1,143 matches
-
-i spui, mai mult cu gesturi decât cu glas - cartea pe care o cauți, am găsit-o, e aici... și te chinui să lași geamul în jos, ca să i-o strecori printre țurțurii de gheață ce acoperă trenul cu o crustă groasă. — Cartea pe care o caut, spune figura estompată care întinde și ea un volum similar cu al tău, e cea care dă sens lumii, după sfârșitul lumii, senzația că lumea e sfârșitul a tot ce e pe lume, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se spună că mă-ntorc la o societate primitivă, elimin și vânătoarea și pescuitul. Natura... Ah, ah, să nu credeți că n-am înțeles că povestea cu natura e altă impostură: să moară! E suficient să rămână un strat de crustă terestră destul de solidă sub picioare și golul de toate celelalte părți. Îmi continui plimbarea pe bulevardul care, acum, nu se mai deosebește de câmpia nelimitată, pustie și înghețată. Nu mai există ziduri, cât vezi cu ochiul, nici munți sau dealuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
duc după Franziska imediat, ca s-o pun la adăpost, peste o clipă va fi prea târziu, capcana se va închide. Mă îndepărtez în fugă, înainte ca cei din Secția D să mă oprească cu întrebări și instrucțiuni; avansez pe crusta înghețată către ea. Lumea s-a redus la o foaie de hârtie unde nu pot fi scrise decât cuvinte abstracte, de parcă toate substantivele concrete s-ar fi terminat; ar fi de-ajuns să reușesc să scriu cuvântul „borcan“, ca să pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un soi de vierme, dar am fost mai puternic, întotdeauna am fost foarte puternic, puteam să vin cu degetul dezbârnat, atârnând, cu tenișii plini de sânge, cu osul rotulei la vedere, cu sârme-nfipte în talpă, se lipea repede carnea, creșteau crustele ca prin farmec, se-adunau buzele rănilor în două-trei zile. Am făcut școală, am învățat „Ich bin ein Pionier”, stăteam trei în bancă, eu întotdeauna pe fiarele din mijloc, eram decrețeii, copiii lu’ Ceaușescu, unde dracu’ o să mai încăpeți? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
intersecție și printr-un tunel, a fost Ducele Vandalilor, care ne-a așteptat la ultimul loc de întâlnire stabilit. Cu degetele mânjite și pătate de creioanele pastel și cărbune. Cu mâinile pătate de cerneluri pentru mătase, cu hainele întărite din cauza crustelor de vopsea uscată. Toate culorile astea sunt încă doar griuri sau negru, și Ducele Vandalilor așteaptă așezat pe o ladă de unelte din metal plină cu tuburi de vopsea de ulei, cu pensule, acuarele și acrilice. Se ridică și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
satâr. Deasupra ciorapului de nailon, mâna Directoarei zace albă într-o băltoacă de un roșu închis. Pe podea, sub masă, Cora Reynolds mestecă un arătător retezat. — Draga mea, spune doamna Clark, uitându-se la ciotul însângerat care începe să prindă crustă, în timp ce Directoarea înfășoară un petec de mătase galbenă în jurul lui ca să-l acopere. Doamna Clark se apropie s-o ajute, să panseze mai strâns, și spune: Cine ți-a făcut asta? Directoarea Tăgadă răsuceșe garoul de nailon și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
din cauza sporilor de mucegai pe care eram nevoiți să-i respirăm, dar chinul ei era nimic pe lângă suferința Mamei Natură, care împrumutase un cuțit de tranșat ca să-și secționeze fiecare nară, până la rădăcina nasului, și acum clopoțeii ei clincheteau și cruste descuamate zburau în toate părțile când râdea. Dar aveam totuși nevoie de o poveste secundară romantică. Oricare i-ar fi fost desfășurarea. De fapt, domnul Whittier a fost cel care i-a despicat nasul Mamei Natură. — Dar e mort, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
deget de pe mâna lui Lady Zdreanță, Sfântul a strecurat rămășițele scânteietoare ale lordului Zdreanță pe degetul pictat cu henna roșie al Mamei Natură. Și stomacul i-a chiorăit. Și ea a râs, împroșcând peste tot cu sânge și bucăți de crustă. Acum până și cămășile de mătase sau de pânză sunt scorțoase și îmbibate cu sânge. Degetele mănușilor atârnă goale. Pantofii și cizmele sunt umplute cu șosete făcute ghem ca să înlocuiască degetele lipsă. Gulerele de blană, nevăstuicile și jderii, sunt moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spune Pețitorul. N-a fost amuzant nici când m-ai violat pe mine. Scuturânduși coada de cal, Ducele Vandalilor îi spune Pețitorului: — Pe tine nu te-ar viola nimeni nici să plătești. Și Mama Natură râde împroșcând cu sânge și cruste peste tot. Diavolul a murit. Trăiască diavolul. Acum îl înmormântăm pe Satana. Domnul Whittier e demonul în fața căruia toate păcatele noastre trecute vor părea o nimica toată. Povestea crimelor lui ne întări, ne va lustrui până la albul inocent al victimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o masă hrănitoare și gustoasă pentru Adam. Se neliniștea la gândul că el nu avusese parte de o mâncare bună de mult timp. Rămășițele micului dejun cu bucăți tari și mucede de brânză zăceau Într-o farfurie din chiuvetă, iar crustele lor păreau resturi uscate de pâine. Margaret s-a rușinat. Trebuia să-și schimbe grabnic obiceiurile, altfel n-avea cum să-l ajute pe băiatul ăsta. A tăiat o pâine Întreagă În felii și a vărsat Într-o cratiță conținutul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
în panoplia aparenței) „Inimi [...] ies prin zid / să li se vadă coafura traiectoriei.“ (Inimi care ies prin zid) „colegul de școală se plimbă pe cămile, / pe care le inițiază-n sudură, / nevasta strănută la dragoste extra.“ (Probe de viață) „Sub crusta de-ntuneric, nervii mei, / niște rădăcini speriate, / înhămate la un vas de lut. / Cât trebuie să mă fi câinoșit, o doamne, / ca un stup cu zumzetul cald / ucis pe la spate.“ (Floarea insomniei) „să afli ce-ai mai făcut în somn
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Aleea era umbrită de viță de vie și strugurii, în pîrg, atîrnau ca niște candelabre așezate alandala. Miruna privește atentă la amănunte, la butoiul ruginit cu apă de ploaie, la burlanul căzut jos, la ușa casei cu vopseaua desprinsă în cruste subțiri și contorsionate, la geamurile crăpate și la stîngăcia cu care erau puse cîteva foi de carton pe șindrila putrezită. Își aminteștește mesajele cu care o încîntase scriitorul Viorel Pacoste: Stau în Vila "3 cireși"... Miruna vede doi cireși rătăciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
păcatului. Păcatul transfigurarea crucii într-o piatră de moară, păcatul târâșul ademenitor deasupra mării, păcatul poartă deschisă în cer sub fiecare grindă. Petru a murit moartea: a trăit, a sângerat și s-a descompus în acel semn; pe mormânt nicio crustă. Petru a trăit moartea între două nedefiniri. Este Dragoste! Crucea putrezește sau dă în muguri, piatra se desface nisip sau încolțește floare, grinda sugrumă razele lunii sau odihnește zborul. Semnul șarpelui, foame și sete deopotrivă. Nedefinit ești, Doamne, în intenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cerne, sângele numără... Punctul este un far în mijlocul mării, el apropie și tot el îndepărtează corăbii. (Dincolo de lumină, arhivă.) La 15 ani, uneori, se stârnesc furtuni în paharul cu apă. Nori de cenușă încețoșează felinarele, particule din memoria ploii prind crustă pe suflet; naufragii de gânduri cu pânzele rupte invadează absența. Uneori, se face senin, atât de senin încât, legat la ochi, exfoliezi soarele din bobul de grâu și îl restitui cerului. La 15 ani, conștiința învață prima lecție despre cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
respira cuvintele domnișoarei; inima, ca un motor ieșit din uz, torsiona sângele, prin vene așchii de viață resuscitau instinctele. "La dracu! Nu credeam că există mecanic și pentru rabla asta ieșită din uz. Au îmbătrânit hainele peste mine, au prins crustă anotimpurile deasupra cămășilor, au obosit bocancii să tot urce și să coboare dealurile Năsăudului și eu, prostul, lașul, leneșul, m-am dat bătut odată cu prima brumă. Are dreptate cucoana asta, sunt încă verde! De ce am irosit atâția ani, cui am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Rupeți din mine ca dintr-un arbore roditor, în inimile voastre va înmuguri pacea, veți fi livadă și veți hrăni alte înfometări! Fericirea este nesaț de Dumnezeu. Gustați aroma: salcia plângătoare siropează așteptările, pelinul pudrează foietajele, ultimul strat a prins crustă de atâta dragoste. Nespusele, neîncăputele, neînțelesele, nenăscutele se înghesuie într-un malaxor ruginit, omul singur. Fericirea definește absolutul: altă culme altă justificare, ecuația despre cum iubeam ieri avea o necunoscută mai puțin, ecuația despre mereu ultima iubire se rezolvă plecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă, fraților! Petru, legat de hambar, număra în sens invers desfrunzirile. Coastele strivite de bocancii starețului, timpanele sparte, palmele arse, ochii vineți, părul smuls, maxilarul rupt, clavicula dislocată, genunchii juliți, hainele lipite crustă de piele. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă fraților! Spre dimineață, la ceasul 4, au început dezlegarea. În văzduh, o ceată de heruvimi citea dintr-o carte nemaivăzută, altă ceată îngâna un refren într-o limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
că nu arăta mai bine. Un obraz proaspăt bărbierit l-ar fi făcut să se simtă mai la largul său. După cum nu i-ar fi stricat nici o oblojeală mai curată peste tăietura de pe frunte. Sau ceva apă, ca să-și spele crusta de sânge de pe față. — Dumneata m-ai mai văzut vreodată, Înainte? Întrebarea lui Olivares Îl surprinse cu totul nepregătit pe căpitan. Un al șaselea simț, semănând cu fâșâitul metalic al unui tăiș de spadă petrecut peste o piatră de ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Două dintre cele mai populare feluri de pizza sunt Portuguesa ( șuncă, ceapă, ouă fierte tari și măsline negre) și Casteloes. Locul 2. New York. SUA Una dintre cele mai recunoscute plăcinte din Statele Unite, pizza în stil New York, este caracterizată de o crustă exterioră pufoasă care devine mai subțire și crocantă spre mijloc. Acest tip de pizza se prăjește pe o piatră, nu în tigaie, iar blatul este frământat manual. Locuitorii orașului susțin că marele secret, care stă în spatele gustului delicios, este apa
Top oraşe cu cea mai bună pizza din lume () [Corola-journal/Journalistic/70209_a_71534]
-
este o nevroză" și că "Wagner este o mare calamitate pentru muzică", și asta de-a lungul unei cărți care abundă în împunsături de un sarcasm ce nu pare să cunoască granița decenței - cînd așadar îți îngropi maestrul sub o crustă de invective postume, impresia pe care o faci e una de francă și indubitabilă patologie. Prima reacție este să-ți spui că Nietzsche, molestînd efigia lui Wagner, își face un autoportret mult mai fidel decît cel schițat în Ecce homo
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
sub lentile măritoare, supuse unei analize menite a valorifica tîlcurile lor inaparente, mecanismele unei funcțiuni interioare. Suntem în măsură a certifica aici o apropiere de Noica, în înțelesul "problematizării", al potențării factorilor trăirii prin tensiunea ideii. Lucrurile obișnuite se complică, crusta simplității lor se sparge spre a face loc unor considerații imprevizibile. Avem a face cu aspectul cel mai substanțial al epistolarului. În unele clipe eseistul se dorlotează în atmosfera "bucuriilor simple", participant contemplativ la cotidienele ritualuri mărunte, precum un războinic
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
Păstorel are, în această publicistică legată între scoarțe, gravitatea oamenilor veseli. A celor care, glumind cu aproape orice, dibuiesc puținele lucruri, și pe încă și mai puținii semeni, de luat în serios. Așa încît primul volum e făcut, în parte, crustă peste smîrcuri, din exerciții baritonale de admirație, simpatizînd cu cei care-i pozează pentru portret, însă avînd mîngîierea grea a mîinii de pietrar care alunecă peste marmură. Așa iese, din admirația asta în clini, care cade și șlefuiește nu piedestalul
Deconturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7964_a_9289]
-
Gimignano. Chiar și numai această înșiruire de nume arată interesul expert al criticii lui Marian Papahagi, pe lângă toate celelalte însușiri ale ei probate și în Cumpănă și semn, Fața și reversul, Fragmente despre critică: efortul de a distinge individualitățile dincolo de crusta convențiilor, de a căuta particularitățile textuale pe baza unui demers analitic astuțios, care să nu ducă la atomizare, ci la identificarea unor posibile invariante. Și ca totdeauna, criticul încheagă monografii-analitice cu caracter hermeneutic-filologic, în care componenta personală conține un loc
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
frig... la cald... și la durere... Insensibile și învinețite de duritate..." (p. 143). Sub platoșă, din care ghipsul greu e doar o carapace pe apa care curge, rea, se duce adevărata luptă. Lupta de a rămîne om, de a rupe crustele, de a face să doară o inimă care și-a întrecut orice limită de excitabilitate. Lupta cu înecul, cu solicitudinea nevinovat-neînțelegătoare a celorlalți. Cu cei vii. Jocuri de cărți la limita nebuniei, pe zile de viață, date de unul, altuia
Ape grele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7673_a_8998]
-
sânt și eu o globulă roșie pândită de democrație / împinsă încolo încoace / de un acordeon cu burduf spart // Și lăutarii cântă tot mai îndrăcit / eu le-am lipit pe frunte suta de mii // Scufundat la o mie de leghe sub crusta impură / în cel mai adânc amânat ieri sau mâine / în cleiosul acum" (Cleiosul acum). În grădina suspendată a deliciilor începe să bată un vînt cu dezagreabile efecte. În carnetul de schițe al poetului ce părea a-și cultiva o bonomie
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]