5,558 matches
-
păstor și frate (nu-i Sulamita implorând a toate o linie de cer însoțitoare?) îi pun în palmă vorbe de țărână: - aproape zeii sunt de noi privește cum coace pânea vieții o bătrână la șaptezeci de verste peste creștet. în cuibul ei ca pe pământ se poartă dezgroapă rădăcini aprinde focul îndeamnă vita-n jug visând norocul cu pânea din secara morții moartă (stihia mea). O, Mamă, vin cu boabe într-un ulcior golit de-nțelepciune după credință sunt amare roabe
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
Și el un prilej De tristețe De parcă iubirea N-ar recunoaște rotunjimea Pămîntului Ci numai primejdiile Și ispitele De-a stînga și dreapta Oricărui drum. Toată speranța Este-n porumbarul Cuminte Și măceșul înflăcărat, în popoarele de păsări Călăuzite spre Cuiburi De toate aceste semne, Precum și de nodurile Făcute de noapte, Scrijeliturile rămase După trecerea norilor... * Drumuri ale îngerilor și sfinților Prin sate: Fiecare are un fel Anume De a pune Ulcioarele La uscat, A cînta la nuntă A-și ascunde
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
invers către nadir Văruiesc pescărușii grindul Cu excrementele lor. Tot grindul e alb Spuma șerpuie de-a lungul apei Pînă departe. Oi de spumă Murdare răsuflă greoi lîngă apă Pe drum, gutuia cu aripi de frunze s-a prăbușit din cuib în colb pe totdeauna
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
unde nimeni nu le poate găsi eu le găsesc le vopsesc negru ca ouăle de lebădă nu vreau ca vecinii să știe cât sunt de bogată * în pomul de la fereastra mea deseori păsările fac ouă una pentru cealaltă una în cuibul ceileilalte eu îmi las uneori drăgălașe dessous-uri în alte case * bărbatul pe care o femeie-l îmbăiază devine un ou ochii bărbaților sunt ochi de găină când se uită la sânii mei clocesc scot puii fantasmelor * dulce-a mai fost
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
a noastră se va lăsa iubită și îmbrățișată se va lăsa răsfățată și înmulțită se va lăsa sărutată împletită în nouăzeci și nouă și în nouă sute nouăzeci și nouă dezpletită scurt pe doi cucul va sta pe ouăle sale în cuib în vecii vecilor ca o coroană împărătească de neclintit de pe o frunte înțeleaptă și glorioasă scurt pe doi poemele imperiale vor cutreiera munții și dealurile vremilor ca oile albe și ca miei albi în vremuri de decență și bunăstare vulturii
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
RÂNDUNICA Soarele strălucește din nou ca un diamant în înaltul cerului. A sosit mult așteptata primăvară, însoțită de un alai de păsări călătoare. Într-un copac bătrân și scorburos și-a construit cuibul o rândunică. Cu bucurie și-a regăsit o veche și dragă prietenă: vrăbiuța cea gureșă. S-au bucurat de revedere și toată ziua se joacă împreună în înaltul cerului. Dar timpul trecu și sosi toamna. Așa că rândunica trebuia să plece
Rândunica. In: Alabala by Jicman Alina () [Corola-journal/Imaginative/573_a_707]
-
zvonuri de răzmeriță împotriva calapoadelor anchilozate ale existenței, contestări când mai domoale („Să n-ai nici un gând călcat pe dungă“), când ușor hazlii („Să te strâmbi după madam Rifca“), izvorâte din dorința discreditării rânduielilor curente („Să șterpelești ouă din toate cuiburile/ și dacă doamnei societăți îi ghiorăie mațele/ și-și ascute dinții...“), ca să ajungă a profera nedeghizate amenințări („Să scuipi pe stăpâni“), epurate cu tact în forma hotărâtă pentru publicare. Ceea ce nu înseamnă că se șterg definitiv orice tendințe de emancipare
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
învârte morișca uzată a timpului pe zidul alb se decupează umbrele nopții firișoare diafane de sânge coboară spre inelul gleznei. În zadar. Dincolo de perete cineva se preface că nu există, părul albește, ochi-s cuprinși de albeață mâna înmănușată prinde cuibul de viespi de la periferiile vârstei. Midnight Uneori e de ajuns să-i aud respirația spre a fi sigur că trage după ea desișurile nopții, că înoată încă printre smârcurile ei plină de pudoare; Oh, culegând de-atâta timp împreună am
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
mai bine cu micuța sirenă a lui Andersen, Marina, goală ca razele soarelui, își va spăla îndelung și numai pentru mine pletele blonde în sineala mării, pe fundalul oferit de țărmul hașurat de zborul capricios al pescărușilor de la și către cuiburile scobite în mal. Port cameea aceasta prețioasă încrustată într-un ungher secret al minții, de unde știu că va dispare doar o dată cu funcțiile cortexului, neuronilor, sinapselor mele. S-ar prea putea ca Marina, de acolo unde este (unde o fi oare
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
ești, în atriile casei, în suferință ca varga mă adâncesc într-un dâmb din irisul tău fixez acolo axa nopții clară: noaptea dintr-o mie de ani ți-am lăsat, pe nisipul de-afară, mașina de scris Secession și un cuib cu grafeme dintr-un idiom dispărut, 'nainte de '900, în marea dalmată mâine master Andru va duce, în New Zeeland, mesajul meu drept în cutia ta de scrisori de la marginea oceanului. maria din legendă sora mea seamănă cu tine, Katherine
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
un clinchet, poate un ton, resturi ale unui dangăt profund din prima literă a alfabetului. Mă trezisem cu un A în gură. Mă ridicasem repede din pat făcând doi pași exact lângă fereastra prin care obișnuiesc să fixez teiul și cuiburile pline de coțofene. Totul fusese acoperit de alb - ninsese toată noaptea cu acea zăpadă numită în satul mamei "zăpada mieilor", un fel de zăpadă, poate ultima, amintind țăranilor de prima blăniță a mieilor. Resturile estompate ale unui vis îmi rămăseseră
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
să Te întâmpin, Dar mintea-ngălbenește, se prefiră, Și îmi ajung absentă ca un templu Din care n-a rămas decât arcada. Ocol Vreau să mă rog, dar Te-am pierdut, Cuvintele dau roată-n aer Ca niște păsări fără cuib. În loc să-ngenunchiez, mă urc, Mă-mbrac în alb, ies din oglinzi, Visez că ning și că acopăr Golul de taină dintre noi. Târziu A mai plecat un stol de fraze, S-a scuturat din versuri sensul, Cad file albe dintr-
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
în dimineața următoare se trezi devreme, odată cu răsăritul soarelui. Deschise larg ferestrele și ascultă. în țara din care plecase păsărelele salutau răsăritul cu ciripitul lor gălăgios. Aici însă ascultă îndelung și, într-un târziu, desluși un ușor gungurit dintr-un cuib de rândunele care-și făcuseră cuib sub acoperișul magaziei. Aici și păsările ciripeau puțin, încet și calm. Până la urmă plecă într-o țară în care păsărelele încă mai ciripeau, broaștele mai orăcăiau, greierii mai țârâiau. Dar câinii împărțeau cu stăpânii
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
odată cu răsăritul soarelui. Deschise larg ferestrele și ascultă. în țara din care plecase păsărelele salutau răsăritul cu ciripitul lor gălăgios. Aici însă ascultă îndelung și, într-un târziu, desluși un ușor gungurit dintr-un cuib de rândunele care-și făcuseră cuib sub acoperișul magaziei. Aici și păsările ciripeau puțin, încet și calm. Până la urmă plecă într-o țară în care păsărelele încă mai ciripeau, broaștele mai orăcăiau, greierii mai țârâiau. Dar câinii împărțeau cu stăpânii casa și masa, iar celelalte animale
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
in lume. Și România se poate mândri cu astfel de simulacre de procese, atât în prezent, cât și în trecut, notabil în vremea în care nu era înscăunat chiar de tot “regimul roșu” (vezi “procesele” legionarilor care au continuat activitatea cuiburilor după rebeliunea din ianuarie 1941, atunci când copii și tineri au fost condamnați la 25 de ani de închisoare pentru niște cântece, afișe sau scrisori, fiind exterminați prin închisori pentru că au continuat activități pașnice în cadrul unui regim interzis). Comunismul și regimurile
Scrisorile lui Hodorkovski by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82600_a_83925]
-
a lor, mult îmbunătățită, pentru a trezi interesul și altora de a se lepăda de o politică falimentară, impusă într-o mare parte a lumii de tancurile bolșevice. Revenită în Marconia, prezenta un reportaj în care strecura, voalat, informațiile despre cuibul supraveghetorilor din spatele vitrinei cu păsări împăiate. După publicarea riscantă a acelui text, reușea să determine autoritățile să schimbe exponatele, aruncând în acel spațiu textile din lumea orientală, ca semn că legăturile tiranului cu lumea a treia sporiseră. Marconia își păstra
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
mele, ca ratarea și moartea să ne secere atât de timpuriu și cu atâta cruzime?"7 Dând dovadă de profesionalism, autorul monografiei neagă hotărât mărturia fostului legionar Ion Zeană, citat de Claudio Mutti, că Eliade ar fi făcut parte din "cuibul" legionar Axa. E tranșant și atunci când afirmă: "Este imposibil să ne bazăm pe mărturia din 1992 a soției lui Codreanu (Corneliu Zelea, M.H.) despre întâlnirile dintre soțul ei și Mircea Eliade, de vreme ce asta îl confundă evident pe Eliade cu Polihroniade
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
afirmația fără tăgadă a unui legionar din al doilea "eșalon" - Vasile Posteucă (necitată în Mircea Eliade prizonierul istoriei): "Eliade l-a cunoscut pe Căpitan. I-a fost, prin Nae Ionescu, aproape, deși n-a fost niciodată legionar cu fișă de cuib și legământ" (Vasile Posteucă, Dezgroparea Căpitanului, Editura Mișcării Legionare, Madrid, 1977, p. 35). Nu-i reproșăm autorului absența acestui citat. Probabil că l-ar fi reprodus, dacă l-ar fi avut la îndemână, de vreme ce a transcris un fragment din scrisoarea
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
în romanul lui Paul Morand. Locatarul Caselor n-a fost niciodată un om grăbit, dimpotrivă, chiar dacă viața (și ironia vremilor) l-au împins ici și colo, mai mult fără voia lui. Născut sub o zodie a șederii pe loc, a cuibului niciodată părăsit, a adăpostului ascuns și inviolabil, a fost obligat - mai mult de istorie decât de propriul destin - să migreze de la o casă la alta, de la o țară la alta. Vreme de zeci de ani nu s-a putut opri
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
Apoi se depărtează totul, piere și zidul de-ntuneric ce mă-apasă, când se arată dunga unui deal și-o alta mai depate-n vălurire, sub cumpene și turle de biserici împrăștiindu-și casele pe vale și adunându-le frumos în cuiburi printre grădini, sub dunga de pădure. Ce împăcare-n cumpăna fântânii văzută de departe, ce sfințire în liniștea din turnuri, nici bătăi de clopote în dungă, nici vestiri de vremuri mari și nu știu ce prăpăduri, și câtă pace sub aceste streșini
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
un înger" Grigore Sinaitul Doar cît te-ai atins de lumină și lumina a căpătat mireazmă. Doar cît te-ai atins de floarea ofilită și frunzele i-au înviat. Călătoreai învăluită în noaptea pletelor atotștiutoare pînă ce apunea soarele în cuibul mîinilor tale. Atît de singure, Atît de părăsite. Nu mai scriu poezii fiindcă toți prietenii mei au murit." ai șoptit tu în umbra săracă a liliacului iar eu am început să-ți vorbesc atunci despre rîuri și case și livezi
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
sine precum cristalele solare; numai Scufundătorul spunea că a trecut dintr-o locuință în alta, lăsându-și în fiecare câte o parte din corp: nouă învelișuri în nouă încăperi. Copil, visase un copac cu nouă crengi: în fiecare câte un cuib cu câte un ou. Să așteptăm, ce va ieși? Pasăre sau reptilă? - O, tu ce ai săpat copcile, ai văzut un om! Care a fost odată asemenea cu tine.
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
este poate ca un cuțit de oțel în inima plictiselii este ca o sfidătoare coborîre în sus ca o disperată urcare în jos susul și josul înaltul și valea fiind altceva decît noțiunile din dex-ul cuviincios vizibil castrat sus e cuibul jos e somnul între cuib și somn sînt viața și moartea împletite împreună ca peste umeri părul infantei într-o singură și splendidă coadă blondă sau brună sus e drumul cerului jos e cerul drumului oriunde ai pleca de fapt
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
de oțel în inima plictiselii este ca o sfidătoare coborîre în sus ca o disperată urcare în jos susul și josul înaltul și valea fiind altceva decît noțiunile din dex-ul cuviincios vizibil castrat sus e cuibul jos e somnul între cuib și somn sînt viața și moartea împletite împreună ca peste umeri părul infantei într-o singură și splendidă coadă blondă sau brună sus e drumul cerului jos e cerul drumului oriunde ai pleca de fapt nu pleci nicăieri de fapt
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
miresmele prin tindă. Unde, când bei răcoarea din ulcior, Pe suflet nu te-apasă cuvântul sacru ”dor”. Acasă este Acolo, rădăcina ta este ... Înfiptă adânc, mustește în ogor, Îți dă tărie și roade să fii nepieritor. Unde rândunica ta la cuib se-ntoarce iar Ciripindu-ți la fereastră, cuvântul sacru ”țară”. Acasă este ... doar acasă ... Citește mai mult Acasă esteAcolo, cald ție îți este ...Unde, când rostești cuvântul sacru ”mamă” O privire blândă adie de sub năframă.Grijulie, ca un licăr tremurândăTe
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]