227 matches
-
unicorni fără glas, urși împărați, păsări prefăcute în oameni, greieri cu apucături popești, fete lunatice, șerpi domestici, balauri deprinși să calce stânile, ca să fure lapte albastru, închipuie un tărâm din basme, întrezărit parcă sub sclipiri de rouă diamantină. Peisajul pare cufundat într-o tăcere de biserică și doar ecourile tulnicelor îl străbat câteodată, cu chemările lor melancolice, îndepărtate. Viața se urzește aici după modelul regnului vegetal. Totul dă sentimentul că răsare și crește din ierburi, frunze și copaci, are o origine
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
să vadă liniștea văzduhului, să audă. În acele prime clipe se afla rănitul ce purta uniformă de disciplinar, un soldat tânăr, prăvălit lângă peretele unei barăci, cu mâinile încrucișate peste pântece și pline de sânge. Striga, cerând apă. Dar ceilalți, cufundați încă în surzenia pricinuită de cele din urmă explozii, nu-l auzeau. În dogorâtoarea coacere a durerii, i se părea că nimeni din univers nu-l auzea țipând. Se înșela. Un om venea spre el, foarte încet, căci se temea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
gândul. Glasul lui avu fermitatea pe care o are cineva când se adresează unui om care a băut prea mult și pe care vrea să-l certe: „N-am fi aici, dacă ea ar fi vorbit. Nici tu, nici eu.“ Cufundat încă în amorțeala vidului, mă simțeam mai aproape de trupul chircit decât de omul acela care-mi vorbea cu asprime, mai aproape de sinuciderea aceea închipuită decât de mine însumi. Se întoarse reluându-și mersul și spuse cu voce surdă: „Am numele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Mickiewicz - și bogate elemente folclorice românești. O atmosferă fantastică învăluie cavalcada nocturnă, tenebros-macabră, a perechii fantomatice, Ana și But, spre muntele Pion. Legendele Jijia și Sirena lacului cultivă misterul și toposul romantic al poeziei „lakiștilor”. În Jijia se ascunde „schitul cufundat” (contaminare a motivului „cetății scufundate” sau Orașul în mare, la E. A. Poe), în care s-au salvat de pângărire fecioarele-călugărițe. Sirena lacului (variantă a Rusalkăi) mizează pe credințe străvechi despre metamorfozele între regnuri - zâna apelor, pește, sirenă -, dar și pe
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
adâncit În traducerile din Sapho, fiului său Lefty Începuse să-i pară bătrân. Milton se surprindea că se enervează sau că e neatent. Aluziile la moarte evocate de bătrânii din familie, asta simțea Milton când Îl vedea pe tatăl său cufundat În lumina de la birou, proiectându-și În afară buza de jos, umedă, și explorând o limbă moartă. În ciuda caracterului lor secret, ca În Războiul Rece, fragmente de informații mai ajungeau și la noi, copiii. Amenințarea din ce În ce mai mare care plana asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care iese din pustiile de Jele; Din pământ și de sub mare s-aud sunete ce cresc. Marea-n fund clopote are care sună-n orice noapte; Nilu-n fund grădine are, pomi cu mere de-aur coapte; Sub nisipul din pustie cufundat e un popor, Ce cu-orașele-i deodată se trezește și se duce Sus în curțile din Memfis, unde-n săli lumina luce; Ei petrec în vin și-n chiot orice noapte pîn-în zori. {EminescuOpI 46} {EminescuOpI 47} {EminescuOpI 48} Bruh! mi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
numeroși decât cei vii. Privind în josul coastei, Sebastianus îl văzu urcând spre el pe Maliban, negru la față. Simțindu-se judecat de privirea lui severă, căută în zadar să-i spună ceva. Mintea sa era goală, incapabilă să mai reacționeze, cufundată parcă într-o negură. Probabil că alanul își dăduse seama în ce stare se afla, căci se opri la un pas de el și îl fixă cu o expresie ciudată, ezitând parcă. — Ce e? îl întrebă. întunecat, Maliban răspunse printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Satul părea adormit. Nicăieri nu se auzea nici un zgomot. Câinii Încremeniseră ca niște sfincși, cu urechile ciulite și ochii ațintiți În zare, cocoșii Își Învârtoșară crestele și, plecându-și capul pe o aripă, stăteau și ei În așteptare. Satul părea cufundat Într-o liniște mormântală, de rău augur. Și doar frunzele mesteacănului continuau să fiarbă, cuprinse de o furtună nevăzută. Deodată, toaca bisericii Începu să bată, chemând lumea la slujbă. Prin colbul siniliu al uliței, Mașa văzu câteva umbre care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din ce în ce mai nesiguri pe ei. Și-acum iată-i: amândoi erau tulburați de ideea că era posibil să-și fi întâlnit jumătatea. Danny înota pe spate în jurul bărcii; Charlie s-a întins pe fundul ambarcațiunii, peste două locuri. Scena a rămas cufundată în tăcere până când Irene i-a spus lui Mary: Nu ți-am zis eu să semnezi actele alea de vânzare pentru apartament ? Jake dansa în jurul lor, de parcă și el, un câine, ar fi avut țeluri, pe care, uneori, le și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
prigonesc de câtva timp adaugă în el și o îndărătnicie. Se oprește brusc și se întoarce cu fața cătră valea din care a suit. Pâclele vin încet după el, năzuind spre culme. Au în ele ceva viu, deși pădurea pare cufundată în somnul de cremene al muntelui. Prin pâcla mișcătoare străbate de-aproape, fără răsunet, ca în puf, un țipăt de buhă. Se face sară deplină; buha s-a închinat cătră asfințit și s-a tupilat în scorbura ei. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
grumazul plecat. Culi îl îndemnă, îndărătnic. Murgu se împotrivi o clipă, cârnind spre stânga; paznicul îl arse în coasta dreaptă. Sania se zgudui la o podișcă. Murgul poticni între bârne rupte, se cufundă cu piciorul drept, se lăsă în partea cufundată, cu toată greutatea. Se cutremură cu spaimă, icnind, încercând să se elibereze; păru a se ghemui asupra căzăturii, apoi se destinse. Culi sări de la locul lui, deșertat de o parte din mânia care-l ținea amețit. Se opinti c-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
săi dacă ar lăsa să fie astfel cucerite pământuri creștine? — Fără îndoială, dar stăpânul meu este gata să-i dea în schimb un drept de supraveghere asupra soartei bisericilor din Ierusalim și a creștinilor din Levant. Am tăcut un moment, cufundați și unul, și altul în gânduri. Harun s-a rezemat cu spatele de un cufăr frumos lucrat și a zâmbit. — Când i-am spus regelui Francisc despre cei o sută de luptători pe care i-am adus, a părut încurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o pieliță. Dunga sutienului, cataramele și, în ridicarea brațului, sânul sfidător, pietros, drept. Tricoul ridicat îi dezgolește spatele, cam la două palme deasupra blugilor. Pare aproape dezbrăcată, cu tricoul roz. Lângă ea un flăcăiandru anost, slab, cu păr creț citește cufundat. Cu mâna stângă, posesiv, între picioarele fetei. Nu face nici o mișcare. Amândoi par nepăsători. Sala prinde a se aglomera. Tot fete, mici, necăjite. Sărăcia se vede clar în ținuta lor, în aerul lor. Majoritatea, remarc, văzându-le cum vin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
piață, pe buza unor clipe goale, când vie era doar așteptarea, țăranii parcă ieșiseră din timp și se treceau umbrelor, în pale stinse de lumini și vălătuci de noapte. În nopțile geroase, strânși în jurul unui foc mocnit, cu flăcăruile jucând, cufundați parcă în ei, doar cu privirile rămase priponite, împiroiate țintă de butucul spuzit, înecați în tăcerea lor, păreau atât de înmicșorați încât, ciudat sentiment al neputinței de a-i înțelege, eu însumi deveneam un fel de duh grozav. Duh spăimos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
undeva în mlaștini extrem de ademenitoare. Nu pot spune ce-a fost. Poate doar, gândesc acum, treceam prin astfel de crize spre a-mi descoperi, mai apoi, bucuria revenirii. Stăteam nedumerit lângă fereastra odăiței în care era toboganul, privind acea poșetă, cufundat, iarăși, în toropeala coborârii. Vedeam parcă, cu un sentiment al realului materializat, cum se pogorau peste mine dimineața în care am cumpărat poșeta pentru Vichi (aprobarea mi-o dăduse chiar tovarășa Negrițoiu de la raionul de partid), după-amiaza când i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vorbe și insulte, Zâmbiri amare fără spor, și alte lucruri zise culte ... Dar omul nostru din popor Privi icoana minunată și le grăi ca din topor și mi‐i luă la goană‐ ndată; Apoi la mamă‐sa cătă În letargie cufundată ... Iar când din plânset încetă ‐ Strigându‐ i: „mamă”, în simțire, Prin farmec ea se deșteptă. Astfel și‐ o țară în pieire Mormânt și lanțuri le sfărâmă Călcând pe‐a soartei îndârjire Pe loc ce‐ i strigă fiii: „Mamă”. RONDELUL ROZELOR
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
îl rodea, incomodându-l și provocându-i o mâncărime despre care nu știa dacă se datorează pânzei sau sării de mare. în sfârșit, se dezbrăcă din nou și se înveli în pătură, lăsând să treacă astfel restul zilei, ghemuit și cufundat în gândurile sale, fără să mănânce și să bea. închise ochii când întunericul puse stăpânire pe încăpere și îi redeschise odată cu primii zori. Se îmbrăcă, învingându-și sila fată de noile lui haine, și, când orașul începu să se trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în ciuda căldurii, de aici voi putea vedea tot ceea ce se întâmplă, voi observa totul cu o clipă înaintea ei. Aud hohote de râs apropiindu-se și mă aplec imediat, iată-le pe Șhira și Meirav, prietenele ei din copilărie, venind cufundate într-o sporovăială veselă, răsuflu ușurată, cel puțin ele vin, dar simt cum mă cuprinde frica în clipa în care le văd trecând prin fața clădirii noastre și continuându-și drumul, aproape că strig în urma lor, haideți la ziua ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
său torturat zăcând cu fața în sus pe covorul de Buhara de la picioarele lăzii. Altădată, ruletistii care scăpau erau huiduiți, uneori și bătuți de acționarii disperați; acum însă, amicul meu era aplaudat ca o mare vedetă de cinema, corpul său cufundat în inconștiență era înconjurat cu venerație. Fete tinere se-nghesuiau spre el plângând isteric și erau fericite dacă îl puteau măcar atinge. Ruleta cu trei cartușe gresate în butoiaș se confundă în mintea mea cu cele care au urmat. Era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înviorat de promisiuni, sătul de umbletul de colo-colo (nu găsisem birjă), în vreme ce turna cu găleata, străbăteam Mihai-Vodă, decis a mă întoarce acasă, când deodată îmi sare în ochi agitația din jurul vânzătorului de ziare, aflat vis-à-vis. Ce strigase el n-auzisem, cufundat fiind, ca de obicei, foarte adânc în gândurile mele. Ajunsesem chiar în față la Café de Paris. O secundă am șovăit, tremurând sub umbrelă, temându-mă de umezeala ce numai bine nu-mi face, de pantofii uzi, de rigolele debordând
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Nici Hitler? Mi-ar părea bine să-l știu acolo. Vai, ce gânduri! O să te rogi pentru mine? Bineînțeles. În Crescent, la numărul 34, William Eastcote care stătea la biroul lui și își citea încă o dată testamentul, se pomeni brusc cufundat în întuneric. Își întocmise un testament foarte rezonabil, lăsându-i Antheei cea mai mare parte din proprietățile sale și divizând restul între felurite cauze bune: Casa de Reuniuni, reducerea foametei în țările subdezvoltate, cercetările pentru profilaxia cancerului, azilurile de bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
te-am enervat... Mi-e teamă că n-am reușit să spun... Deloc, deloc, îi curmă Hattie vorba. Pearl îi deschise ușa din față. Tom ieși în ploaie și începu să-și dibuiască drumul spre poarta din spate, prin grădina cufundată acum într-un întuneric opac. Ploaia care-i muia părul și i se scurgea pe ceafă îi aduse aminte că-și uitase umbrela. Se întoarse și se apropie din nou de casă, când ușa de la intrare se deschise brusc. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rând pe rând, de la mică distanță, ca și cum ar fi fost miop2, parcurgându-le cu privirea de sus în jos și de jos în sus, așa cum faci când încerci să descoperi defecte minuscule într-o țesătură, să zicem. Putea să rămână cufundat ore întregi în acea lectură scrutătoare, fragmentată de o anume nervozitate când schimba între ele foile sau fasciculele. Și nu considera necesar să dea explicații. Pe culoarul de trecere către dormitorul alăturat, un dormitor foarte mare, probabil cel mai mare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
obișnuite. În zilele următoare nu s-a mai petrecut nimic. Dar în a patra sau a cincea zi s-a repetat aceeași poveste cu becurile într-o altă parte a orașului. O stradă nu prea lungă, dar centrală, a rămas cufundată în beznă, încît trecătorii, în primele clipe, se ciocneau, bâjbâind, speriindu-se unii de alții. Întâmplările astea nu erau chiar simple întîmplări. Ele au început să se îndesească. Din ce în ce mai multe becuri se spărgeau. Și culmea era că nimeni nu pricepea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
are un ou, puii călătorului sunt de-acuma mari. Mehală zâmbea, iar la Purim cumpăra zahăr candel lui Iuju. Iuju se domesticise, mergea la havră și parcă acuma semăna cu toți copiii. CUM SE NAȘTE BASMUL La asfințit orașul părea cufundat în orele de ieri. Prin albiile unor râuri legendare trenul ca un țipar se strecura între sălcii ca niște brațe ieșite din pământ. N-aș spune că în jur se întâmpla ceva misterios. Vagoanele scârțâiau plictisitor. Timpul pierea ca un
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]