198 matches
-
sistemului său, venite de la trosneala Pringsheim, de la votcă, de la gazda lui nimfomană și de la colțul dulapului peste care se prăvălise, avea sentimentul că ceva mergea îngrozitor de prost. Nu era doar simpla senzație că încăperea se balansa, că el avea un cucui la ceafă sau că era gol pușcă. Era mai degrabă senzația că apăruse ceva care, deși avea tot atât de puține calități atrăgătoare ca și o capcană de șoareci, o menghină sau o scoică înfometată, se înfipsese implacabil într-o excrescență de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
bolșevic Întâlnit. Bine, bine, Înțelesesem eu că cineva care rostește, fără să clipească, atâtea... nici măcar minciuni, ci vorbe aiurea; sunete scoase de o ne-ființă - a pățit ceva - dincolo de Nistru. I s-a făcut ceva la cap... O bortă, un cucui, i se bătuseun chiron... Îi zic, cu glas mai scăzut, prietenos, crezând că, orice i-ar fi făcut la cap instructorii de la Tiraspol’ și de la Dubăsari, un cap de om nu se strică așa de ușor ca un ceasornic, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
prin paturile din oficii, cu Milică în coastă, cu madam Ortansa ori cu alt gardian condamnat pe viață, sau de unul singur cu sacoșa de ziare, așteptând copiii să vină la el, țestele lor chiluge, colțuroase, năpădite de cicatrice și cucuie și îngrămădindu-se de-a lungul culoarelor ca spinările unor animale mânate în turmă, răsfirându-se și regrupându-se și iar risipindu-se, după legi imemoriale ce călăuzeau și viața lui. Se vedea oglindit în privirile ochilor lor negri animate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
creștet. Automobilul cu care mergeam era atât de lung și de lat, că ar fi încăput în el și familia Flumian. Învelișul de burete al banchetelor era tăiat în câteva locuri, portiera din față, pe partea opusă șoferului, avea un cucui uriaș și vopseaua cojită. „Mașina e proprietatea dumnealui”, a spus domnul Sanowsky, arătând cu o mișcare din cap către fiul său. „Așa-i la noi. Nici nu împlinesc bine șaisprezece ani și încep să alerge de colo-colo pe roți. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Degeaba, însă, peste două săptămâni negul sare din nou din organism, acum în vârful degetului mare de la piciorul drept. Înfierbânt briceagul. Poți, îmi spun, ești un soldat în tranșeele capitalei. Carnea sfârâie, un junghi îmi străpunge inima. Peste două zile, cucuiul din piele îmi împopoțonează alt deget. Îi zic Sabinei să vină cu mine la doctor. Zace în pat, îi e greață de la slănină: du-te singur, ce, ești copil? Asprimea tonului ei mă ustură mai tare decât excrescența de la picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Satana să inculce în oameni credința falsă că numele, ca și puterile lui, ar fi nenumărate. Oops! Atenție la grindă! Altfel..., ăla ești! Ai uitat? Apleacă-te, când urci penultima treaptă, dacă nu ții cumva morțiș să-ți capeți un cucui! Iconoclastule! Se poartă, însă tu ești boșorog sadea, ai peste patruș'cinci. Grâul și colacul! De salvare... Rușine să-mi fie! Am glumit! Te rog să nu mă ierți! Cânți vreodată la balalaică? Nu?! Măi, măi... Îți plac momițele? Nici
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și continuă retragerea prin grădini, într-un ritm mai cumpătat, gândind că se va uni cu trupa la adăpost și zicîndu-și, pe măsură ce se reculegea: ― Noroc că n-au fost încărcate armele, altfel tâlharii ne omorau! Pe când jandarmii dispăreau, pipăindu-și cucuiele și coastele, țăranii comentau bătălia cu râsete și glume, cu sudălmi și ocări. Trifon Guju bălăbănea o pușcă în aer, și chiuia, și striga cu o vioiciune ce nu se potrivea deloc cu fața lui morocănoasă: ― Acu-i acu, fraților
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au dat foc caselor ca să pună capăt molimei și s-au mutat pe șes, la apa Crasnei, unde și-au făcut bordeie, apoi în timp, au durat satul care este și astăzi. Pe dealul dinspre răsărit se înalță ca un cucui vârful pe care sătenii îl numesc Baba Ghicea. Cei mai bătrâni spun că chiar sub cucuiul acela de deal a trăit o vrăjitoare uitată de moarte. Știa să facă tot felul de vrăji și bune și rele, stăpânea taina ierburilor
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Crasnei, unde și-au făcut bordeie, apoi în timp, au durat satul care este și astăzi. Pe dealul dinspre răsărit se înalță ca un cucui vârful pe care sătenii îl numesc Baba Ghicea. Cei mai bătrâni spun că chiar sub cucuiul acela de deal a trăit o vrăjitoare uitată de moarte. Știa să facă tot felul de vrăji și bune și rele, stăpânea taina ierburilor de leac, înțelegea glasul animalelor sălbatice, dar și mersul vremii numai de ea știută. Dacă cei
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pustiit. Sătenii aproape că l-au și uitat. Doar când merg la cimitir pentru a aprinde lumânări la mormintele celor plecați la ceruri, câte o bătrână aprinde o lumânare la mormântul lui. Dar ca și locul numit Baba Ghicea de sub cucuiul acela de deal, locului de lângă gardul cimitirului, unde a fost câțiva ani buni casa străinului aciuat în satul lor, îi spun La Pustnic. O SINGURĂ VARĂ A IUBIT Nu împlinisem 18 ani, când am cunoscut-o pe Dora. Lucram ca
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de oboseală ? Trebuie să fi auzit de scandalul ce-a fost la club, când oamenii cei mai onorabili, unii ajunși la o vârstă venerabilă, s-au trezit antamați într-o încăierare rușinoasă și au ieșit de acolo cu pălării turtite, cucuie, gulere strâmbe și bastoane schimbate... Vorbește, răsturnat comod în scaun. Pete mari de roșeață nesănătoasă i-au invadat fruntea pleșuvă, pomeții, maxilarele. Febra. Vorbind, nu pierde nicio clipă din vedere chipul musafirului : o atenție încordată, ce vrea și nu vrea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-mi, toate laolaltă, senzația iadului. Cât a durat ? Nu știu. Instinctul birjarului sau al calului a oprit totuși trăsura, ajunsă ca vai de ea. O roată îi sărise. Birjarul tremura tot, ca și mine. În plus, am înțeles că am cucuie și vânătăi, de undeva din obraz îmi curgea un firișor de sânge, dar nu mi-a mai păsat. Calul era plin de spume ; birjarul îl tot lovea cu palma pe crupă, ca să îl liniștească, și pe urmă a scos o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mici, cu tavanul foarte jos, ale dormitoarelor În care ne vom instala după jurămînt. Ar fi bine ca aceia care vor nimeri În paturile de sus să aibă un somn liniștit, dacă vor să nu se trezească peste noapte cu cucuie, nasul spart sau vînătăi. Descărcăm și saltele - noi, răcanii, ne alegem cu cele mai distruse. Partea bună e că Box nu mai e În bateria noastră, iar ceilalți veterani par chiar de treabă. Singurul apucat care pare dispus să ne
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și restul zile! țipă Marius și se Închină cu gesturi largi și caricaturale. Un an și patru luni! — Multă, căca-ne-am pe ea. — Nouă luni? Băga-mi-aș... NOUĂ LUNI? Aproape că s-a Întunecat și din cele șapte cucuie roșcate de pe movila rotundă de pămînt se ridică zbierete spre cerul pe care s-a aprins aceeași puzderie de stele din Hațeg, din Bărăgan și din Deveselu. SÎnt exact aceleași, nici una În minus sau În plus, sigiliu zodiacal pe care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o săritură, m-am urcat în pom. N-o vedeam, se cățărase tocmai sus, în vârful teiului. Nu m-am dat bătut și înălțîndu-mă de pe o creangă pe alta am ajuns-o. ― Mă dau prinsă, zise Veverița, capitulând. ― Hai, jos, cucuie, să te închid în colivie că, altminteri, faci pozne. Am adus fugara înapoi pe pământ și am predat-o Urangutanului, care o duse în casă. Fiind târziu, a plecat și Mihaela, iar eu am condus-o până la locuința ei. Pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
le urmăresc până le prind. Păcătoasele zboară sus, se duc la geam și dacă eu mă arunc după ele și mă izbesc cu zgomot în sticla geamului, PAM se supără. Ba într-o zi m-am ales și cu un cucui. Dar, scuze, trebuie să întrerup. Așa pățesc și cu muștele, ori de câte ori mă ntrerupe PAM. Nu pot să mă bucur de ele, cum nu pot să mă bucur acum povestindu-vă și despre victoriile mele asupra muștelor... Visul lui PAM are
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și a ieșit pe ușă. Ne-am închipuit cu toții că s-a dus la serviciu. ― Iar la serviciu n-a ajuns, se strâmbă sculptorul. Nu ține! Ascultați vorba mea! Din toată aiureala asta o să ne alegem cu capul plin de cucuie. Dacă vom mai avea cap și ochi să le numărăm. Popa continuă încăpățînat: ― Vor reconstitui deci itinerarul domiciliu-serviciu. ― E destul de lung, observă Melania Lupu. Locuim în Kiseleff, iar ea lucra la Fabrica de Confecții. Se plângea mereu că schimbă trei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
faci? Cred că tocmai mi-am spart capul, și mai am și o operație făcută de curând... Diane opri pe Crescent Avenue, o autostradă urâtă și aglomerată. — Sunteți bine? Desert Rose se uită În oglinda retrovizoare. Tocmai Îi apăruse un cucui În frunte. — Nu, nu sunt bine. Când o să mă Întâlnesc cu Charlie, o să am deja vânătăi, zise ea supărată. Îi venea s-o omoare pe Diane. — De ce-ai oprit? Îmi pare rău, sincer, tocmai m-au sunat cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Rose. Tot nu Înțelegi? A, ba da, am Înțeles. În ochii tăi, podul ăsta imens e o piticanie În comparație cu Charlie. Simbolul orașului San Francisco nu are nici o șansă În fața misterului de nepătruns al lui Charlie. — Exact! Uită-te puțin la cucuiul meu, mai e umflat? — Nu, e În regulă. O să treacă În câteva ore, zise Kitty dezamăgită. — Bine, hai să ne facem părul și manichiura, propuse Desert Rose veselă. Trebuie să arătăm senzațional când ne Întâlnim cu cei din familia Rothschild
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mult decât o fantezie a prietenei sale. — Kitty, nu vrei să te așezi tu În față? Îi șopti Desert Rose. — De ce eu? E prietenul tău. — Nu vreau să stau prea aproape de el. — De ce? Sunt timidă, zise ea cu sinceritate. Și cucuiul... — A dispărut deja... — Minți, Îl simt... — Ai bătut atâta drum până la San Francisco ca să stai În spate? Treci În față, e Întuneric beznă oricum. Desert Rose se Învoi În cele din urmă. — Dar, te rog mult, fii atentă la reacțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și strămoșilor mei că mi-au dat o constituție fizică puternică, altfel eram mort de mult. A treia zi în zori m-au scos din gunoiștea aia și m-au dus într-o casă de-a lungul unor galerii tainice. Cucuiul din cap nu se mai cunoștea, iar crestătura dintre clavicule prinsese o coajă care doar printr-o minune nu se infectase. Mi-au îngăduit să mă spăl într-un lighean și mi-au dat niște haine de țăran roman și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la loc stângaci, o parte mai sus și alta mai jos, astfel că ochiul stâng se afla în dreptul încheieturii nasului, și ochiul drept, spre vârful acestuia. În chip misterios, doar gura era în linie dreaptă. Pe fruntea largă avea două cucuie precum cele pe care le au vițeii, semn că le vor crește coarnele; bărbia, groasă și pronunțată, îi ieșea mult în afară, întrecând vârful nasului. Când mi s-a înfățișat dinainte prima dată, nu mi-am putut masca un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fese insuportabile, și nu găsea nici sânii ei ușori ca ai unei adolescente - căci o adolescentă părea Încă, așa micuță cum era, un țâr de patruzeci și opt de kilograme -, Înlocuiți de două mere umflate cu sfârcurile tari ca două cucuie, și nu-i găsi nici pântecele plat, minunat de concav, În locul căruia simțea ceva umflat și bombat ca un sipet. Și nu-i mai recunoștea carnea. O pompa pe Tecla Molinari sau Maja devenise ca Tecla Molinari, o matroană plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
când e MM prin preajmă, adăugai eu, privind către persoana în chestiune. Când nu-i dă târcoale nici un actor, se poartă foarte normal. Violet era sus, în dormitorul părinților lui Matthew, cu Sophie lângă ea, care îi aplica gheață pe cucui. Pe Tabitha o luase de acolo Paul, ca urmare a instrucțiunilor politicoase, dar ferme ale lui MM; se agitase atât de mult, încât fusese ușor să insiste să fie dusă acasă, ca să-și revină. Tuturor celorlalți petrecăreți li se spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tutela lui. Plin de căldură, cum era, m-a primit Înapoi Întotdeauna cu brațele deschise și cu un strop de ironie și de satisfacție amară că prevestirile lui În privința mea se adeveriseră, ori de câte ori m-am Întors cu capul plin de cucuie, căutând temporar un refugiu. Dumnezeu să-l odih- nească și să aibă grijă de el acolo unde se găsește acum ! Șaman 51 *** FĂcând poezie, am devenit subțire și ușoară ca un abur. Înainte să-mi dau seama, viața mea de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]