11,104 matches
-
de la București, eventual Angel Tîlvar, spunând că adevărul este altul. Să fie cel care este ,,furnizat” de trompeta Zajcearului? Nu, domnule Tîlvar! Rapoartele în care figurile centrale sunt cicadele de la Kladovo, Brestovăț, și de punde or mai zumzăi ele, falsifică cruda realitate despre condiția românilor. Cele câteva firave voci care sunt monitorizate și ale căror calești sunt unse cu praf de tobă și leișori din bugetul statului român, sunt niște parveniți, niște șmecherași pe care i-ați făcut slujbași ai României
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94348_a_95640]
-
eternă ce trecătoare pare, Gonit în timp și spații, trecând din formă în formă, Eternă fulgerare cu inimă diformă, De evi trecuți ființa-mi o simt adânc rănită, Pustiu-alergătoare, cumplit de ostenită... Și-acum din nou în evu-mi, lui Sisif cruda stâncă Spre culmea morții mele ridic ș-ast’ dată încă. Ș-ast’ dată? Cine-mi spune că-i cea din urmă oară? Despre această poezie, Zoe Dumitrescu Bușulenga avea să afirme : “Nu cunosc pagină existențială mai disperată în toată poezia
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
dangătul clopotului bisericii din apropiere (care chema enoriașii la liturghia de duminică), dangăt care ar fi trebuit - în gândirea dramaturgului - să răsune câteva secunde și după ridicarea cortinei... Dintre toate indicațiile autorului, Robert Wilson o reține pe aceea privind “lumină crudă” - transcrisa scenic la modul cel mai agresiv cu putință, din prima până la cea din urmă clipă a reprezentației: un lanț de tuburi cu leduri orbitoare, montate pe toată lățimea scenei, la marginea dinspre fosa orchestrei - metamorfozata, de regizor, în mlaștină
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
Emil Brumaru Pentru I.G. Noi ne-am făcut altar unul din altul Și am îngenunchiat, întîi sfioși, Apoi împătimiți crud de înaltul Iubirii care-a izbucnit în flăcări roș, Încît n-am mai știut ce e rușinea, Amestecînd-o cu extazul pur, La nesfîrșit șoptind lin rugăciunea Ca toate să se bucure-mprejur: Roua să fiarbă fumegînd de-amiază, În aer
Noi ne-am făcut altar unul din altul… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3556_a_4881]
-
tu nemuritor. * măreasă (regionalism) = făloasă, mândră și frumoasă ca o împărăteasă (de la: Măria Sa) b) Lacul Ca moarul vânăt: ape-ape Făcea mătasea unui lac. Veneam pe seară, printre trestii. Să-not puțin, mai mult să tac. Ele-aruncau încete undiți Cu firul crud și efemer, Momind cu foșnete și șoapte Nemuritorii Pești din cer. Dar eu, de bună voie, prinsă În plasa lunii mă dădeam. Precum în brațele acelui Pe care încă îl doream. Părea că preajma-i dintr-o vrajă - Cum să
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
șovăielnică, decât aroganța și închircirea în sine, fenomene fără frunze fie ele chiar uscate. Strofa a treia e lipsă, fiindcă-ar trebui să vorbim despre uscăciune, suflet de sare! 10. Membre subțiri, o formă prelungă de pasăre de apă. Părul, crudă mătase a porumbului. Spațială, lină ca o plutire în aer. Un fel de claritate a mișcărilor. Atâta subțirime și o stranie spațialitate încât delicatețea ar fi un moft. 11. Față incandescentă, o densă flacără în beznă. Magnetism, asupra tuturor ochilor
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
trup. Peste șapte mări, șapte țări sunt. Și fug. Și tot fug. Am lăsat trupul în urmă. El îngrașă durerea; eu o alint și o laud în tratate savante roase de acarieni, citite de vânt, exotice plante... El e mielul crud, pregătit. Mielul prostit. Da. Trupul - cobaiul, navigând prin râuri de sânge. M-am dezbrăcat de trup, de trecut - ca de o haină. M-am rupt de ceea ce-mi era pământ, stranie ancoră într-o lume rămasă străină, departe. Da
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
să respire și să se balanseze pe brațele unor femei de sticlă ajuns pe o bancă dintr-un ziar îmi fac o pălărie în ea își află cuib vântul și alte semnificații Riduri pe fața lui beckett fac un desen crud pe asfalt apoi îi las timp să se maturizeze în tabloul meu un domn grijuliu șterge ridurile de pe obrazul lui samuel beckett îl vrea rubicond cu degete de porțelan în pereții lui soarele să apună în trepte cum ai aprinde
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
ai trăit, stângaci, printre oameni, printre dealuri, Însoțind ca o umbră năluciri și minciuni, îndurări, idealuri, Cui să le spui pe toate, și câți ar mai fi să le audă Și să înțeleagă joaca aceasta cum nu se poate mai crudă? Parcă ai sta pe-un răzor și-ai aștepta să se-ntunece Ca mai demult, lângă nuc, dar spune, mai spune ce Duh al pământului te-nvăluia, cum să nu mai ții minte Cum îngânai, îmbătat de melancolii și cuvinte
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
pe sofa cu piciorele încrucișate. și-a făcut ora de călărie. a jonglat cu mingi colorate ca la circ. poate că după amiază va cânta și la țiteră. acum se uită insistent la ceasul cu figurine din porțelan. o lumină crudă. mă ustură pleoapele și închid ochii. când îi deschid au toți chipuri gălbui cenușii decupate parcă din ceața care se ridică la marginea unei mlaștini. tatăl urcă acum cele câteva trepte până la sufrageria mare. la mijlocul drumului privește peste umăr apoi
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
mâinile de frig sau de frică. Să vrei să ripostezi și să n-o faci. Să vrei doar vreme de iarnă și viscol nebun când în tine îngheață tot scheletul și carnea nici măcar n-o mai simți. Iarna asta e crudă, iarna asta își iubește cavalerii întârziați cu păr alb și alură de Don Quijote, le oferă un menu cu flori de gheață și trupuri de mamuți perfect conservate. Să ne întoarcem în anii preistorici în epoca glaciară, să ne construim un
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
noastre există o complicitate de jucării despachetate șoldurile mele sunt pe măsura pieptului tău ca niște steaguri vii pe câmpul de bătălie în rochia mea de femeie există o violență tandră așa cum în cămașa ta de bărbat există o dulceață crudă atunci când rochia s-a despicat de la strălucirea mătasei mâinile tale au atins-o ca pe o materie invulnerabilă apoi înăuntrul rochiei femeia s-a înălțat la cer iar în afară a rămas doar mișcarea picioarelor pe vârfuri. 7. piciorul meu
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
meu în catalepsie Pe orizontală În echilibru fragil Sprijinit într-o singură vertebră Pe spada ta de cavaler teuton. Remember Dar cum desprindeai Cu grijă Aripile de pe trupul meu adolescentin Luîndu-le ca amintire Ce știai tu despre locul lor rămas crud? (Două răni fără haine Sîngerînd abia atinse de aer Le păstrezi în buzunarul de la piept) Departe de mine Le porți amintirea trofeu Abandonat Aruncată pe un promontoriu cu mișcarea înapoi Aripile mele Îți rămîn pe trupul adolescentin
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
picăturile-n zid. Toropeala e rece de fapt prin arderea frigului tare. acum se ia din înalt cenușa căldurii ce moare. Melodia întâmpină sobră Melodia întâmpină sobră versul sunând zurgălăi. Înălțarea jumătății de cobră, clopoțeii exaltă văpăi. Otrava nu este crudă reușind să dresezi uniform. Pielea plesnește de nudă, sânul mic, potrivit de enorm. Melodia doarme știută Melodia doarme știută, vremea ciripește în ceas, preludiu dublu la nuntă, clipa n-are chip de taifas. Inelul exaltă pe deget, mireasa mai iute
Ermeticale by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/6839_a_8164]
-
Emil Brumaru Roua te-ngaimă, fluturii te scurma Cu áripile lor fără de urma În aerul supus blînd lui Hristos - Ademenit de-amurguri, rece-n zori Spuziți, crud ciuruit de curcubeie. Clipă mea crește numai dusă-n zbor Dulce-ntre sînii lăcomi de femeie? Tu, care-mi ești făptura coaptă-n mura Și sîngerezi întruna de-un păcat Făcut demult în raiul din Scriptură Sub mărul de atîta
Nu poți să fii decît în ce-i frumos? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6840_a_8165]
-
simțurile ei au pierdut-o. Cum și pe mine m-au pierdut simțurile. Și ne-au salvat, ne-au recuperat, ne-am revenit. Aici, pe pămîntul reavăn. Miroase a frunză verde și a mătase de proumb. Miroase și a știulete crud, încă necopt. Unii dintre știuleți chiar așa arată, albi, de parcă ar fi nefirești. De parcă ar fi artificiali. Parcă ar fi din marmoră. Sculptați. Din piatră sau din gips. Ne-am noroit amîndoi. Nici nu se putea altfel. Pămîntul se lipește
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
un tablou de la mama într-una din camere cu un peisaj de la Balcic și de câte ori ridic ochii spre el te văd la plajă inspirând aerul fierbinte și briza mării Citind jurnalul tău mă speriasem de imaginea ta despre femei superficiale, crude, ingrate, împărțindu-și timpul cu greu între soți și amanți, nu te apreciază, nu te iubesc, dar joacă în piesele tale de teatru ani în șir în posteritatea ta, te citesc și te recitesc, femei cochete pe care nu le-
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
suflu, Grecale, ce sosește din ostrovul poetului, vînt ce cutreieră dinspre Zante spre Veneția, și el, ce pare blând, înfrigurează dulcele ținut al Italiei. E drept mai usucă umeda Câmpie a Padului, alintă Adriatica, dar e rece și sec, nemilos, crud chiar, pătrunzând prin poarta zisă a Balcanilor, ca el, poate aduc și eu aici ceva tulbure, în seninul Italiei, dacă nu eu, atunci cei de-un neam cu mine. Pe care dintre suflări să le socotesc mai de folos călătoriei
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
lentă Ce mă atinge-n trecăt, ca pe-un stîlp, Cu șoldurile, drogul meu de mentă Și cimbrișor. În jur melcii tac mîlc. E vremea fluturilor fără haine, Doar în amiezi de raze îmbrăcați. Vin să-ți strecor, prin somn, crudele taine Ce nu se spun decît între bărbați. Ci tu, isteață foc, o să-nțelegi Din creștet pînă-n cracii tăi pribegi...
De-abia acum mi-e șoapta-mbelșugată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7823_a_9148]
-
cum pielea unui bătrîn oglinda. Vacanță Acest mers migălos țesut din furnici aceste lacrimi pentru care-n cele din urmă-ai fost plătit aceste nume ca un joc de aruncat la țintă această pădure pașnică alcătuită din hălci de carne crudă acest celular plin de fraze ce se-agită se întretaie dar nu vor să vorbească acest punct ce roșește aidoma unui copil pedepsit. Stai Stai pe un scaun privești lumina cum cade așa cum vrei tu stai pe un scaun privești
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
grabă refuzi : maladia nevindecabilă te familiarizează cu dragostea, crizele lasă pe adversari o lumină când toate în jur sunt neclare. singurul alfabet Braille la îndemână sunt corpurile șterse de praf și mișcările stângace din momentul dispariției unui prieten. oamenii sunt cruzi pentru că se visează personaje, dar niciun basm nu se suprapune cu viața pentru că atunci când ți-e cu adevărat rău ea se rescrie cu o viteză fulgerătoare din bucăți de viitor. bătrâna de la azil îmi vorbește despre părăsire și povestea-i
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
carne Despărțirea de infinit? în seara asta am ieșit din arme, Glonț care, lumină din lumină, în iubire s-a țintit. Și cine mai sunt, și de ce sunt? Căderea e absolută. Pași invizibili pe prund De stele au o mirare crudă. De coasa morții mă voi vindeca. Aud cum vine focul să mă stingă. Un vânt mărunt ciocănește în porți Din clipă în clipă, din mine în el Pentru a-i deschide din adânc în adânc. Toate vindecările înfloresc. Suntem rude
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
lumină, ca-n-tr-un studiat efect de scenă: văzu întâi tufele de aloe și cactuși, nemișcate și umede, apoi palmierii cu trunchiurile ridate și pe alocuri jupuite de vii, iar imaginea acestor corpuri mumificate îi dădu un fior în lumina atât de crudă a răsăritului. Așa era Africa - un corp prea prea bătrân și deshidratat, ca o piele de elefant. Își trase picioarele mai adânc, sub pulover și-n-cepu să asculte foșgăiala gângăniilor pe sub frunze și zgomotele care anunțau începutul zilei: trecerea pescarilor înspre
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
tip Dan Brown) și a murit la o vârstă fragedă, 33 de ani, o vârstă la care patriarhii nici nu-și începeau bine viața care lasă urme. Isus și-a asumat și la nivelul vârstei destinul omenesc, ba chiar unul crud, în care nici nu se atinge bine jumătatea vieții. Fiindcă, după cum se știe, "vârsta lui Isus" a devenit sinonimă cu ceea ce Dante socotea a fi jumătatea drumului temporal al fiecăruia dintre noi. De la aceste date de pornire și de la implacabilul
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
Emil Brumaru Atît aș vrea: un înger ce-mi șoptește Că lucrurile-s coapte în amurg. Iau cana-n mînă, roua-n ea mustește, Perdelele în ciucuri fragezi curg, Dulapul poartă-n rafturi omizi crude Ce bat mătasea în mătănii moi, Desprins de fluturi, sufletul s-aude Cum pîlpîie nedumerit apoi; Și iar adorm, în așternut cu vîntul, Izvoare tolonite albe-n prund; Atît aș vrea: un înger, să-l ascund De oameni cu cuvîntul
Atît aș vrea: un înger ce-mi șoptește... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8307_a_9632]