4,174 matches
-
internațional n-a auzit de legile stricte care funcționează în lumea civilizată în legătură cu sacrificarea animalelor pentru consum. Acolo a devenit obligatorie sedarea acestora înainte de-a fi ucise, pe când folosirea gonacilor e menită tocmai să bage groaza în el: o cruzime gratuită ce pregătește ființa fără apărare pentru opera sadică desăvârșită de marii maeștri cu luneta la ochi. După bâlbâiala antologică din timpul confruntării cu Băsescu, când, de bine de rău, a încercat să schițeze o explicație pentru pasiunea de a
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
privilegiile medievale aferente." În fapt, argumentează I. C., am făcut parte, în perioada interbelică "și din Europa să-i spunem bună - în mod sigur normală - a secolului, și in Europa cea rea." încât am sporit și martirologia veacului și istoria cruzimii! Fixat pe ceea ce numește versantul nocturn al istoriei, cel malefic "către care se îndreaptă, cu inexplicabilă obstinație privirile admirative, parcă halucinate ale actualei generații", Iordan Chimet va polemiza cu corifeii curentelor în cauză, cu o pasiune în care citim regretul
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
meșteră decît alta", atenția lui Barbu Cioculescu se îndreaptă spre lucruri, precum spre niște entități răscumpărătoare ale decăderii omenescului. Despovărate de răspunderea materiei vii, naturile moarte îndeplinesc o funcție consolatoare și chiar inspiratoare, nu fără, totuși, obsesiva notă a fatalei cruzimi: "sub o măsuță de bar odihnesc două excelente mașini de scris: dacă una se blochează, cealaltă intră în tură. Altcînd, călăreții popoarelor de stepă aveau alături calul de rezervă. Pe cel căzut îl consumau". în imperiul incertitudinii și al devalorizării
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
proustiană nu-i niciodată simplă", aceasta obișnuință nu ne e de nici un folos - în cuvintele lui Proust însuși: " Dacă Obișnuință este o a doua natură, ea ne împiedică s-o cunoaștem pe cea dinții, si e lipsită de farmecul și cruzimea acesteia." Pentru că întreaga lume proustiană să se nască - "dintr-o ceașcă de ceai", scrie Beckett cu flerul formulei memorabile - e nevoie, deci, de moartea Obișnuinței și de "scurtă suspendare a vigilentei sale": un scurt-circuit, o incizie instantanee care să taie
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
poveste și îl leagă pe ascultător, obligându-l să iasă din ritmul dement al nopților identice și să descopere o altă putere decât cea a ochiului. Cuvintele "văd" în timp și aduc pacea pe care ochiul n-o poate instaura. Cruzimea întâmplărilor văzute este alta decât a întâmplărilor spuse. Cele din urmă produc salvarea și pacea, în vreme ce primele aduc disperarea și moartea. Cultura arborescentă a auzului e suverană în povestirea-prolog. Spun auz, fiindcă Șeherazada, cunoscătoare desăvârșită a cărților, le transformă în
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
de prisos, ca straturile luminoase ale unei aure, după ce Filip își împarte, în final, jurnalul cu Eliza și adevărul se întregește din jumătăți. În lupta cu minciuna, arta a învins întotdeauna." Așa se termină, îndulcindu-se liric, după înșirarea atîtor cruzimi, romanul lui Radu Sergiu Ruba. Cu imaginea aurei care se destramă pentru a-i face loc unui copil, chipului uitat undeva, în sertarul cu povești despre o lume colorată și dreaptă.
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
de... iubire. Lista de trei pagini din final intitulată chiar De ce iubim femeile e o minunată scrisoare adresată bărbaților ce au uitat sau care nu au știut niciodată cum să privească femeile în acel amestec extraordinar de erotism, tandrețe, delicatețe, cruzime, ipocrizie și neînțeles. Mult neînțeles. (Desigur, n-ar strica și ca femeile să citească acea listă și să ia niscai notițe!) Povestirile din această carte (deși nu toate textele sunt propriu-zis povestiri) sunt îndeajuns de variate pentru ca fiecare cititor să
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
dedesubtul ei curge o freatică religiozitate ca mod de a fi și ispăși revelația zeului, izvor de imagini indelebile (poetul e și pictor, dovadă coperta acestei cărți ce-i aparține), tot atâtea enciclice ale frumuseții duhovnicești, vânate de prihana și cruzimea istoriei. Prozodia fără cusur a lirismului ancien style este reabilitată ca descântec muzical și metafizic ("Vino, tu, arsură") devenind un involucru de incantație, vrajă și rugăciune, sub care fenomenele înseși rostesc elegia răscumpărării: Urechile ne sunt deschise ca niște flori
Estetica mântuirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12185_a_13510]
-
înseamnă prăjitură în rusă, este o poreclă pe care micul Fedka și fratele lui i-au dat-o preceptorului lor, din cauza petelor de bătrânețe care-i pătează pielea de pe față, ca o prăjitură care a stat prea mult la cuptor. Cruzime a celor tineri la adresa bătrânului lor învățător... Cât despre mătușa Vera, nu știu prea bine de unde vine. A apărut așa, cu profilul ei uscat și tăios, ca să încarneze autoritatea în această familie de artiști caracterizată printr-o blândețe pasivă. Este
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
după o grilă socio-antropologică, O ars narrativa aproape științifică, ce stăruie, mai ales în a doua parte a romanului, asupra unor schimbări violente de destin, a unor caractere și tipologii cu evoluții contrarii (între utopie și pragmatism) înrâurite fie de cruzimea ideologiilor, fie de noroc (memorabil este tandemul Acseni, tatăl Caterinei, fanfaron benign și arivist levantin, și damnatul Vlaste, tatăl prezumtiv al Sophiei și condamnat la moarte, mai ales, pentru ceea ce nu a făcut). Secvențele și episoadele romanului învederând destine sub
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
noi însă, unde pedeapsa cu lipsirea de libertate nu se cade a-i atinge pe cei ce și-au permis toate libertățile, dar în același timp suferă de claustrofobie, hipertensiune circumstanțială, alergii, obezitate, stresul inactivității, calviția, speen-ul vânătorilor, o asemenea cruzime e de negândit - și n-ar soluționa nimic. Ar da, în schimb, apă la moară acelor urâcioși, roși de insatisfacții, trăind numai în dorul justiției, ținuți în viață doar de dârdora vindictei la adresa celor ce au reușit strălucit în viață
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]
-
există ancore. Dacă e să încercăm să extragem forțat un mesaj, acela ar avea de-a face tot cu relația de exploatator exploatat, relație care apare, la nivel uman, și în celelalte două filme. Aici însă e vechiul raport om-natură: cruzimea peisajului e un drog prea tare pentru intelectual și, în loc să dea senzații tari și revitalizante, sfârșește prin a-l anihila.
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
a candorii primare putem trece și notele unei senzorialități acute, cinice în granulația sa provocator materială, care, în psihologia restaurată a copilului, tentează a corija dematerializarea, excesivă, angelica plutire ce ar împinge viziunea spre inexprimabil. Prin această mică enclavă a cruzimii, poeta oferă un tribut perspectivei moralmente negative, de care, deși programatic n-o împărtășește, nu poate face abstracție. Simțămîntul liric complex de care dă dovadă conține însă și un remediu paradoxal al demoniei și anume inocentarea acesteia. între angelic și
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
adeziune retrospectivă, Barbu Cioculescu scoate în relief numitorul comun al micii comunități de mari critici care ar putea fi urmăriți și diferențial: "Cu toții, deasupra a toate, se bucurau de o splendidă libertate a spiritului, implicînd în consecințele ultime, o anume cruzime, indispensabilă exercitării mandatului critic". "Cruzime"? în ce măsură lecția însușită, să admitem, într-o specifică notă acidă, de Barbu Cioculescu, dar și aplicarea ei într-un evident exercițiu de continuitate, ar fi compatibile cu un asemenea termen? Să avem a face aci
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
în relief numitorul comun al micii comunități de mari critici care ar putea fi urmăriți și diferențial: "Cu toții, deasupra a toate, se bucurau de o splendidă libertate a spiritului, implicînd în consecințele ultime, o anume cruzime, indispensabilă exercitării mandatului critic". "Cruzime"? în ce măsură lecția însușită, să admitem, într-o specifică notă acidă, de Barbu Cioculescu, dar și aplicarea ei într-un evident exercițiu de continuitate, ar fi compatibile cu un asemenea termen? Să avem a face aci cu un legat al lui
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
natură a unui om deschis realității, convivial, participativ, sensibil la farmecul vieții, rezistent la reversuri, din fidelitate față de valorile existenței", ci și harul "unei firi generînd umor și, la nevoie, chiar ironie veselă în plinul ei, liberă și devotată rațiunii". "Cruzimea" criticului nu e, prin urmare, decît ironia, adică "felul cel mai rafinat de-a exprima defectele altora", cum spunea John Locke. Un cocteil de luciditate și voie bună, de fină disociere și de culoare umorală, factori filtrați prin decizia formei
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
treia existență, de bună seamă și ea simbolică. Lucrările realizate împreună sînt, în forma și în esența lor, opera unui alt autor, solidă și coerentă în construcție și în limbaj care, prin transmisie genetică directă, a moștenit atît exploziile și cruzimile cromatice ale lui Țuculescu, dar ale unui Țuculescu încărcat de penumbre, cît și viziunile monumentale și hieratice, chipurile în efigie, ale Eugeniei Iftodi. Acest al treilea pictor are un aer exotic, comprimă spațiile, devoalează ritualuri uitate și privește, cu un
Eugenia Iftodi / Ion Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12666_a_13991]
-
că nu mai pot de bine sub conducerea lui. Avînd însă un coeficient de inteligență superior lui Ceaușescu, Jivkov a ieșit din joc. La noi, în schimb, dacă Ceaușescu s-a agățat de putere literalmente din tîmpenie politică și din cruzime stalinistă, asta nu ne mai impresionează. Pe noi ne ustură dacă a fost lovitură de stat și puțin ne mai lipsește să plîngem de mila lui Ceaușescu. n
Bulgarii și noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12746_a_14071]
-
omul în istorie și istoria în om. Filmul e compus din trei părți: Infernul, Purgatoriul și Paradisul. "Infernul" durează șapte-opt minute, și amalgamează, fără o ordine cronologică în montaj, fără comentariu, pe muzică de pian, imagini de război, imagini ale cruzimii și distrugerii, oameni în derivă, exoduri, avioane, tancuri, nave de război, împușcături, execuții, peisaje devastate, orașe distruse. "Purgatoriul" " în jur de o oră " e filmat într-un "oraș martir", în zilele noastre, cu ocazia întîlnirii Europene a Cărții. "O vizită
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
a întîmplat așa la ediția 2004. Filmul preferat al președintelui Tarantino a fost, previzibil, și cel mai violent film al competiției - coreeanul "Old Boy", de Park Chan-wook, un thriller cu incest, răzbunare, claustrare, hipnoză, și tot acel balet sîngeros al cruzimii fizice, în care asiaticii sînt neîntrecuți. Regizorul coreean vede în violență "motorul societății contemporane; violența e azi în toate - în familie, în educație, în dragoste, între state și între clasele sociale". Un singur lucru a învins, la Cannes, violența asiatică
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
unei disculpări, cu sentimentul răvășitor al inutilității. în universul tematic al războiului, extrem de larg dar și de amenințat de clișee, Calvarul lui Liviu Rebreanu aduce o nuanță proprie, din sfera suspiciunilor ucigătoare, a durerii morale și a eșecului provocat de cruzimea persecuției colective exercitate asupra insului vulnerabil.
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
la care ei se aleargă unii pe alții, se joacă cu perne și... cu un pistol. Nu se aud sunete diegetice (zgomotul hârjonelii, strigătele băieților), doar muzica de pe coloana sonoră; toată secvența, în care violența se plasează între ludic și cruzime autentică (unul îl târăște de păr pe altul, amenințându-l cu pistolul, în timp ce ceilalți se amuză, neluând incidentul în serios) e filmată cu încetinitorul. Scorsese preia panoramarea circulară a lui Godard, de la stânga la dreapta, fără a putea roti camera
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
Magdalena Boiangiu Pentru cititorii de titluri, Artaud este un alt autor de sistem teatral, un nume opus celor prea des citate, inițiatorul unui concept, al cruzimii, prin care se poate justifica absența stilului și a coerenței scenice. După plictiseala iscată de epigonii lui Stanislavski și de preoții teatrului psihologic, predicatori ai unui realism al detaliilor, teatrul cruzimii promitea noul, șocul îndelung așteptat, contactul cu o convenție
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
opus celor prea des citate, inițiatorul unui concept, al cruzimii, prin care se poate justifica absența stilului și a coerenței scenice. După plictiseala iscată de epigonii lui Stanislavski și de preoții teatrului psihologic, predicatori ai unui realism al detaliilor, teatrul cruzimii promitea noul, șocul îndelung așteptat, contactul cu o convenție care să dea fiori fără să sperie într-adevăr. Surpriza cărții lui Monique Borie vine din așezarea acestui autor în perspectiva cercetării antropologice, concluziile despre comunicarea teatrală devenind o consecință a
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
moderne și de actorii contemporani, dar ambițiile lui domină tot ceea ce încă ni se pare insolit în desfășurările dramelor de azi. Este meritul autoarei de a fi oferit o analiză care să ni-l apropie pe ciudatul autor al teatrului cruzimii, ignorat cu cât e mai des pomenit în necunoștință de cauză. Mulțumiri speciale doamnei Ileana Littera pentru fluiditatea, adecvarea și inteligența textului în limba română.
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]