1,813 matches
-
Lacrimile nu se usucă niciodată, se refulează și se revarsă în interiorul sufletului Din durerea mării se nasc valurile, din durerea sufletului se nasc... poeziile. Lacrima - supapa de avarie a sufletului îndurerat de tristețe... Cel mai cald loc - unde te poti cuibări, oricând, să-ți încălzești inima - este ... Citește mai mult Un suflet curat nu va face niciodată riduri.Sufletul pereche - persoană cu care mergi de mână și când nu ești lângă ea.Lacrima - pompierul de serviciu al sufletului înroșit de durereRăcnesc
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
curcubeu.Lacrimile nu se usucă niciodată, se refulează și se revarsă în interiorul sufletuluiDin durerea mării se nasc valurile, din durerea sufletului se nasc... poeziile.Lacrima - supapa de avarie a sufletului îndurerat de tristețe...Cel mai cald loc - unde te poti cuibări, oricând, să-ți încălzești inima - este ... XIX. FILMMAKERUL DE ORIGINE ROMÂNĂ, ALEX ROTARU, A CUCERIT FORTĂREAȚA NUMITĂ HOLLYWOOD, de Viorel Vintilă, publicat în Ediția nr. 1653 din 11 iulie 2015. Hollywood-ul este o fortăreața greu de cucerit. Puțini români au
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
s-a născut și poezia. Cel mai frumos mărțișor este dragostea persoanei iubite, un mărțișor legat cu petale de trandafir de inima ta. Frumusețea unei femei îi poate aduce necazuri... precum elefantului - fildeșii! Cel mai cald loc, unde te poti cuibări oricând să-ți incalezesti inima, este sufletul mamei tale... Când Dumnezeu zâmbește, lacrimile cerului se opresc și sunt înlocuite cu un curcubeu al speranței. Fericirea ta este fericirea celor pe care îi iubești. Nu poți să fii fericit, decât dacă
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
s-a născut și poezia.Cel mai frumos mărțișor este dragostea persoanei iubite, un mărțișor legat cu petale de trandafir de inimă ta.Frumusețea unei femei îi poate aduce necazuri... precum elefantului - fildeșii!Cel mai cald loc, unde te poti cuibări oricând să-ți incalezesti inima, este sufletul mamei tale...Cand Dumnezeu zâmbește, lacrimile cerului se opresc și sunt înlocuite cu un curcubeu al speranței. Fericirea ta este fericirea celor pe care îi iubești. Nu poți să fii fericit, decât dacă
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
strălucire. În iris ți-au pus verde-n tonuri blânde, dar și mister dintr-un străfund de lac, drept gene sunt doi fluturi ce-și desfac aripile cu gesturi tremurânde. În suflet ți-au sădit piersici în floare și-au cuibărit în ei un pitpalac ce cântă ne-ncetat, privind buimac cum din nimic știi să zidești altare. Din cupe de cleștar ți-au dat să bei iubire pură, cu parfum de mosc de-atunci, poeții toți te recunosc și te îmbracă
FEMEIA MUZĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377257_a_378586]
-
cherubini Pe luturi vii sfârșind căderea. Cine'a-mpletit cununi de spini Însângerându-I privegherea? Pe cruce răstignindu-I vrerea Și'mpovărați cu-atâtea vini, De mii de ani purtăm stigmatul. Dezonoranta lașitate De a nega că în cetate S-a cuibărit pe veci păcatul Stârnit-a norii grei și poate Ne-a asfințit atunci veleatul. *** Referință Bibliografică: Sonetul XCI / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1959, Anul VI, 12 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana
SONETUL XCI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382184_a_383513]
-
împotrivească sentimentelor care le simțea. În starea în care era acum, si-ar fi dorit să-i cadă tavanul în cap, fiindcă dispariția soției îl durea, în ciuda faptului că-și reproșa comportamentul de adolescentin. Și totuși, o nouă speranță se cuibări în sufletul său, când îi veni ideea să o sune. Își scoase telefonul mobil din buzunarul gecii de fâș care o avea pe el încă. Sună, dar văzu că îl avea închis. Se enervă și spuse: - Ooo! Are și telefonul
RĂPIREA (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382294_a_383623]
-
să rămână ceea ce le nutrește personalitatea. Și deprinderile. Sau rânduielile. Dar, mai ales, comunicarea, a cărei miracol nu constă doar în faptul că le găzduiește ori le focalizează, nici că le zgândăre emoțiile, sentimentele, ideile, ci că în dialog se cuibăresc treptat atâtea și atâtea provizii de duioșie. Sebastian Crăciun a cules 51 de buchete de păreri, pe care le-a pus parțial în unde, transmițându-le ascultătorilor fideli ai canalului România Cultural și care, la un moment dat, ca niște
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
sau nu, dar ți-a rămas cu siguranță în memorie. Îți amintești, mai întâi, cel puțin două din titlurile cărților ei, Bonjour tristesse și Aimez-vous Brahms? Titluri, într-adevăr, percutante. Apoi, nu se știe cum, în pliurile memoriei s-au cuibărit și câteva scene picante: problemele (și triumfurile) în amor, marile prietenii, textele pentru muzica unor staruri ale șansonetei și rock-ului galic, mașinile, dramele financiare. Un număr recent al revistei "Lire" dedică un documentar substanțial scriitoarei a cărei faimă a
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
cărticica de rugăciuni o pierdusem/până și numele noastre sunau altfel acum/când ne strigam prin casă sau prin curte//aprindeam focul în fiecare seară/ și niciodată nu reușeam să ne încălzim/ceva neștiut și neînțeles de noi ni se cuibărise/ deodată în piept//din seara aceea frigul s-a strecurat ca un hoț/bătrân în casă și în suflet lumânările se stinseră/ una câte una și n-am mai găsit-o de atunci/nicăieri pe Oona și nici ușa n-
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
două ceasuri s-au lipit instantaneu ventuzele mititele din subsolul meu de jar. Au venit sărbătorile și am continuat să mă gândesc la el din toate pozițiile: printre grămezile de cumpărături, împingând cu încrâncenare schimbătorul de viteze, adormind cu degetele cuibărite la poala muntelui de catifea. Eram convinsă că n-am să-l mai văd niciodată, iar această intuiție era ca o plasă de fier. Zilele trecute ne-am întâlnit din nou. Ianuarie era pe sfârșite, iar eu eram ca un
Bărbatul ca o acadea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8586_a_9911]
-
mănânce din tine, este un fel de a fi atotștiutor în granițele propriei neînțelegeri și de a ieși din inconștientul tău ca dintr-o biserică încălzită la soare într-o dimineață de duminică, fiindcă înăuntrul unei călătorii aproape întotdeauna te cuibărești într-un cocon cu vedenii, firește, s-ar putea vorbi și despre strășnicia obsesiilor care preschimbă orice făptură în firimituri de făptură, apoi din nou despre marginea ambiguității ori despre împiedicarea acesteia în neîntrupare, e și aceasta o formă de
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
te apropii, îți dai seama că ochii sunt ferestre deschise spre Mondego și spre faleza pe care câțiva labradori se fugăresc fără grijă. Quinta das Lagrimas e undeva la margine, departe de studenții care urcă pieptiș spre Universitate, de restaurantele cuibărite la colțul stradelelor late cât brațul, de biserica romanică postată în piața centrală. Gazonul vălurit are o împletitură de plasă, un brâu transparent prin care se văd cinci jucători de golf rezemați în crose. Un drumeag neîngrijit dă ocol terenului
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
uscat și rece). În fine, despărțirea de Oona și uitarea ei treptată echivalează cu îndepărtarea de copilărie. Rămân însă urmele, asupra cărora poezia se întoarce cu o notă de implicare mai profundă: "ceva neștiut și neînțeles de noi ni se cuibărise/ deodată în piept// din seara aceea frigul s-a strecurat ca un hoț/ bătrân în casă și în suflete lumânările se stinseseră/ una câte una și n-am mai găsit-o de atunci/ nicăieri pe Oona și nici ușa n-
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
cînd aproape'n spatele căruții/ Vin șiruri, șiruri de tramvae noi/ Ce sună, țipă, apoi resemnate/ Urmează-alene carele cu boi." Îmbătrînit și cătinel, spiritul locului rezistă. Odaia lui Balcaneus e o lume cu de toate, obiecte în care s-a cuibărit cîte-un duh, care au, înțelepțite de lunga-le nefolosință, cîte o filosofie: "Compasurile spun: Ťorganizeazăť,/ Iar narghileaua cu tacîm: Ťviseazăť;/ Topazele și frunza de mărgean:/ ŤIa bogăția-ascunsă în oceanť;/ Sarica, potul vechi: Ťviață săracă,/ La urmă'n țara ta, coliba
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
copiii, așteptând să răsară soarele și să vadă Algeria peste graniță. Erau primele călătorii cu Mehria, drumuri ale cărnii și ale sângelui. Vierii sălbatici miroseau a tăciune ud, uneori doar a piele putredă. Vânătorii înălțau focuri printre bețele de alun, cuibărite la subsuorile dealurilor și frigeau ciuperci și porumb. Un băiat îi întinse o turtă mică și bucăți de brânză de capră. Se gândeau să tranșeze carnea. Mai jos de Jebel Bir, la Tabarka, trăiau comunități de creștini, care-și procurau
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
neagră, sfărâmicioasă, cu pietre multe, o avalanșă, explodând într-o lumină orbitoare, care se prăvăliră peste el. Undeva, departe, parcă pe alt tărâm, cântau cocoșii de ziuă. CAPITOLUL 5 Bătrâna se trezi gemând, cu oasele grele. Toată oboseala lumii se cuibărise în oasele și-n mușchii ei. Afară mijeau zorile. Se săltă și trase cu urechea: auzi întâi huruitul metalic, greoi și hurducat de pe drum, apoi sforăitul lui Miluță, lângă ușă, cu întreruperi, ca și cum s-ar fi înecat, și-și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
roți mici, fiecare lucrată dintr’o bucată subțire de lemn, cam de 12 inch. în diametru. La spatele acestui dogcart mi s’a legat sacul meu de călătorie, ca sămi servească drept rezemătoare. M’am suit cu greutate, m’am cuibărit în fân și eram aproape să-mi lovesc bărbia cu proprii mei genunchi, dacă n’ași fi lăsat să atârne în afară vârful picioarelor, cu riscul să mi se rupă între roți. La această mașină au fost înhămați patru cai
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
capacul. Miroase bine, dar nu-i e foame. Nici sete nu-i este. Simte doar un fel de sfârșeală în trup. O fi oboseala, a colindat toată ziua pe străzile albite de nea. Trage fotoliul vechi lângă fereastră și se cuibărește sub pătura albastră și moale. Somnul îi dă târcoale, din ce în ce mai insistent. N-ar vrea să adoarmă, e încă devreme. Dar nici nu așteaptă pe nimeni, pentru că nu, nu crede în Moș Crăciun. N-o să piardă nimic, nu vine nimeni, n-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
dar mai ales localnicii, spre Câmpina, Ploiești și Bucuresti, peste care s-a aruncat si podul cu pricina. Între Gura Beliei, la nord si Breaza de Sus, la sud, pe șesul neted, căruia localnicii iau spus Câmpul Brezii s-a cuibărit, altă așezare ce și-a lut numele de Capul Câmpului, locul unde se sfârșește netezișul terasei, sugerându-ne prezența culturilor de câmp, aici fiind și terenuri arabile. În nord-estul orașului contemporan, pe malul stâng al râului Prahova s-a înjghebat
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
și absoarbe totul cu aviditate. Trăiește patetic bucuria plină pe care i-o dă nuditatea trupului ei, cu picioare desenate în linii dulci, buze calde, ochi închiși, piele fină, vorbe puține, somnolență postorgasmică. Și iarăși, plăcerea de a se copilări cuibărindu-se în brațele lui, mângâindu-l cu timiditate (sau poate cu mascată repulsie față de ceea ce are dizgrațios corpul masculului?), în fine, feminitatea ce susură ca un izvor vrăjit în toată ființa ei, revărsat generos în pulsațiile vaginului ca și în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mânuța lui mică, pe care tot nu a atins-o nimeni, strânsă în jurul unei șuvițe din părul ei. Eu, brusc transformat în spectator, în Alex Hriavu, care păstrează imaginea unui băiețel cu tricou în dungi și ochii roșii de plâns cuibărit între cearceafuri undeva, pe un memory stick abandonat (și el?) deocamdată. Deocamdată, am spus. Și ce se întâmplă mai departe? Ei, uite, asta e o întrebare bună. Idioată, în esența ei, dar bună la suprafață. Întotdeauna am urât obsesia oamenilor
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
țesut, piatra lui Solomon lucește ca un al treilea ochi, deschis spre Paradis, chipul ei e intact. Doar trupul zace frânt între pietre, când Musa năvălește în iatac și o găsește, zâmbitoare, cu plete de-acum ruginii, cu perle multe cuibărite în smârcuri de sânge, de carne deșirată, de piele negrăit de albă. Într-un sms s-a întâmplat. Mișelește, ar fi spus Alex. David îl vede, câteodată, pe stradă. I se pare că-l vede. Se întoarce după câte un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
din nou, ca și cum ar fi sperat că într-o zi atingerea acelor buze îi va deveni familiară și că ea, Léa, va căpăta, astfel, trecut. Dar nu. Nu se întâmpla. Frumusețea aceea vorace părea că refuză, îndărătnic, să i se cuibărească într-un sertar al minții, de unde să treacă, apoi, cuminte, sub semnătura romancie rului care era el, Alexandre. Sau care fusese. De când plantele ei de tuș urcaseră iederă în jurul lui, Alexandre exhiba toate simptomele îndrăgostitului clasic, clinic fără speranță. De
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
minte. Trupuri străvezii de parfum în întuneric. S-au stre cu rat pe ferestrele deschise, s-au lăsat să alunece pe sub cearșafuri, printre brațe, pe sub vise, printre suflete. Au îmbibat cerneala tipografică și covoarele cu fir de lână. S-au cuibărit în tencuieli și au făcut boltă peste parcuri și linii de tramvai. Pe Alexandre l-au trezit când era bine trecut de miezul nopții, cu o stranie senzație de familiaritate, de amintire care i se furișa în nări și-i
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]