559 matches
-
neîntinată de nimeni până în această noapte de vis. Ștefan nu se lăsă invitat de mai multe ori și luă cu asalt corpul fetei. O ridică în brațe și o depuse ca pe o ofrandă prețioasă, peste finețea lenjeriei albe de pe cușetă. Dalia se așeză comod așteptând cuminte noi mângâieri, noi sărutări și alintări pe care nu le mai trăise și nici nu cunoscuse intensitatea acestor senzații declanșate de mișcarea ritmică a bărbatului care o „molesta” atât de tandru. Mâna bărbatului se
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
băuturii îi cobora cu insistență până în vârful degetelor de la picioare. O furnica și o excita. Își strânse picioarele. Se chirci în mijlocul patului, strângându-și cu brațele genunchii, urmărindu-i atentă mișcările lui Ștefan. Aștepta. El se alătură fetei pe întinderea cușetei. Îi desfăcu cu ușurință mâinile și o acoperi din nou cu sărutări pe corp, pe sâni, pe gură, cercetând-o cu mișcarea limbii, simțindu-i răspunsul voluntar. Fata îl cuprinse cu brațul de după gât ținându-l captiv la sânul său
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
ușa deschisă a vagonului cei doi soți își transmiseră bezele, fiecare câte un „pa” cu mâinile lipite de buze și trenul se îndepărtă legănându-se la trecerea peste ace. * Când Marieta ajunse la vagonul de clasa întâi constată că majoritatea cușetelor erau aproape goale. Doar câte unul doi călători moțăiau tolăniți pe fotolii. Alese cușeta a patra unde era numai o tânără care, având geamul coborât, privea pe fereastră. - Bună dimineața! Pot să intru și eu? se adresă ea tinerei care
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” (PARTEA A DOUA) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372058_a_373387]
-
cu mâinile lipite de buze și trenul se îndepărtă legănându-se la trecerea peste ace. * Când Marieta ajunse la vagonul de clasa întâi constată că majoritatea cușetelor erau aproape goale. Doar câte unul doi călători moțăiau tolăniți pe fotolii. Alese cușeta a patra unde era numai o tânără care, având geamul coborât, privea pe fereastră. - Bună dimineața! Pot să intru și eu? se adresă ea tinerei care auzind că ușa se deschide se întorsese deja cu fața spre ea. - Bună dimineața
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” (PARTEA A DOUA) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372058_a_373387]
-
urcă pe apucate picioare se agită miriapodic în sandalele decupate ca poza îngălbenită a părinților veșnic dezlipită la un colț simți aerul muntelui izbind în ferestre șarpe de apă translucid călătorii vorbesc despre eșecurile propriei vieți revarsă sincerități albe în cușete negre în gara cu o băncuță din lemn impiegatul anunță mersul trenurilor și al lumii miroase a busuioc perna umplută cu rugăciuni regina-nopții acoperă lumea clopotul aromat al copilăriei mâna bunicii țese vise din fân păpușa va fi mai fericită
(ŞO)TRON ÎNTR-O GARĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362226_a_363555]
-
capabil să mergeți liniștit acasă. SCANAREA PRIN REZONANȚĂ MAGNETICĂ (IRM) Scanarea prin rezonanță magnetică utilizează o combinație între undele magnetice și cele radio pentru a alcătui imagini cu secțiuni detaliate ale corpului. Această testare implică să vă întindeți într-o cușetă întrun cilindru metalic (un magnet uriaș), care este deschis la ambele capete. Ca și în cazul scanării computertomografice, s-ar putea să fie necesară injectarea intravenoasă a unei substanțe de contrast. Unii pacienți se simt anxioși când stau întinși în interiorul
CANCERUL CAVITĂŢII ORALE GHID PENTRU PACIENŢI by DANIELA TRANDAFIR , VIOLETA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/414_a_861]
-
întâlni pe nimeni căruia să i-l încredințez. Am resimțit aceeași stinghereală când m-am pomenit într-o cabină strâmtă, pe un vapor care, deși era arimat, avea deja tangaj sub primele biciuiri ale furtunii. Instalați față-n față pe cușetele noastre înguste, puteam șopti unul la urechea celuilalt, atât de apropiate ne erau chipurile. Reflexul din copilărie s-a trezit imediat: mi l-am închipuit pe consilier punându-mi întrebări despre începutul vieții mele. O secundă mai târziu, îmi spuneam
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
noastră mă făcea să mă gândesc la un sicriu de oțel care s-ar fi desprins de vapor de ceva vreme. Mi-am imaginat lenta ei coborâre în străfundurile verzi-albăstrui ale apelor. Și perechea aceea de pantofi frumos rânduiți sub cușetă. Și pistolul care avea să ruginească în teacă și care se mișca ușor, urmând tangajul vasului și mângâindu-mă parcă sub braț, lângă inimă. Toată perfidia vieții se concentra pentru mine în acea mângâiere: aveam să mor de o moarte
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în posesia unui nou pașaport, sub o identitate care mă eliberase în sfârșit. Omul acela din fotografie, pe care îl invidiam atâta pentru libertatea lui, avea să se scufunde după scurta lui existență plină de făgăduieli. M-am așezat pe cușetă, prinzându-mă bine de marginea ei, ca și cum aș fi fost cocoțat pe cornișa unei prăpastii. Iar acea cornișă se apleca tot mai mult, făcându-mă să pierd noțiunea de sus și de jos. Abia după ce m-am rugat, am înțeles
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ce nu trebuia să vadă. Într-o gară, într-o noapte orbită de reflectoare, mulțimea de femei și de copii pe care soldații îi împingeau spre vagoanele pentru transportul vitelor, agitând patul puștilor. „Cine-s oamenii ăștia?“, întrebă Marelst din cușetă. „Culaci și sabotori“, răspunse iute tatăl și coborî pe peron, pentru a-l amenința pe șeful de gară, care îndrăznea să rețină trenul în situația aceea ideologic îndoielnică. Mama acoperi cu mâna ochii lui Marelst. Iar el simți o plăcere
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
aia albă care se lipea de cerul gurii, așchii fine de ciocolată, paiete minuscule de fructe glasate. Tot astfel gusta cu gura și cu celelalte simțuri liniștea compartimentului care se mișcă ușor, alunecând de-a lungul peronului, minunata legănare a cușetei, mirosul ceaiului rece de pe măsuța de lângă fereastră și mai ales, într-un presentiment de fericire, pietricelele din Crimeea, pe care va trebui să le lase să cadă dintr-o mână în cealaltă, căutând misterioasa calcedonie despre care îi vorbise tatăl
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
zece centimetri lungime, pufoasă ca vata ,acoperită cu blană și cu ochi rotunzi, limpezi ca rubinul, pe care o ținea într-un borcan de sticlă. Când ne întorceam de la masa de seară și ne îmbulzeam în dormitor, să scotocim în cușetele noastre după pijamale, iar unii dintre noi dădeam la o parte marile draperii ca să ne schimbăm după ele, lăsând cu ocazia asta să pătrundă în camera lungă și albă globul topit al soarelui . Traian obișnuia să pună borcanul pe pervaz
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca să nu ne trezim că ne mușcă de beregată. Lucrurile astea ne umpleau de groază; într-o noapte, după ce ne bătuserăm cu pernele până la epuizare, doi sau trei băieți ne-am hotîrît să omorâm coropișnița. Traian o ținea încuiată în cușeta lui, iar cheia și-o atârnase la gât de un șnur. Dar noi aveam o altă cheie, care se potrivea, și astfel, la lumina unei lanterne, am dibuit borcanul, care vibra de-o zbatere interimară. Am mers cu el în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
totul în arbuștii cu ghimpi, mergând cu încăpațînare în linie dreaptă. Șovăi o clipă, apoi se întoarse ținând în mâini, lucios ca argintul, borcanul cu coropișnița. Intră iar în hol, traversă coridorul fără să ne dea nici o atenție, își descuie cușeta, puse borcanul înăuntru și încuie la loc. Apoi se așeză în capul oaselor pe patul său și rămase o vreme așa, cu privirea în gol. Până nu s-a întins pe pat și nu am fost siguri că doarme, nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
baie În bazin. Pe urmă intrau În cabine și mai stăteau puțin de vorbă Înfășurați În prosoape ori goi, asta depindea de cît erau de grași. Glasurile lui Juan Lucas și ale prietenilor lui răsunau În sala unde se aflau cușetele numerotate ale membrilor clubului, În timp ce se Îmbrăcau comentînd jocul din ziua aceea. Într-o seară Juan Lastarria rămase gol și ceilalți făcură cîteva glume pe seama lui, În legătură cu burta ca de popă. Au rîs cu toții, el mai mult ca ceilalți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cuvînt. Gulliver CÎndva, cineva va scrie o carte despre un om care era prea Înalt, care trăia veșnic Într-un spațiu ce nu i se potrivea și pentru care dimensiunile tuturor lucrurilor - scaune, paturi, camere, pantofi, haine, cămăși și ciorapi, cușetele vagoanelor Pullman și cabinele transatlanticelor, precum și porțiile de mîncare, de băutură, de iubire și de femei, pe care majoritatea bărbaților le găsesc Îndestulătoare - erau prea mici. Istoria trecerii unui astfel de om prin lume ar trebui scrisă cu puterea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
toate ți le faci de comandă, nu? Străinul cel Înalt: Bine-nțeles. (Și, conform formulei, Îi povestește ascultătorului fascinat că patul pe care doarme e cu treizeci de centimetri prea scurt, că nu se poate Întinde drept nici Într-o cușetă de tren, nici Într-o cușetă de vapor, că se izbește cu capul de grinzi cînd coboară niște trepte mai abrupte, că nu reușește să stea comod pe scaun nici la teatru, nici În autobuz, pentru că nu-i Încap picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu? Străinul cel Înalt: Bine-nțeles. (Și, conform formulei, Îi povestește ascultătorului fascinat că patul pe care doarme e cu treizeci de centimetri prea scurt, că nu se poate Întinde drept nici Într-o cușetă de tren, nici Într-o cușetă de vapor, că se izbește cu capul de grinzi cînd coboară niște trepte mai abrupte, că nu reușește să stea comod pe scaun nici la teatru, nici În autobuz, pentru că nu-i Încap picioarele... și toate celelalte. Cum termină, Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
el. Și, cu ajutorul lor, se ridică. Sau, mai bine zis, încercă să se ridice; capul i se izbi de ceva, tot moale, așezat aproape, deasupra lui. Se întinse la loc, speriat. Dar imediat exploră suprafața de deasupra, cu degetele. "Tavanul" cușetei sale lungi și înguste era făcut dintr-un material moale, ca o țesătură. Și se afla la mai puțin de un picior deasupra lui. Pereții, de pe părțile laterale, și cei de la cap și de la picioare, erau tot ca niște perne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
pentru Gosseyn ca și pentru vorbitor. Venise desigur timpul pentru o altă pauză cortico-talamică. Constată că de data asta era mai optimist. E adevărat că era tot liniște, și că întunericul rămăsese la fel de nepătruns. De asemenea, încă zăcea întins în cușeta sa: și-și simțea corpul gol, cu numeroasele lui legături, exact ca mai înainte. Dar când Gosseyn repetă în minte cuvintele pe care le auzise, implicația lor era că se afla sub stricta supraveghere a cuiva care vorbea limba engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ai făcut? Vocea Patru vorbise pe un ton ascuțit, inchizitor. Pentru Gosseyn acesta era unul din acele momente când era nevoie de știința Semanticii Generale, în aspectele ei cele mai neplăcute. Conform acestei științe, spuse: - Domnule, când am coborât din cușeta în care, după cum știți, am stat întins vreme îndelungată, și de care am fost legat până mai adineauri, primul lucru care m-a interesat a fost ambarcațiunea care, după spusele ajutoarelor dumneavoastră în urmă cu câteva minute, a servit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
meu. Nu-mi aminteam să fi văzut vreodată această ambarcațiune despre care se spunea că este o capsulă care a fost găsită plutind în spațiu. Așa că m-am uitat la ea din pură curiozitate. Apoi mi-am îndreptat atenția către cușetă. Și asta e tot, domnule. Eram extrem de interesant. Poate că asta s-a înregistrat pe ecranele voastre oarecum exagerat. În timp ce rostea această explicație cât se poate de evazivă, Gosseyn deveni nemulțumit de faptul că era obligat să procedeze astfel. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
desfășurase prea rapid pentru a putea fi analizat Și reacția sa, fiind preconcepută, se declanșă cu o viteză prea mare pentru a fi înregistrată vizual, auditiv sau analitic. În acel moment de disociere, super-creierul său transferă corpul băiatului împărat în cușeta capsulei în care se aflase mai devreme propriul său corp. Aceea era una din zonele din navă pe care le "fotografiase" în scopul unei evadări prin similarizare. Și alese locul acela pentru băiat pentru că avea saltea. Și era mai confortabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
prieteni, să petrec de Crăciun, îi răspunse Omar, iar vocea lui gâtuită îi displăcu. Nu vorbise de ore în șir. — Musulmani, de Crăciun... mormăi funcționarul pe limba lui, dar Omar nu înțelegea un cuvânt. Un al doilea controlor intră în cușeta atât de strâmtă și apoi se holbară amândoi la înscrisul care depășea rubrica pașaportului. El avea, precum ceilalți, patru nume și acestea erau în rând: al neliniștii, al tăcerii și al ispitei și doar unul era al norocului și acela
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
precedase îi scrisese în sânge să facă asta. Își mai aminti cum, odată, când venea înspre Teheran din Tabriz, cu un tren de noapte, nimerise în conversația dintre cei doi bărbați care ocupau două paturi din trei, cât avea o cușetă. — ...Și de ce să fug din Iran? Unde să mă duc și ce să găsesc în toată lumea asta? Am plătit prea scump tot ce am, ca să plec, și apoi, gândește-te: câtă vreme mai iau petrol de la noi înseamnă c-avem
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]