408 matches
-
această dragoste vreau să-i trezesc din amorțeala călâie a inimii lor. Ca preot n-o să-mi pară rău deloc chiar de-ar fi să-mi închin întreaga viață acestui țel. Toate faptele mele le fac de dragul Tău.” Însă de pe crucifixul mic aflat pe masa mea, Domnul mă privea cu tristețe, ascultând îndurerat împotrivirile mele. „Atunci, ar trebui să mă las păgubaș? Ar trebui să-i las pe japonezi în amorțeala lor, așa de binecuvântați cu har și însușiri alese cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nobilului președinte e un simbol al tuturor virtuților patriotice. Singur poetul desmetic, evreul de geniu Guerra Junqueiro - care a scris cele mai cumplite pagini împotriva lui Dumnezeu, a Portugaliei și a Regelui, ca să-și încheie viața strângând la piept un crucifix - singur el scrie: "Bernardino va fi un crin care va rodi cucută...". Istoria nu l-a dezmințit. Machado a creat mitul republicii cordiale, simple, oneste, burgheze, bine crescute - prin care revoluția a izbutit să convertească și să zdruncine vechile partide
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
De mică, Mașa avea o frică Îngrozitoare de păianjeni, și de cei cu cruce, și de cei fără. Se vede, Într-adevăr, că oaspetele Îi ghicea gândurile. Căci atunci când vorbea de mitropolit, În fața ochilor Îi apăru un păianjen cu un crucifix negru pe spate. - Ceea ce curge prin venele mele nu e chiar sânge, o informă oaspetele. - Dar ce e? - Un fel de fum... Mașa se sperie de-a binelea. Cu un oaspete care vede prin tine ca prin sită nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de șase pe patru picioare cu un apus în port și cu legenda: „Veniți, urmați-mă, a zis Iisus, și am să vă fac pescari de oameni!“. În cinstea Paștelui, sora mea improvizase o scenetă a patimilor pe televizor: un crucifix poleit, înconjurat de zece iepurași pascali chinezești cu bonete tam o’shanter pe cap. Cred că aici e de găsit adevărata devoțiune față de Dumnezeu a surorii mele: în accesorii. Cu ani în urmă, înainte de a-l cunoaște pe Dave, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
molatece, înfățișarea de senator roman, prin chipul croit din linii precise, părul tuns foarte scurt, roba ce vă atârna pe umeri, jurământul meu din primăvara anterioară acelui an, căldura insuportabilă și modul solemn și prietenesc în care m-ați întâmpinat, crucifixul de pe biroul dumneavoastră dinaintea căruia, întâmplător, mă aflam, toate, aici, la porțile Orientului, păzind latinități uitate. Greu de priceput, domnule președinte; eu însumi nu pricepeam. 5. Ce să pricep? Trecuseră cinci ani de când tot aici, în orașul acesta, în grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ceva care-mi punea la îndoială față de mine însumi sinceritatea. Bucuros? Poate numai dorința de a fi. Stătusem cu ei un an și ceva, zi de zi, cinasem de-atâtea ori împreună în sufrageria modestă cu mobilă rurală, sub veghea crucifixului din perete, vorbeam și râdeam, mă obișnuisem cu ei, mă oglindisem în ochii Anei, mă preumblasem primăvara și vara cu ea și sora ei de-a lungul lizierei pădurii și pe malul iazului comunal, familia lor devenise ca propria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în veselia tuturor. Puțin mai târziu, strecurându-ne printre nuntași, amânați de scurte conversații cu unii, prinși de aceștia, amestec de vorbe, ne regruparăm fără o înțelegere, pe patul îngust, înfoiat cu trei perne mari, ornamentale. Deasupra lor, pe perete, crucifixul. Începuse între noi o vorbărie despre câte de rău, fusese sau avea să fie, credeam ambii, el stăruind rugămintea, ca un laitmotiv, de a mai reveni în comună, măcar câteva zile pe an, să nu-i dau uitării. După ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe altarele bisericilor înainte de a fi sugrumate de pedestrașii germani cuprinși de veselie? Mi se va da crezare dacă voi spune că mânăstirile au fost devastate, călugării despuiați de veșmintele lor și siliți sub amenințarea biciului să calce în picioare crucifixul și să proclame că se închinau lui Satana Blestematul, că manuscrisele vechi din biblioteci au alimentat imense focuri de bucurie în jurul cărora țopăiau soldați beți, că nici un sanctuar, nici un palat, nici o casă n-a scăpat de jaf, că au pierit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a împiedicat de cufăr. — Doamnă O’Toole, îi spuse stafia. Nu vă simțiți bine? Arătați ca moartea. A cuprins-o groaza. A deschis capacul cufărului și a sărit înăuntru. Scotocind agitată în el, a găsit ce căuta. îl ridică: un crucifix mic, din lemn, mâncat de carii. A rostit: — Apage me, Satanas. — Dolores, a spus stafia. E în regulă, Dolores. Pleacă, a spus Dolores O’Toole. Nu ești aici. Noi locuim singuri. Virgil Jones și Dolores O’Toole. Nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe scară. Bea, Împietrită, ținea lumînarea În prag. — Te rog, Daniel, să plecăm... Am coborît treaptă cu treaptă, pînă la capătul scării. Haloul spectral al lumînării de sus scrijelea conturul unei săli dreptunghiulare, cu pereți din piatră goală, acoperiți de crucifixe. Frigul ce domnea În acea Încăpere Îți tăia respirația. În față se ghicea o lespede din marmură și deasupra ei, aliniate unul lîngă celălalt, mi se păru că recunosc două obiecte similare, de mărime diferită, albe. Reflectau tremurul lumînării mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sfîrșească prin a o urmări pînă la farmacie sau pînă la brutărie. Valoros plan. M-am apropiat de casierie să arunc o privire peste scrisoarea de care pomenise tata. Plicul era alb și dreptunghiular, ca o placă funerară, iar În loc de crucifix avea un antet care izbuti să-mi pulverizeze puținele energii pe care le mai aveam la dispoziție pentru restul zilei. Comandamentul militar barcelona Biroul de recrutare — Aleluia, am murmurat. Știam ce conținea plicul, fără să mai trebuiască să-l deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
patra lui vizită de când LASD îl îngropase pe puști. Fusese ales un loc ieftin, într-un cimitir din East L.A.. Pe piatra de mormânt scria: Daniel Thomas Upshaw 1922-1950 Nici un fel de iubit al cuiva. Nici un fiu al cuiva. Nici un crucifix sculptat pe piatră, nici un ”Odihnească-se în pace”. Nimic interesant, nimic care să stârnească interesul vreunui trecător, cum ar fi „Ucigaș de polițiști” sau „Aproape ofițer la Procuratură”. Nimic care să-i dea de gândit cuiva care ar fi citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
anilor, de cei doi soți. Pe urmă Ioana ne-a pus sub priviri programul unui concert la Buenos Aires, pe care Maestrul îi scrisese primul autograf. Pereții din salon erau acoperiți cu icoane ortodoxe rusești, pe o măsuță erau așezate un crucifix mare de argint și o serie de cutiuțe, tot de argint, din secole trecute. Când ne-am așezat din nou la masa înstelată, mătușa a reînceput poveștile. Eram foarte prieteni cu un mare sculptor englez de origine cehă, Franta Beltsky
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
nu putea fi Ștefănel și că nu trebuia să spere atât de nebunește În iluzia acestei Întoarceri. Dar făcu exact opusul hotărârii pe care o luase. Intră În capela de la parter, unde voievodul se ruga adeseori, Îngenunche și spuse, privind crucifixul: Fă, Doamne, să fie el... 1 martie 1475, Templul Shaolin, China Ștefănel ieși pe poarta templului Înainte de ivirea zorilor. Cu o seară Înainte sosise primul pelerin care trecuse munții la nord de Langzhou. Zăpezile nu se topiseră Încă de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
corect, treaz, ca să anunțe că dorea ca Jonathan să-și continue educația, eventual să meargă în Anglia, ca să studieze la o universitate de prestigiu. Era schimbat cu adevărat. Directorii școlii l-au luat de mână, au ridicat din sprâncene văzând crucifixul de argint pe care-l purta la gât (adeziunea la Biserica Romei fiind un efect colateral al curei administrate de maica Agnes) dar în sinea lor au pufnit în râs, auzind speranțele pe care și le făcea pentru fiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
anilor, de cei doi soți. Pe urmă Ioana ne-a pus sub priviri programul unui concert la Buenos Aires, pe care Maestrul îi scrisese primul autograf. Pereții din salon erau acoperiți cu icoane ortodoxe rusești, pe o măsuță erau așezate un crucifix mare de argint și o serie de cutiuțe, tot de argint, din secole trecute. Când ne-am așezat din nou la masa înstelată, mătușa a reînceput poveștile. Eram foarte prieteni cu un mare sculptor englez de origine cehă, Franta Beltsky
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Dicționarului de autori, publicații și societăți literare cu titlul: „Univers cultural și litera r vasluian”, Editura PIM, Iași, 2008. 53 COBOARĂ DOMNU‐N FIECARE NOAPTE (fragment) Nu știu cine mai crede astăzi în jurământ; E veche necredința noastră în cuvânt; Jurăm pe crucifix, pe viață, lucruri sfinte, Trecut în neființă de mult, pe vreun părinte, Pe mama și pe tata, pe noi și pe copii, Ne închinăm să piară ducă‐se pe pustii, Ne tremură și glasul rostind un legământ De față cu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
nu-i așa? Sunt 41 de tablouri, conform catalogului Leo Bachelin. Mulți El Greco, dar și Veronese, Caravaggio, Van Dyck, Rembrandt. Există și un mic tablou de Tizian, ai avut dreptate. Sfântul Ieronim, catalog Bachelin, poziția 66. Sfântul Ieronim, îngenuncheat în fața crucifixului suspendat pe stânci. Alături, pălăria de cardinal și o carte sfântă. Cer înnorat, pante abrupte, marea albastră în depărtare. Momentul parcă precede chinuirea trupului. Replică la tabloul din galeria Balbi din Genova, din care mai există un exemplar și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Închidă ochii și pe deasupra ne va și mulțumi, ceea ce nu putem garanta, În această primă fază, este că sicriile și coșciugele pe care le vom furniza vor prezenta aceeași calitate a finisărilor cu care ne obișnuiserăm clienții, șlefuirea, lacurile și crucifixele pe capac vor trebui să rămână pentru faza următoare, când presiunea Înmormântărilor va Începe să se diminueze, În orice caz suntem conștienți de responsabilitatea de a fi o piesă fundamentală În acest proces. În ședința reprezentanților agențiilor funerare se auziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mărturisească”. „Un proces inchizitorial normal. S-au mai văzut și altele la fel”, observă Belbo. „Și totuși, comportamentul acuzaților e bizar. Capetele de acuzare sunt, că În timpul riturilor de inițiere cavalerii Îl renegau de trei ori pe Hristos, scuipau pe crucifix, erau dezbrăcați și sărutați in posteriori parte spine dorsi, adică pe șezut, pe ombilic și apoi pe gură, in humanae dignitatis opprobrium, În fine, se dedau la Împreunări reciproce, unul cu altul, spune textul. Orgie. Apoi le era arătat capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
denunțuri? Geoffroy de Charney, cel care mai apoi va muri pe rug Împreună cu Molay, zice că da, i s-a Întâmplat, l-a renegat pe Hristos, dar din gură, nu din inimă, și nu-și amintește dacă a scuipat pe crucifix, pentru că În seara aceea se făcea totul În grabă. Cât despre sărutatul pe șezut, și asta i s-a Întâmplat, și l-a auzit pe maestrul d’Auvergne zicând că, În fond, era mai bine să te unești cu frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
alți cavaleri. Așa că da, dar era aproape un joc, nimeni nu-l lua În serios, alții o făceau, eu nu, și asta din educație. Jacques de Molay, marele maestru, nefiind el ultimul din grup, spune că atunci când i-au dat crucifixul să-l scuipe, el s-a prefăcut doar și a scuipat jos. Admite că ceremoniile de inițiere erau de genul acela, dar - ca să vezi - n-ar putea spune cu exactitate de ce el, În timpul carierei lui, inițiase foarte puțini frați. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu În fund, ci numai pe gură, În schimb maestrul Îl sărutase pe el În fund. Unii mărturisesc mai mult decât e nevoie, nu numai că-l renegau pe Crist, dar afirmau că era un criminal, negau virginitatea Mariei, pe crucifix chiar urinaseră, nu numai În ziua inițierii lor, dar și În săptămâna patimilor, nu credeau În sfintele taine, nu se mărgineau să-l adore pe Bafomet, ci, adorau până și pe diavol În chip de pisică...” Tot atât de grotesc, chiar dacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai amuzant este că discipolii lor, vreau să zic neotemplierii din diferite timpuri, zic că da. Justificările sunt multe. Prima teză, era vorba de niște rituri goliardice: vrei să devii templier, arată că ai niște boașe pe cinste, scuipă pe crucifix și să vedem dacă Dumnezeu te trăsnește, dacă intri În oastea asta trebuie să te dai cu trup și suflet fraților, lasă-i să te pupe-n fund. A doua teză, li se cerea să-l renege pe Crist ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
l-am văzut din ele”. Amparo Încercă să recâștige teren: „Nu aveau loc acum două mii de ani?” „Nu sunt așa de tânăr ca dumneavoastră”, zâmbi Agliè. „Precum Cagliostro”, am glumit eu. „Nu-i el acela care, trecând odată prin fața unui crucifix, a fost auzit murmurând către servitorul lui: „Îi spusesem eu iudeului ăstuia să fie atent În seara aia, dar n-a vrut să mă asculte?” Agliè deveni rigid, m-am temut ca gluma să nu fi mers prea departe. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]