386 matches
-
timp că se va putea găsi o justificare a formulei sale în cadrul coerent al mecanicii și electrodinamicii clasice, și că "cuantele" sunt numai un mod "efectiv" de descriere a unei realități clasice mai adânci. Pașii următori esențiali în dezvoltarea teoriei cuantelor, 4 ani mai târziu, sunt datorați lui Albert Einstein, care a luat existența cuantelor "ad litteram", chiar independent de oscilatori și a arătat că ele reprezintă o explicație naturală pentru efectul fotoelectric și pentru regula lui Stokes în fenomenele de
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
mecanicii și electrodinamicii clasice, și că "cuantele" sunt numai un mod "efectiv" de descriere a unei realități clasice mai adânci. Pașii următori esențiali în dezvoltarea teoriei cuantelor, 4 ani mai târziu, sunt datorați lui Albert Einstein, care a luat existența cuantelor "ad litteram", chiar independent de oscilatori și a arătat că ele reprezintă o explicație naturală pentru efectul fotoelectric și pentru regula lui Stokes în fenomenele de fotoluminescență.Doi ani mai târziu, Einstein a arătat că nivelele de energie discrete ale
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
face fără ambiguitate. Ne așteptăm ca, atunci când h poate fi considerat ca foarte mic, formula lui Planck să redea rezultate ale mecanicii statistice clasice:nivelele energetice ale unui oscilator devin "practic" un continuum. Constanta h este "mică" dacă "numărul de cuante" U/(hν) = P este mult mai mare decat numărul de oscilatori N. Folosind formula (5.7) de mai sus, vedem că : din dS/dU = 1/T, deducem : (acesta este rezultatul clasic pentru energia medie a unui sistem de oscilatori la
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
T). Precum am văzut, aceasta duce la formula (4.8) a lui Rayleigh și Jeans. Deducem că motivul pentru care (4.8) este incorectă este că h nu este arbitrar de mic. Formula (4.8) devine aplicabilă când numărul de cuante pe oscilator e mare. Considerăm acum cazul în care numarul de cuante P e mic față de numarul de oscilatori N. Atunci energia medie a unui oscilator U = U/N este mică față de hν. În formula (5.7), primul termen este
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
Rayleigh și Jeans. Deducem că motivul pentru care (4.8) este incorectă este că h nu este arbitrar de mic. Formula (4.8) devine aplicabilă când numărul de cuante pe oscilator e mare. Considerăm acum cazul în care numarul de cuante P e mic față de numarul de oscilatori N. Atunci energia medie a unui oscilator U = U/N este mică față de hν. În formula (5.7), primul termen este dominant și putem scrie: Primul termen este entropia sistemului de oscilatori care
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
Primul termen este entropia sistemului de oscilatori care produce distribuția lui Wien, dacă facem identificarea: b=k/h și h=ac/4π. Interpretarea nu este simplă în limbajul oscilatorilor: ne așteptăm ca cele mai multe distribuții să corespundă la cel mult "o cuantă" pe oscilator; un calcul simplu arată că aceasta se intâmplă numai dacă și P/N e mic, ceea ce e o restricție prea serioasă. Albert Einstein a dat însă o interpretare formulei (3.5) pentru entropia radiației în această limită. Comparând
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
V. Într-un limbaj legat de formula (2.2), variația de entropie este logaritmul probabilității ca cele P particule să se găsească în volumul V atunci când au la dispoziție întreg volumul V. De data asta însă, cele P particule sunt "cuante" ale câmpului electromagnetic! Interpretarea aceasta a mers mult peste intențiile lui Max Planck. Articolul prezintă pașii intelectuali imediat premergători apariției mecanicii cuantice. Manualele de mecanică cuantică nu urmăresc în detaliu acest proces, unul din motive fiind inconsistența lui logică inerentă
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
a lui L.Rosenfeld (1936); în timpurile mai noi, articolele lui M.J.Klein cuprind o descriere vie a climatului intelectual din perioada 1895-1910 și pun accent asupra rolului remarcabil pe care l-au jucat consideratiile termodinamice in teoria incipienta a cuantelor. Cartea lui Kangro este o sursă bogată de detalii biografice asupra "actorilor" intelectuali principali și conține o bibliografie exhaustivă. În privința conținutului fizic, claritate deplină se poate obține însă numai din articolele originale ale lui Planck, care sunt redactate cu mare
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
va sta la baza tomografiei prin rezonanță magnetică nucleară. Efectul fotoelectric, descris încă din 1887 de Hertz, primește o explicație teoretică riguroasă din partea lui Einstein în 1905, care la rândul său realizase o extensie a studiilor lui Planck privind teoria cuantelor. În 1909, fizicianul american Robert Andrews Millikan (1868 - 1953), prin celebrul său experiment determină sarcina electronului. În 1911, fizicianul olandez Heike Kamerlingh Onnes (1853 - 1926) descoperă supraconductibilitatea. Astfel se pot crea câmpuri magnetice intense, utile la înzestrarea acceleratoarelor de particule
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
poate apărea și din cauza absorbției selective a anumitor lungimi de undă, într-o manieră similară cu cea răspunzătoare pentru apariția culorilor obiectelor: 1) La nivel electronic, depinde dacă orbitalii electronilor sunt spațiați de așa natură încât să poată absorbi o cuantă de lumină de o anumită lungime de undă în spectrul ultraviolet sau vizibil. Aceasta dă naștere la proprietatea de culoare. 2) La nivel atomic sau molecular, depinde de frecvențele de vibrație moleculară sau de legăturile chimice, de cât de apropiați
Fibră optică () [Corola-website/Science/297270_a_298599]
-
care a construit primul motor cu combustie internă în patru timpi. Pascal, BIaise 1623-1662 Matematician francez care a inventat mașină de adunat (socotit) mecanică. A elaborat multe teorii (teoreme) matematice, inclusiv teoria probabilității. Plank, Max 1858-1947 Fizician german, autorul teoriei cuantelor, care a ajutat oamenii să înțeleagă mai bine energia și a dus la multe descoperiri. Priestley, Joseph 1733-1804 Savant englez care a descoperit oxigenul în 1774. A fost. de asemenea, inventatorul primei băuturi gazoase. Ptolemeu sec ÎI. d. Chr. Savant
Savanți și inventatori () [Corola-website/Science/337627_a_338956]
-
al comitetului de redacție al revistei (Cercul de Artă Contemporană, Zürich), apoi membru consiliului de redacție al revistei . Fundamentele științifice ale discursului lupascian sunt: principiul al doilea al termodinamicii, teoria relativității, teorema lui Zermelo, unele aspecte teoretice ale mecanicii cuantice: cuanta de energie a lui Max Planck, descoperirea naturii corpuscular-ondulatorii a luminii (Einstein), principiul de nedeterminare (Werner Heisenberg), principiul complementarității (Niels Bohr), principiul de excluziune (Wolfgang Pauli), descoperirea spinului particulelor - J. Uhlenbeck și S. Goudsmidt, descoperirea pozitronului (Paul Dirac) ș.a. Aceste
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
și materialele utilizate. Ideea de bază este utilizarea directă a radiației solare prin absorbția energiei fotonilor de către componentele ce intră în reacție. În acest caz sunt necesare materiale senmiconductoare al căror nivel energetic este suficient de mare pentru ca prin absorbția cuantelor de lumină, să poată capta electroni din moleculele de apă ceea ce va conduce în cele din urmă la disocierea acestora. Prin utilizarea de fotocatalizatori se pot înlesni procesele de transformare. Problema crucială constă în faptul că materialele fotoactive trebuie să
Fabricarea hidrogenului () [Corola-website/Science/307810_a_309139]
-
este primul model de natură cuantică al atomului și a fost introdus în anul 1913 de către fizicianul danez Niels Bohr. Acest model preia modelul planetar al lui Ernest Rutherford și îi aplică teoria cuantelor. Deși ipotezele introduse de către Bohr sunt de natură cuantică, calculele efective ale mărimilor specifice atomului sunt pur clasice, modelul fiind, de fapt, semi-cuantic. Modelul lui Bohr este aplicabil ionilor hidrogenoizi (He, Li, Be, etc, adică ionii care au un singur
Modelul atomic Bohr () [Corola-website/Science/311588_a_312917]
-
două nivele între care are loc tranziția. Radiația emisă sau absorbita are frecvență dată de relația obținută în cadrul teoriei lui Max Planck: unde: Atomul trece dintr-o stare staționara în altă cu energie superioară doar dacă i se transmite o cuanta de energie corespunzătoare diferenței dintre cele două nivele. La revenirea pe nivelul inferior se emite o radiație de aceeași frecvență că și la absorbție. Acest fapt exprimă natură discontinua a materiei și energiei la nivel microscopic. De asemenea, frecvențele radiațiilor
Modelul atomic Bohr () [Corola-website/Science/311588_a_312917]
-
altă problemă ar fi aceea a presupunerii fundamentale că folosim în analiză unde sinusoidale, deși semnalul care ne interesează are o durată infinită. Gabor a propus aplicarea ideilor din mecanica cuantică în analiza sunetului, permițând o analogie între sunet și cuantă. Sub anumite condiții matematice, el a propus o metodă de reducere a analizei Fourier în celule. Cercetările lui s-au canalizat spre transmiterea informației prin canalele de comunicație. Gabor a văzut în acești atomi o posibilitate de a transmite aceeași
Atomul lui Gabor () [Corola-website/Science/320348_a_321677]
-
unghiular. Fie "J" impulsul unghiular total al unui sistem cu invariație rotațională, sistem invariant-rotațional, și "J" impulsul unghiular măsurat de-a lungul oricărei direcții date. Aceste cantități de impuls pot lua doar valorile: Astfel, despre formula 20 se spune că este „cuantă de impuls unghiular”. Constanta Planck apare și în formulările principiului incertitudinii al lui Werner Heisenberg. Dat fiind un număr mare de particule aflate în aceeași stare, incertitudinea privind poziția lor, formula 21, și incertitudinea privind impulsul lor (pe o aceeași direcție
Constanta Planck () [Corola-website/Science/308369_a_309698]
-
1962, unde a contribuit la înființarea laboratorului de IA, mulți ani un „rival” al lui Project MAC. În 1961, a fost primul care a susținut în public (într-un discurs ținut cu ocazia centenarului MIT) că tehnologia de partajare a cuantelor de timp de procesor va duce la un viitor în care puterea de calcul și chiar aplicațiile distincte se vor putea vinde prin modelul de business al utilităților (cum ar fi apa sau electricitatea). Ideea unei utilități informatice era foarte
John McCarthy () [Corola-website/Science/313167_a_314496]
-
ale atomilor care au fost observate. Teoria cuantică a revolutionat fizica la începutul secolului al XX-lea, atunci când Max Planck și Albert Einstein au postulat faptul că energia luminoasă este emisă sau absorbită în cantități discrete cunoscute sub numele de cuante. În 1913, Niels Bohr a încorporat această idee în modelul Bohr al atomului, în care un electron poate orbita nucleul numai pe anumite orbite circulare cu moment cinetic și energie fixe, distanța față de nucleu (adică raza) fiind proporțională cu energia
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
În fizică, o cuantă (plural: cuante) reprezintă o entitate indivizibilă a valorii energiei respectiv al momentului particulelor elementare ale materiei (numite fermioni) cât și a fotonilor sau alți bosoni. Cuvântul provine din latinescul "quantus", care înseamnă "cât." Descoperirea faptului că o proprietate fizică poate
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]
-
În fizică, o cuantă (plural: cuante) reprezintă o entitate indivizibilă a valorii energiei respectiv al momentului particulelor elementare ale materiei (numite fermioni) cât și a fotonilor sau alți bosoni. Cuvântul provine din latinescul "quantus", care înseamnă "cât." Descoperirea faptului că o proprietate fizică poate fi "cuantificată
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]
-
Asta înseamnă că o proprietate poate lua doar anumite valori numerice discrete, în loc de a lua orice valoare dintr-un anumit domeniu de valori. De aici se naște un termen înrudit: număr cuantic. Un foton este uneori referit sub termenul de "cuantă de lumină." Energia unui electron aflat într-un atom se spune că este cuantificată, ceea ce are ca efect stabilitatea atomilor și a materiei în general. Dar acești termeni pot fi interpretați greșit, deoarece ceea ce este de fapt cuantificat este valoarea
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]
-
Există doi parametrii care trebuie determinați din date, notați în forma utilizată azi ca: "h", ce reprezintă constanta lui Planck și "k", care este constanta lui Boltzmann. Ambele sunt acum noțiuni fundamentale ale fizicii, dar atunci nu aveau nici o semnificație. "Cuanta elementară de energie" este "hλ". Însă o asemenea unitate de măsură nu există în mod normal și nu este necesară pentru cuantificare. În timp ce cuantificarea a fost la început legată de radiația electromagnetică, ea descrie un aspect fundamental al energiei în
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]
-
discrete specificate de energie. Franck și Hertz au primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1925 pentru acest experiment. a confirmat modelul cuantizat al lui Bohr pentru atom, demonstrând că atomii pot să absoarbe sau să cedeze energie doar în anumite cuante. Experimentul clasic implica un tub cu gaz la presiune joasă, dotat cu trei electrozi: un catod care emite electroni, o grilă pentru accelerare, și un anod. Anodul era ținut la un potențial electric ușor negativ relativ la grilă (deși pozitiv față de
Experimentul Franck-Hertz () [Corola-website/Science/310979_a_312308]
-
consistentă cu teoria relativității restrânse, formulată de Albert Einstein. Noua teorie conducea la o înțelegere mai bună a interacțiilor particulelor cu sarcină electrică, cum ar fi electronii,sau pozitronii cu electromagnetice, cum ar fi undele radio, fotonii, radiația Roentgen sau cuantele gama, dovedindu-se utilă la explicarea fenomenelor fizice din lumea atomică și subatomică. Trei dintre acești fizicieni: Schwinger la Harvard, Feynman la Institutul de tehnologie din California și Tomonaga- la Universitatea de educație din Tokyo au fost decorați în anul
Julian Schwinger () [Corola-website/Science/311197_a_312526]