379 matches
-
dorința Trădarea să-ți ascunzi, N-ajută umilința Când ai vrut să mă vinzi. Când iadul te plătește Pentru păcat răsplată, Nu te ruga prostește Nici dracu nu te iartă! Penitența n-ajută Chiar dacă ești titrat, Cred c-ai mâncat cucută Pledând nevinovat! --------------------------------- CIUCĂ, Virgil, Chemarea la judecată, Editura Semne, 2012, București, 214 pg., ISBN 978-606-15-0220-2 Comenzi online: www.semneartemis.ro, email: difuzare@semneartemis.ro, Tel: 021 311 49 36 Virgil CIUCĂ Woodhaven, New York, SUA - Gârlești, România 2011-2012 Referință Bibliografică: Virgil
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
trăind într-o coridă continuă sub o bolgie imaginară unde metaforele vetuste se îneacă în sângele înserării pe țâțe de vioară. în curând vom vorbi cu toamna care vine cu grădinile întristate și cu trandafirii ofiliți, îndemnându-ne să bem cucută din ulcioare păgâne; luminate de lună, vor veni femeile din absurd să ne înflorească ochii plini de migrene... marți, 19 august 2014 noi, poeții noi, spărgătorii de vise, de mituri și de sentimente, trafincanții de cuvinte, iubitorii de speranțe, am
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352261_a_353590]
-
de a nu fi de acord. Ideile nu sunt atât de fragile ca oamenii.Socrate știa că ideile lui-și exemplul dat de el-aveau să dăinuiască și că Atena avea să poarte pata morții lui.Sorbind cupa cu otravă de cucută Socrate a trecut din efemera viață în trăinicia eternității.” Moartea lui Socrate”, înconjurat de discipoli, este eternizată sugestiv,într-un tablou executat în anul 1787, de Jacques Louis David. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Condamnarea lui Socrate-o eroare a
CONDAMNAREA LUI SOCRATE-O EROARE A ISTORIEI, SAU A JURAŢILOR? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351458_a_352787]
-
se întemeiau relații. Prietenia lui Brâncuși cu compozitorul Erik Satie - a prilejuit cu siguranta multe ore de dezbatere despre Socrate, învățăturile și discipolii săi, încât Satie compune Oratoriul închinat morții lui Socrate iar Brâncuși ”culege Cocosul de pe buzele învinețite de cucuta ale lui Socrate după ce sorbise din cauc zeama dătătoare de moarte” Așadar, Brâncuși era în bună cunoaștere a misterelor antice, recte Misterele eleusine - atât cât au traversat vremurile până la finele sec al XIX-lea. Inițierea -așa cum este cunoscut- constă
CONSTANTIN BRANCUŞI – INIŢIAT ŞI SCULPTOR AL GÂNDULUI ŞI SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351425_a_352754]
-
adevărul ar fi apărut o altă trupașă cu un monstru de lemn în spinare să mă întrebe ce este viciul acesta ar putea să fie o artă sau o literă din care doar ultimii oameni au dreptul de a sorbi cucuta acelui cuvânt dacă ți-aș sculpta plânsul cineva o să pună vocalele tu vei desena tăcerile dintre sunete iar dumnezeu ritmul Referință Bibliografică: dezmățul ferestrei și lumea pe bucăți / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 682, Anul II, 12
DEZMĂŢUL FERESTREI ŞI LUMEA PE BUCĂŢI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351003_a_352332]
-
bichinii Până se culeg din Bărăgan ciulinii, Apoi se spală cu șnapan de mare căpitan Cu laude venite an de an. Se fac trei case, patru-academii de fițe Să fie înrolate cele patru mate, Și o ascund în frunză de cucuta Pe o principesa ce se dă voluta. Acum devine generalul, partial Care se crede superior și ideal. Iar notă ,,Sol,, devine un calvar Când Bocănește în sonar. Ați auzit . Vine criză! Iza, iza, iza, iza... Ecoul amuțește beat, În gât
RIDICAREA IN GRAD... CELSIUS de PETRU JIPA în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354829_a_356158]
-
adevărul ar fi apărut o altă trupașă cu un monstru de lemn în spinare să mă întrebe ce este viciul acesta ar putea să fie o artă sau o literă din care doar ultimii oameni au dreptul de a sorbi cucuta acelui cuvânt dacă ți-aș sculpta plânsul cineva o să pună vocalele tu vei desena tăcerile dintre sunete iar dumnezeu ritmul ... Citește mai mult nu am răbdare să-mi dezbrac trupul de pietrear crește un munte întreg de înălțimeiar umbra ta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
drum, spre-ntâmpinare - Sunt glasuri din adâncuri care-mi trimit solie. Își cată lumea lor pe veci pierdută, Și nu mai pot de-atâta întristare , Ei au murit în luptă întregind hotare - Mănosul câmp de ieri e azi plin de cucută. Cu ochi pierduți își caută avutul, Copiii toți și-i strigă-n van pe nume, Pe toți hoinari îi întâlnești prin lume Pe alte glii și-ncearcă începutul - De mila lor azi Domnul trimite fir de ploaie, Ca-n lacrima
PLAI ROMÂNESC de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355669_a_356998]
-
reciprocă, pentru că și urletele lupilor au încetat. Rareori se mai auzeau din depărtări ca niște gemete înăbușite. Dar armăsarii tot mai sforăiau și alergau speriați. Domnul Ionescu ținea frâiele cu amândouă mâinile și încerca să-i strunească. Abia prin Valea Cucutei s-au mai liniștit caii și cei din sanie. Însă nimeni nu mai îndrăznea să vorbească. Priveau speriați la siluetele copacilor și ale tufișurilor, ce li se păreau ireale, îmbrăcate ca niște stafii cu largi cearșafuri albe plutind printre umbrele
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
sanie, extrem de speriați, nu avea curajul să recunoască starea de înfricoșare pe care o simțea. Și apoi, cui să se plângă? Toți erau înspăimântați și așteptau să se termine cât mai repede acest halucinant coșmar. După ce au ieșit din Valea Cucutei, au observat în depărtare, în albul sticlos al zăpezii, un punct negru în mișcare. Era silueta lupului ce se ținea după nuiaua lui Tudorel. Pe urmă îl observară și pe el cu nuiaua sclipitoare ca un fulger. Simțind mirosul lupului
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
Hristos. Nici Lunișoara nu mai plângea. Se agățase din nou de brațul lui și pășea sfioasă pe lângă el, pentru că iar sărea într-un picior și agita nuiaua de alun care vibra precum coada unui cățel. După ce a ieșit din Valea Cucutei, depărtările îi arătară câteva luminițe, mici ca niște bobițe de speranță. Dădu un chiot de bucurie, strigând către îngeri și stele : cântați frați și surioare, bucuria mea cea mare! Că mă duc la colindat, la urat și semănat. Alaiul de
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
degetul cu care mi-a arătat geșit Viitorul. În oraș, pe banca cu umbră vopsita, Cafegiul fierbe secundă în ibricul plin cu nimicuri Și doar aburul gurii lui mai urca pe umărul ceștii Din care sorb că din suc de cucuta. Stă tolănita jivina dinaintea tejghelei Și continui să pictez hieroglife Pe tot zidul tapetat cu reviste din veacul trecut. -Vrem sânge de pe linia întâi a vietii! Țipă rărunchii Și îngeru-mi schilav Cobora pe frânghii celeste În visul chircit că un
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
Lună scânteind între sâni, Pe care îi mângâi, îi strâng comoară sub frac În nopți de-a rândul de câteva luni. Străbat cu teamă o cale puțin cunoscută, Când cade din înaltul cumpenei noaptea, În gură simt gustul verde-amărui de cucută, Iar, tot mai aproape, pe urme, tiptil, vine moartea. În zori, când poarta cu bolta de curcubeu A fost deschisă larg de-o aripă de vânt, Am descărcat din strânsură tot ce mi-a fost greu Slobozind femeia-Soare din adâncul
ÎN ZORI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369402_a_370731]
-
când din crug sar of-ul și vai-ul, // cum din bălți ne-ar scoate buhaiul / și spre bolți ne soarbe niznaiul.» (Să ne ținem de sfinții ciobiți, p. 7), observă - în așteptarea „neantului, la derută“ - «când blând lumina bea cucută» (p. 8), dar și cum „sub el, moare mânzul“ «prin iarba de mirt a minimalismului» (p. 9), ori când, «oblic, pervers», «colți de iarbă / în colți de vers» rumegă vopseaua (în text, distinsul poet apelează la un sinonim al termenului
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
ne citească. Însă, în clasă era multă gălăgie, zbânțuială, țipete, așa că, Țuțu, prietenul meu, ne-a propus să mergem undeva, într-un colț liniștit. Ne-am dus în curtea școlii, pe un maidan din spatele w.c.-ului, cu bălării înalte de cucută. Țuțu a-nceput să citească:...”Epigonii”...”Veneră” și „Madonă”...”Sara pe deal”...”Mortua est”...”Scrisorile”...cufundându-ne tot mai mult în oceanul eminescian de frumusețe și idei magice, care ne-au răvășit simțirea. Ascultam cu toții vrăjiți, aproape fără să mai
BĂDIA EMINESCU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369613_a_370942]
-
în cămăși de forță Cât arde-n mine ca o torță Licăr schimbat în dor fierbinte. Nici ochilor nu le dați pace. Prea orbi, nu se îndestulează. Cu chipu-i, palme sângerează Când unghii zgârmă-n carapace. Îmi dați arome de cucută, Minte și inimă bolnavă Schimbându-mi mierea în otravă Când gura-i buzele-mi sărută Inimă-n piatră, minte-n vânturi Să vă prefaceți de iubirea Vreți să-mi striviți cu amăgirea De zgomot, ca istov de cânturi *** Ciclul "Blesteme
NEBUNE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370243_a_371572]
-
argați. Așteaptă să treacă fata cu zodia seacă, s’o ademenească, s’o fure pentru subpământeana pădure. Măi strigoilor, măi liliecilor, ajunge-v-ar umbletul melcilor, lăsați fata, lăsați bucuria cu numele Maria. Știu o babă slută, o poiană de cucută și niște gunoi: acolo e de voi. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul I, nr. 11 și în „PREPOEM”, ambele din mai 1940 SAHARA Degeaba strigi Domnule cu șapte covrigi. Hulubăria e încuiată pentru orice rimă, pentru orice fată. Bate la cer
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
Harfele grâului, apărută în 1976, Corabia seminței, 1978, Edena, 1981, Vânătoare nocturnă, 1981, Sigiliul grădinii, 1983, Lacrima învingătorului, 1984, Repausul focului, 1985, Vindecare în păcat, 1991, Daimonia, 1995, Corabia - labirintul celălalt, ediție bilingvă, 1996, Sunt putred de tine, 1998, Domnișoara Cucută, 2001, Clipa tăind subțire hohotul zăpezii, 2003. A debutat și în proză cu microromanul autobiografic Memoria lui Femios, apărut la Editura Timpul, Iași, 2011, pe care l-a semnat: Sterian Dumitru Vicol. - Mi-am propus, prin acest interviu, să vorbim
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL -PARTEA I de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353329_a_354658]
-
fel onorează spiritul omului simplu ca fragment de veșnicie. Argumentez cu două fragmente, insuficiente privirii de ansamblu asupra volumului dar semnificative ca stil auctorial lui Sorin Coadă: „Zăvorul porții de fier înțepenise în rugină. Din curtea năpădită de brusturi și cucută, rămânea doar cărarea bătucită o viață de om. Ea îi conduse pașii spre teiul înflorit dar lipsit de mireasmă. Își amintea doar acel sfârșit de an cu umbra unei morți. Părea că trenurile nu mai opresc aici.” ( Halta părăsită) „Nu
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
canapea, a fost când Urâtu i-a biciuit pe toți, se înhăitaseră să-i facă în necaz și încercau să fure știuleți din lanul de la marginea pădurii, crezând că vor fi protejați de șanțul de netrecut, de tufele de boziu, cucută, lumânărică, dracilă și lemn câinesc! Năluca a sărit halucinant peste tufe, peste șanț, învinețind cu năpârca picioare, mâini și spinări! Cojile de sânge uscat erau arătate ca niște medalii de război! Nicu, fratele meu mai mare, a fost campionul vânătăilor
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
cu bragă” editura I.P.; „Umblă puțin la sonor - editura I.P.; „Rezervația Lacul Roșu să fie închisă la ora 3 a.m.!”, editura I.P.; „Aripa frântă”, vol. I, premiat, editat INTOL PRESS, Râmnicu-Vâlcea 2011; vol. II, sub titlul „Ieșirea din timpul nevăstuicilor”; „Cucuta lui Socrate”, editura I.P.; „Clona”, editura I.P. Proză scurtă: Alergătoarele din Kenya - pagini autobiografice; Între lumi - note de călătorie în Anglia; Corespondență în străfunduri; Naufragiați în paradis; Armonograful cu două oscilatoare (piesă de teatru) Omagiu Tudor Arghezi - Culegere de poezii
CĂRAREA DINTRE SECOLE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352700_a_354029]
-
era acuzat inclusiv pentru faptul că se ruga unui zeu încă Necunoscut, în multitudinea zeilor din Olimp. Să nu uităm că omenirea se află în anul 399 îH! Legenda spune că înainte de a înghiți cupă cu otravă mortală extrasa din cucuta, Socrate ar fi rostit celebra sintagma: ”știu că nu știu nimic”, pe care o putem azi interpreta, din punct de vedere al dogmei creștine, ca un gest de smerenie, nu de trufie sau înfumurare cum ar fi fost dacă afirmă
CARPE DIEM de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354083_a_355412]
-
și exemplul altor păcătoși. Acela, cum face și nu pățește nimic? Îl somam pe Dumnezeu să-l pedepsească pe cel păcătos, pe toți, în afară de noi înșine. Grijă altuia ne preocupă, neglijându-ne propriul suflet. În acest timp, năpădesc bălăriile otrăvitoare, cucuta și pălămida și aerul devine irespirabil. Și pământul nostru sufletesc se infestează mai rău ca de pesticide. Pe el nu mai crește floarea neprihănirii. Înainte de a fi prea târziu, să facem curățenie generală în suflete. Au nevoie. Eliminând tot ce
VÂNZĂTOR DE DUMNEZEU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357132_a_358461]
-
fie senin O pană de înger i-a căzut din aripa Mai dulce că vinul botezat cu venin Și-apoi, alta clipă se stinge tăcută Cînd zidul de piatră se spulberă-n vi nt De-aceea și îngerii vor bea cucuta Lăsîndu-și speranța-ngropată-n cuvînt ! Citește mai mult UN FULG SE ZAPADAO pana de înger mi-a căzut la picioare -Era ca un fulg de zăpadă mai purăDecit este visul cu îngeri din careNe da Dumnezeu și iubire și urăDar eu mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
actele princiare. Tutorele ei era un om viclean, cu nasul în vânt, un mincinos care nu urmărea decât să intre în posesia acestei avuții și făcu tot posibilul pentru a o îmbolnăvi, dar la început nimic nu îi reuși. Nici măcar cucuta pe care i-o puse în băutura dulce - nectarul de piersică pe care ea îl bea în fiecare seară, nici animalele sălbatice care o atacară într-o seară în pădurea din apropiere, în care el o ademeni, promițându-i că
PRINTESA IN SUFERINTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359278_a_360607]