926 matches
-
cazul Chiril Merișor: verificarea și excluderea din partid în 1950 și pierderea jurnalului intim. Examenul pe care îl susține Chiril în fața comisiei are profunde implicații în evoluția personajului. Excluderea din partid reprezintă punctul de plecare în verificarea propriei conștiințe, a culpabilității prezumtive a personajului; calea urmată de protagonistul lui Constantin Țoiu se dovedește a fi calea regăsirii identității de sine: „Verificarea devenise axul obsesiei în jurul căruia se rotea totul“. Arbitrara hotărâre a comisiei declanșează în spațiul interior al personajului un adevărat
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
asemuite practicilor totalitare, cunosc o a doua tinerețe sub regimul Xi Jinping, notează AFP. Presupun că sunt responsabilă de acțiuni care au încălcat legea și au adus atingeri intereselor țării', a declarat Gao. Am făcut o mare greșeală. Îmi recunosc culpabilitatea și voi trage lecțiile din această experiență, într-o manieră onestă și sinceră', a adăugat ea. Gao a fost recompensată pentru activitatea sa cu mai multe premii internaționale. Printre altele, ea a devenit în 1997 prima laureată a Premiului mondial
Jurnalistă, arestată pentru că a divulgat secrete de stat by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/32505_a_33830]
-
său, pe care îl consideră împovărător și detestabil, încărcat cu multe situații nebuloase greu de mărturisit. Din trecut îi vin numai vinovății sau amintirea stăruitoare a acestor vinovății. Mama îi reamintește obsedant, periodic, datoria neonorată față de ai săi. Conștiința acestor culpabilități multiple este fondul psihologic și moral din care se va naște prozatorul. Nu-i deloc întâmplător că în crezul său artistic din Amalgam va recunoaște că se sfiiește să scrie la persoana întâi. e un simptom. Liviu Rebreanu avea o
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
cînd mîna mea ținea mîna mamei/ într-un cearceaf plin cu perle de sînge aureus/ și amîndouă strîngeam o lumînare/ ca pe o funie de lumină/ luînd forma obiectelor din jur". Ori: ,fiecare cuvînt este locul geometric/ de unde desprinderea de culpabilitate/ izbucnește cu intensitate maximă/ la fel ca o tăietură adîncă în burta unui manechin". Ori: ,pianistul cîntă cu degetele învelite în ciment/ și scotocește după notele ce cresc între coapsele de insectă/ ale unei femei descrescătoare allegro,/ nu mai vezi
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
problemele tulburi ale unei industrii extrem de profitabile - dar numai în cerc închis. A-ți imagina, precum Gheorghe Popescu, adversarul lui Mircea Sandu într-o competiție trucată, că vei fi capabil să răstorni cu mâinile goale pietroiul de interese, complicități și culpabilități e pură naivitate. Nu există lanț mai rezistent decât lanțul slăbiciunilor. Că în această lume e normal ca regula de fier să fie disprețul pentru adversar, dorința joasă de a-ți umili partenerul de întrecere e de la sine înțeles. Între
Prăbușirea ca triumf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11064_a_12389]
-
prietene, Monica Lovinescu. Situația prezentată definește fidel profilul celei care a fost Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu (1887-1960), cunoscută până acum drept „soția criticului” și mama Monicăi Lovinescu, cea pentru care realizatoarea de la „Europa Liberă” a păstrat până la moarte un sentiment nevindecat de culpabilitate. Odată cu plecarea fiicei, petrecută la 8 septembrie 1947, mama avea să rămână blocată într-un purgatoriu sub Cortina de Fier. Va trăi drama decăderii sociale și va sfârși întro groapă comună din penitenciarul Văcărești. Doamna Astrid Cambose realizează povestea acestei
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
o sfoară/ Gheme de drumuri zac în heleșteu); pe Lucian Blaga prin luciditate și melancolie, prin capacitatea de a rezista față cu amenințările, ca și cu făgduielile noilor stăpâni ai țării, prin gravitatea reflecțiilor despre ființa umană în timp, asupra culpabilității (Capăt al osiei lumii/ Rogu-te, nu osândi!; Greu e numai sufletul, nu țărâna). Pe Alexandru Philppide - autorul acelor versuri pe care le evocăm adesea cu toții, M-atârn de tine, Poezie/ ca un copil de poala mumii/ să trec cu
Istoria poeziei ca jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/10437_a_11762]
-
a judecătoarei Gabriela Baltag, personalitate ce determinbă o atitudine de plăcere față de ea, înainte de toate, raportată la prezențele sale pe posturile tv, foarte agreabile și incitante în primul rând prin aceea că exemplifică un judecător cu un anume sentiment de culpabilitate socială, nu se situează niciodată deasupra oamenilor, iar actul de judecată nu-l înțelege decât în coordonatele justiției umane. Are o conversație agreabilă în care se reflectă cultura și educația, nu folosește termeni foarte tehnici, nu conduce discuția în lupta
JUDECĂTOAREA GABRIELA BALTAG, PREMIATĂ DE ANTENA 3 PENTRU CURAJ. UMANITATEA JUSTIŢIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384486_a_385815]
-
un narator ce simte mecanismele ironiei și le mânuiește cu discreție și eficiență. Este un scriitor adevărat, adică perfectibil. Are ceva din umorul jovial și simplu al lui Ion Băieșu." Aurel Buricea îl caracteriza astfel: „Talent umoristic autentic, înnăscut, descrie culpabilitatea inconștientă care are o anumită expresie binară ca: angoasă-frică, confesiune-plângere, apologie-protest, autopedepsire - răzbunare, umilire - denunțare”. Epigramist de exceptie, Mihai Frunză este prezent în peste 20 de antologii de epigramă începând cu ,,Antologia epigramei românești" editată de Uniunea Epigramiștilor din România
MIHAI FRUNZĂ – TERAPIE DE RÂS de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382380_a_383709]
-
mormânt,/ ca să strălucim iarăși în zori,/ zodie opusă umbrelor,/ acolo unde viii îi îngroapă pe morți,/ morții îi îngroapă pe vii, / și morții pe morți. Ori, ca să extindem registrul, se poate constata respirația unei anumite rigori etice, urmărită de o culpabilitate imanentă - fond obsesional prezent în opera multor scriitori moderni - ceea ce implică întemeierea substratului pe valoarea imediată a concretului, pe forța lui de a reconstitui ambianța materială a vieții, o valență poetică manifestată și în creațiile lui Uuno Kaillas, care, în
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
Își dădea seama În vis că Daniel fusese decapitat. Îți Închipui capul lui la ea În dormitor. Se gîndea că Îl omorîse fără să știe, că se va descoperi totul și va fi condamnată la moarte. Acum Înțelegi? Sentimentul de culpabilitate. Vădit plictisit Titi desena cu vîrful pantofului spirale În nisipul umed făcînd eforturi să o asculte. ...spunea că l-a dus la bucătărie să nu-l mai vadă și deodată a apărut bunica ei moartă cu o tavă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
suferinde, În pofida instinctului său matern (care, evident, nu trebuie să prevaleze În judecata critică), să susțină că În poeziile În care apare cuvîntul Kind este vorba de „o angoasă datorată dihotomiei supraeului (Nad-Ja, nota trad.) În care se presimte sentimentul culpabilității“! Sărmanul Mendel Osipovici s-ar Întoarce În groapă dacă ar citi toate astea. Nu atît din pricina banalității joase sau poate tocmai de aceea. Niciodată, domnule, M.O. nu a făcut nici cea mai palidă aluzie În opera sa la acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pentru mine. M.O. era În perioada aceea un scriitor la apogeul carierei, cu alte cuvinte, prețuit și contestat, iar eu Încă o tînără femeie frumoasă de care era invidiat de cei care ne cunoșteau taina. Taină maculată de sentimentul culpabilității, de veșnice mustrări de conștiință. Din anii noștri de conviețuire, din acele vremuri „aspre și tandre“ datează creația cea mai valoroasă a lui M.O. În privința dramelor sale de inspirație biblică nu trebuie uitat, domnule, că ele conțineau aluzii periculoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ai Amsterdamului domină provincia și controlează beneficiile, în ciuda conflictelor dintre marele guvernator al Olandei și stadhouder-ul Provinciilor Unite. Poporul trudește din greu și suferă uneori de foame, chiar dacă sclavia a dispărut definitiv din Provinciile Unite. Protestantismul eliberează individul de orice culpabilitate în ceea ce privește bogăția: Biserica nu mai monopolizează averile. Viața publică este fastuoasă, iar cea intelectuală intensă. Există societăți savante care se ocupă cu schimbul de idei; universități celebre primesc savanți din străinătate, cum ar fi Descartes sau, înaintea lui, evrei izgoniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
prin consemnarea la domiciliu. Nimic nu va putea rămâne ascuns; discreția, considerată până acum o condiție a vieții în societate, nu va mai avea rațiuni de a subzista. Oricine va ști totul despre celălalt; mentalitatea va evolua spre mai puțină culpabilitate și mai multă toleranță. Ieri, uitarea era însoțită de remușcări; mâine, transparența va incita la dispariția lor. Curiozitatea, bazată pe secret, va dispărea și ea, spre marea nemulțumire a ziarelor de scandal. Dar și celebritatea. Ceva mai târziu, prin 2050
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și spuse, Trebuie că vreți să știți de ce nu vă demit, Da, domnule prim-ministru, sunt curios să vă cunosc motivele, Dacă aș face-o, oamenii ar gândi una din două, ori că, independent de natura și de gradul de culpabilitate, vă consideram responsabil direct de ceea ce s-a petrecut, ori că doar pedepseam presupusa dumneavoastră incompetență pentru că nu ați prevăzut eventualitatea unui act de violență de acest tip, când ați abandonat capitala în voia sorții, Socoteam că acestea trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Epicur, trebuie deci să luăm în considerare trupul care gândește o propoziție teoretică, apoi o încarnează în condiții istorice precise. Ideea, se înțelege, acționează eficient la antipozii unui platonism care șterge biografia, disimulează trupul ca și cum ar fi o dovadă de culpabilitate jenantă, recuză momentul istoric sau geografic pentru a nu lua în considerare decât ideile pure, cerul inteligibil și cauzalitatea ideală - cifre, numere, idei, forme... Realul epicurian pleacă de la pământ, de la o realitate încarnată, de la o cauzalitate fenomenală reductibilă la niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
îfoarte bine refulat, de vreme ce-i mai radical imanent decât Lucrețiu, să mori, nu alta...), predestinare pentru sinucidere îce dovezi mai există în afara sfintelor alegații ale perfidului Ieronim, ucigaș-șef?), deliruri melancolice îcare-s simptomele reperabile în existența lui? unde? și când?), culpabilitate de origine sexuală îimpotența terapeutului proiectată asupra pacientului! ceva clasic...), dezgust față de viață și tulburări psihice îdiagnosticate la douăzeci de secole distanță, fără nicio mărturie despre ceea ce a fost viața cotidiană a filosofului! bravo...). Acest medic descins parcă din comediile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
am făcut.” Când vine clipa malefică, oamenii sunt aduși în situații fără de ieșire, logica lucrurilor normale fiind întoarsă pe dos. Aici avem de-a face atât cu nesocotirea normelor sociale de către fiu, inițial agresor, ulterior victimă, cât și cu sentimentul culpabilității (ca aspect al conștiinței morale) în cazul mamei, inițial victimă, ulterior autor al unei crime, dificil de încadrat într-o tipologie. După Hirsch (1969), această ucidere s-ar putea explica „și ca efect al unei slăbiri a supravegherilor primare”, cu
CÂND TURIŞTII TRĂIESC ÎNTR-O LUME PARALELĂ: CAPE TOWN ŞI CRIMINALITATEA TRANSFRONTALIERĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368466_a_369795]
-
au rămas în totalitate aceeași, s-au reîntregit cu debutanți de soi, sau cu figuranți de soia...Oricât de toleranti am fi, oricât de binevoitori și oricât de iertători, protagoniștii politici ai Actului de la 23 August 1944, au o imensă culpabilitate și mai ales o deplină responsabilitate. Consecințele vinovăției sau iresponsabilității lor, n-au adus un act eliberator, ci o înlănțuire a sclaviei Prigoana împotriva sa își are început în scurta domnie a lui Cuza, și lunga dominație hohenzollernă, în mod
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
celui care ar trebui să vegheze ca spiritul iubirii să nu dispară niciodată dintr-un cuplu. - Nu degeaba se spune că dragostea furată este mult mai pasională, mai plină de savoare. - O fi ea, dar există și o doză de culpabilitate în obținerea ei. - Nu te mai culpabiliza atât. Nu-ți dorești retrăirea acelor ore cât am fost împreună în acea cameră și în acel pat? - Oh, asta îmi doresc cel mai mult, dar nu știu dacă va mai apărea acea
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
consecințele acestei trădări față de soț și cum se va simți după consumarea acesteia, mai ales dacă ar apărea și urmări nedorite. Acum, privind-o pe Dalia cum se apropia de ei legănându-și sandalele în mână, trăia și mai intens culpabilitatea faptei sale. Această vină estompa satisfacția și plăcerea avută în timpul consumării trădării față de familia sa. O umbrea. Înțelegea că iubirea ei era o iubire vinovată. De ce era vinovată că iubea atât de mult pe bărbatul din fața sa, încât a fost
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
de o sudoare rece străfulgerat fiind de înțelegerea tardivă a greșelii făcute ; trebuia ca mai întâi și mai întâi să-l dezarmeze, să o facă din primul moment al întâlnirii, câtă vreme grănicerul întârziat din misiune era stăpânit de sentimentul culpabilității. Nu a putut înțelege nici măcar în al doisprezecelea ceas că instrucț ia militară, așa cum se face, bazată pe teamă și stres continuu, are un impact nimicitor asupra firii tinerilor pregătiți să ucidă. Nu a putut înțelege că teama, ura și
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
proaspătă. Din neatenție, clătinându-se, l-a lovit cu cotul pe Alex exact când scotea dopul sticlei, iar urmarea micului accident sunt petele vișinii de pe peretele imaculat al livingului. Văzând că i se toarnă iarăși în pahar, ușoara undă de culpabilitate îi fuge din minte: - Când va fi gata cabana mea, n-am de gând să invit pe nimeni în casă!... Nu bag o acolo atâția bani pentru alții! C-am comandat deja mobila stil, o avere costă, ca și covoarele
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
însă nu îi era destinată; gândurile partenerelor păreau să fie îndreptate către iubirile trecute ori vii încă dar îndepărtate făcându-l pe Albert să se simtă ca într-o galerie cu opere de artă, copleșindu-l. Un ciudat sentiment de culpabilitate îi completa starea sufletească. A încercat apoi un nostalgic sentiment de regret. Ce face să sece aceste izvoare de iubire și dăruire? Oricum, ceva tot dinlăuntrul nostru. Ceva ce așteaptă la pândă, cu o răbdare inimaginabilă să apară condiții prielnice
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]