Mă lăsași?"21, fiind înlocuită aici
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pe inițiatori și determină apariția publicației: „Cititorule, aceste pagini văd lumina tiparului pe tărâmuri străine. Ele sunt scrise cu sânge [...] în locul urei, neliniștei, dezamăgirei, invidiei, neînțelegerii și dușmăniei de tot felul, înalță, iubite cititor, în inima ta curată Icoana Patriei Crucificate...” Intenția de păstrare a identității naționale, de susținere a moralului compatrioților aflați în exil și de încurajare a vocației literare se desprinde din paginile C. l. pe tot parcursul apariției. Tonalitățile prea grave determină uneori, din partea altor reviste, reacții de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286180_a_287509]
-
în cuvintele Scripturii (J.-L. Marion). Radiografiei îi corespunde aici, în lectura Scripturii, efortul de purificare lăuntrică și rugăciunea neîncetată. Revelația chipului lui Hristos nu se produce la capătul unei practici arheologice sau al unei investigații critice. Numai o inteligență crucificată va descoperi „comoara ascunsă”. Unitatea dintre Vechiul și Noul Testament stă în cunoașterea lui Iisus Hristos ca „Domn și Dumnezeu” (Ioan 20, 28). Această credință este la temelia recunoașterii de către Biserică a unei suite de texte - tulburătoare și greu de înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
drum au încetat să mai fie evrei sau greci, sclavi sau liberi, femei sau bărbați. Cu toții sunt botezați creștini. În acest fel Christos s-a încarnat în și printre oameni, și-a asumat păcatele și greșelile acestora, pentru care ajunge crucificat. Învierea lui, pentru Sfântul Pavel, a corespuns cu iertarea păcatelor lumești, ale lui și ale credincioșilor, a însemnat mântuirea lor sufletească. Sf. Pavel nu l-a cunoscut pe Christos în viață, dar considera că Învierea lui a asigurat fundamentarea credinței
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
abominabile, practicate cu devotament „creștinesc” în numele „dreptei credințe”. Și ca să vedem cât de dreaptă ar fi această credință, să amintim de faptul că în anul 325 d. Hr., la Nicaea în Turcia, creștinismul, ca și religie, era a doua oară „crucificat” prin decizia înaltului consiliu ecumenic al Bisericii. Pentru a mări influența Bisericii asupra credincioșilor, acest consiliu ecumenic a considerat necesară introducerea ideii de „fiu al lui Dumnezeu”, imagine care ar fi inspirat teamă maselor ignorante ale vremii. Totodată, era eliminată
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
această ură ordonată, să-și amintească măcar acum că sunt reprezentanții lui Hristos în această lume a durerii și a lacrimilor. În toată clipa suntem pândiți de primejdii, loviți de concepții materialiste (atât comuniste, cât și capitaliste) și ne găsim crucificați, ca Iisus pe Golgota. Spuneți, păstorii noștri duhovnicești, tot ca El, în clipa morții: Mâine vei fi cu noi, în Biserica lui Hristos. Am investit iubirea și duhul meu și tot acest imens tezaur de suferințe în țara și Biserica
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
el însuși, medium-ul transformă actul gîndirii în operator politic și puterea politică în operator intelectual. Este punctul de intersecție a două săgeți într-o țintă comună: guvernații. Un sistem de suveranitate poate astfel să se schematizeze printr-un Crist crucificat sau printr-o figură a crucificării; două intrări principale și patru poli. Jos, colectivitatea care receptează (credincioși, supuși, cetățeni). De fiecare parte, cele două brațe desfăcute ale Deținătorului simbolic și Controlorului politic. În mijloc, creierul sau medium-ul, centru de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Toma Necredinciosul a fost o dojana, atât. Cum putea gândi altfel un copil? În definitiv, evenimentul a fost luat, de mulți oameni maturi, ca fiind sfruntată minciună... S-a dovedit o minune, un fapt extraordinar. Ce ar fi fost Isus, crucificatul, dacă nu ar fi înviat? Un erou anonim, atât, un martir uitat. * Sigur, aceste gânduri nu se legau în acest fel în mintea mea de copil. Religia se reflectă în sufletul copilului doar ca o supusă acceptare. Paștele era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Scorsese la un Oscar au devenit aproape nule. După ce a confirmat simpatiile comuniste ale unor oameni de film aflați pe listele negre ale autorităților federale și apartenența altora chiar la un partid comunist, Kazan a fost declarat un paria și crucificat. Dacă ar fi „rănit” simpatizanți naziști ori membri ai vreunui partid fascist, ar fi devenit un erou. Că anul acesta Scorsese nu a luat Oscarul nu e o nedreptate, căci Million Dollar Baby e un film extraordinar, dar când Gangs
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
fiindu-i rezervată numai confirmarea. Acest tip de disciplină, ce altceva este decît împărțirea rezervărilor între suverani și Pontifi? Și această disciplină este cea care conduce și care va adînci neîncetat una dintre cele mai cumplite și jalnice plăgi ale crucificatei Mirese a lui Cristos. 109. Și nu toată lumea observă acest lucru: se pare că, nefiind cedată puterii temporare decît numirea, iar Pontifului rămînîndu-i rezervată confirmarea, acest lucru nu va prejudicia prea mult libertatea ecleziastică. Dar acest mod de raționare care
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
acum să-și răscumpere vina, să facă penitențe, să plătească, fie și târziu, fie și simbolic, pentru evadarea vinovată. Va reveni pentru aceasta în satul „cu lacăte la uși“, decis să nu mai plece, să rămână pentru a sfârși acolo crucificat. Din acest pământ eu nu mai plec. Ca o ciuhă stau între gruiețe și sub vântul toamnei mă aplec norilor să le mai dau binețe. Altu-i timpul care i-a fost dat lumii mele maștere să-l spuie. Eu rămân
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ei moral, În numele și pentru apărarea femeilor insultate și pângărite, cum fusese și ea, de un soț dedat la vicii infame cu soția lui și de un socru libidinos cu nurora lui. O găsisem stând În poartă pe această victimă crucificată a amorului conjugal, care asculta acum clopotele sunând În noaptea asta de Paști, când mulțimea veselă a băieților, porniți În cârduri de la biserici, se abătea acum să ciocănească În gea murile femeilor ăstora care nu Îndrăzniseră a călca sfintele praguri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-ntins a ta iubire Peste țărmuri, peste mări! Cu ce dor și foc în suflet Logoditu-te-ai pe veci Cu „domnița sărăcie”, Mama sfintelor poteci! Cine-a mai iubit vreodată Ca și tine-nflăcărat Pe Cristos, Om-Dumnezeul Pentru noi crucificat!? Cum ai vrut cu El asemenni Umilit, sărac să fii! Bine și virtuți să sameni Și să naști atâția fii! Pe Alvernia schimbată În Golgota, Răsărit, Pe-a lui cruce-n răni și sânge Domnul tău te-a răstignit! De
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pare simplă. Iuda Îl va da pe Isus pe mâna preoților, silindu-l În felul acesta să stârnească insurecția mult așteptată. Din păcate, pariul s-a dovedit greșit. Departe de a stârni și conduce o insurecție armată, Isus se lasă crucificat, spre stupefacția și disperarea lui Iuda, care abia atunci pricepe adevărata „culoare” a mesianimului Învățătorului: una spirituală, În nici un caz politică. Dar e prea târziu. Sinuciderea rimează, pentru De Quincey, nu doar cu mărturisirea și, simultan, cu ispășirea unui eșec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
ironice și critice la imaginea unui Dumnezeu atât de "înjosit" și "milostiv". Cristologia imaginii lui Dumnezeu a teologilor creștini, adesea folosită în mod excesiv, se dovedește foarte expusă criticii. Așadar, nu pot să mă sustrag întrebării ce urmează. Un Dumnezeu crucificat? După cel de-al Doilea Război Mondial teologii creștini, făcând referire la o frază a lui Dietrich Bonhoeffer, nu de puține ori au încercat să depășească problematica suferinței prin ipoteza unui "Dumnezeu în suferință". Dumnezeu este "impotent și slab în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Conform Noului Testament, omul Isus, Fiul lui Dumnezeu, îl invocă, strigând pe Dumnezeu, pe Tatăl său, deoarece crede că a fost abandonat în abisul suferinței. Dar nicăieri Dumnezeu nu invocă strigând pe Dumnezeu, nicăieri Dumnezeu nu apare slab, în suferință, crucificat sau mort. Dacă omul identifică propria durere cu cea a lui Dumnezeu astfel încât o face să devină durerea lui Dumnezeu însuși, dacă strigătul omului devine al lui Dumnezeu, atunci și păcatele omului (de exemplu crimele naziștilor) ar trebui, într-un
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a lui Dumnezeu astfel încât o face să devină durerea lui Dumnezeu însuși, dacă strigătul omului devine al lui Dumnezeu, atunci și păcatele omului (de exemplu crimele naziștilor) ar trebui, într-un anumit fel, să devină păcatele lui Dumnezeu. Un "Dumnezeu crucificat" deci? Nu pot fi de acord cu această teză a teologilor creștini. Prefer să urmez Noul Testament și Biblia ebraică, nu speculațiile gnostico-cabalistice. Pe crucea lui Isus Cristos nu a fost crucificat direct Dumnezeu: nu Dumnezeu, ho théos, care în Noul Testament
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în felul acesta săvârșindu-se îmbinarea și continuitatea epocilor pe care omenirea le-a parcurs. Într-un târziu... surpriză! De undeva de sus, aflată deasupra altarului sugerat de o masa albă, de o coroană imensă suspendată și de un Christ crucificat plutind între cele două, mult deasupra lor, a orgii, a scaunelor prelaților, dintr-o nișă discretă, luminată, te privește Madona Negra (La Moreneta) care prin forța ei domină întreg spațiul, indiferent unde te-ai afla: în fața ei aproape, în spatele ei
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cu mai multă înțelegere pentru alți pictori, către diverse maniere și stiluri. Cred că după perfecțiunea pe care o etalează Velázquez în tablourile sale, nu putea urma decât experimentul. Văd Las Meninas, cu superbul autoportret al pictorului, Adorația magilor, Christos crucificat, Mercur și Argus, Fierăria lui Vulcan, Triumful lui Bachus, Predarea orașului Breda, Torcătoarele etc. Un perfect joc al luminilor și al umbrelor. Nuanțe de culoare: rozul palid al rochiei cu care e îmbrăcată micuța infantă Margarita, părul ei auriu... Galeria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
coborînd la Iad, deschide iar posibilitatea urcușului spre Viața Veșnică. Blake va spune: Iisus "umblat-a-n hainele de sînge pînă cînd cel care dormea s-a deșteptat" (Vala, ÎI, 265), implicînd faptul că divinitatea s-a lăsat, pentru om, crucificata mereu, cît a durat timpul. Astfel se revelează o nouă dimensiune a timpului: aceea de durere perpetua a divinității din mila pentru cei căzuți, care, prin propria lor voința, dacă vor voi, vor fi înălțați de Dumnezeu din nou în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
revistei unu, inspirația (acompaniată de „transfigurare” și „revelație”) devine una din temele centrale ale reflecției poetului. „Scrisul presupune o elevație, o transfigurare, o trecere «dincolo», pe care, cu un limbaj devenit insuficient, va trebui să o numesc inspirație. Poeții și crucificații, proorocii îngropați în mâzgă între miracole și lei au cunoscut-o întotdeauna” - citim în Radiografie. Sunt termeni ce indică o îndepărtare a poetului de acea futuristă (și constructivistă) „distrugere a eului din literatură”, de-subiectivizare și obiectivare a verbului - și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]