930 matches
-
se spune." "Ascultă, Petrini, ridicai eu glasul, poți trăi cu gîndui că l-ai aruncat pe acela în prăpastie?" "Pot trăi până la adânci bătrânețe. Am mai aruncat o dată unul și în afară de pure idei de vinovăție, născute dintr-un exces de culpabilitate a conștiinței că am omorât un om, niciodată n-am simțit remușcări adevărate. Mi-a rămas în conștiință, mai puternic decât vinovăția, sentimentul că individul vroia el să mă omoare pe mine și nu aveam nici o îndoială în acest sens
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
O luai înainte și o condusei. Când se întîlniră, iar eu mă așezai la birou, el se ridică în picioare și un abur misterios îi învălui de îndată... Sau poate vederea mea se subțiase de tensiunea orelor de interogatoriu? Sau culpabilitatea le înscria pe chipuri această aură de iubire tragică și din altă lume? Doamna Culala nu era frumoasă decât pe clipe de revelație, intermitente și inexplicabile (fiindcă atunci când eu o priveam stătea nemișcată), într-o secundă vedeam un chip puțin
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de acești subiecți antisemiți ca un criminal sexual, În același timp violator și seducător periculos, capabil să le Întineze pe tinerele creștine, pure și inocente. Mecanismele de apărare atribuite acestor incarnări ale „personalității antisemite” au funcția „să reducă anxietatea și culpabilitatea conștientă” (ibidem, p. 112). Dacă această descriere este corectă, putem trage concluzia că experiența și cunoștințele nu pot risipi prejudecata alofobă, oricare ar fi ținta acestei prejudecăți (un anumit grup minoritar sau perceput ca deviant). Din această perspectivă, Marie Jahoda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
atunci când este vorba despre plante sau animale, noțiunea se referă la Încrucișarea unor specii diferite, deși frecvent asemănătoare. În acest sens, hibridarea duce la o ameliorare a performanțelor. Transpusă la om, ea ar fi totuși „contra naturii”, de unde nuanța de culpabilitate legată de acest tip de abordare. În al doilea rând, atunci când este vorba despre ființe umane, transferul conceptului privește nu atât eventualele Încrucișări cu alte specii (mai ales cu cimpanzei), de altfel puțin sau deloc atestate și, În orice caz
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sub o altă formă, ca exigență extremă, persecutantă, față de grupurile străine sau minoritare. Se produce atunci un fel de diviziune accentuată Între cei „buni” și cei „răi”, cei „curați” și cei „murdari”, Între „bine” și „rău”, pe baza rușinii sau culpabilității indivizilor de a fi dorit să se revolte Împotriva autorității părinților. Această scindare a afectelor susține angajamentul și pasiunea stereotipă a subiecților autoritariști, membri potențiali sau reali ai mișcărilor fasciste sau integriste: „Proiectându-și dorințele rușinoase asupra altora, individul cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
problemele tulburi ale unei industrii extrem de profitabile - dar numai în cerc închis. A-ți imagina, precum Gheorghe Popescu, adversarul lui Mircea Sandu într-o competiție trucată, că vei fi capabil să răstorni cu mâinile goale pietroiul de interese, complicități și culpabilități e pură naivitate. Nu există lanț mai rezistent decât lanțul slăbiciunilor. Că în această lume e normal ca regula de fier să fie disprețul pentru adversar, dorința joasă de a-ți umili partenerul de întrecere e de la sine înțeles. Între
Prăbușirea ca triumf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11064_a_12389]
-
de mosi-strămosi. Acești copii crescuți prea repede mari sînt ca un reflux, contravalul care, misterios și mirific reface balansul cuvenit, echilibrul generațiilor de ieri, de alaltăieri, succedate de viitorimea pe lînga care trecem noi, ceilalți, cu pas ostenit și cu culpabilitatea de rigoare. Ecoul pe care-l trezește în fiecare dintre noi orice știre rea, catastrofica, referitoare la cei plecați în bejenie, demonstrează - fără strop de tăgada - că pentru cei mai avansați în vîrstă și cei zoriți să ia greutățile în
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
idei. Acestui conținut moral, dar nu și moralizator, i se potrivesc o acțiune scurtă și violentă, o montare austeră, o exprimare limpede, tensionată și sobră, păstrând ceva din pompa antică ce transformă reprezentația într-o adevărată ceremonie. Problemele dezbătute vizează culpabilitatea individuală sau colectivă. Spațiul însuși este claustral: oraș închis, sufocat de prezența muștelor - simbolul eriniilor din tragedia antică, camere refugiu - camera tronului, în care se ascund vinovații. În Muștele Sartre dezbate, în spirit existențialist, vechea problemă a destinului uman. Modelul
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
care în alte țări ar face cea mai distinsă podoabă a unui stabiliment penitenciar. Scrisorile lui Warszawsky autentice, legalizate și chiar fotografiate, pentru orice om cu bun simț și cu bună credință, n-au lăsat o umbră de îndoială asupra culpabilității acestui stâlp al ortalei. Un partid nu poate fi totdeuna făcut responsabil de o crimă a unuia din partizanii săi. Însă când, în fața evidenței, în loc de a tăia un membru cangrenat, acel partid se scoală întreg pentru apărarea vinovatului, când îndrăzneala
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
săturasem să mă tot mint, să fiu pradă instinctelor mele. Sâmbătă dimineața mă aflam deja în aeroport. Plecasem fără să-mi iau măcar rămas bun de la Linda care era acum pe iahtul ei, gândindu-se poate la mine. Sentimentul de culpabilitate ceda treptat locul unei dureri din ce în ce mai acute, o tristețe insuportabilă parcă. Mai aveam mult de învățat de la viață. Eram atât de străin de propriul meu eu, încât parcă devenisem incapabil de a-mi mai interpreta rolul
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
stau perfect întinși. "Să nu-mi agăți ciorapii..." Rece, ca o găleată de apă turnată în creștet, mai vulgară acum decît orice vulgaritate în oricare clipă a vieții, vocea femeii îl mai împresoară încă, născînd în el sentimentul umil al culpabilității, făcîndu-l să-și plimbe iarăși privirea de la genunchi în sus, printre coapsele lungi, să fie sigur că nu a agățat vreun fir. Își desfăcea asemenea unei femei obscene / Picioarele"... izbucnesc cu violență, în amintirea lui Mihai, versurile lui Baudelaire despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ei. M-am scuturat ca să scap de aceste visuri. Erau locuri către care gândurile mele nu aveau voie să se îndrepte; și constatând cât de puține locuri mai rămăseseră unde gândurile mele se puteau duce fără a stârni durere sau culpabilitate, mi-am spus că trebuie să mai beau niște whisky și mi-am amintit că Palmer avea o sticlă într-un dulap din sufragerie. Lăsând luminile aprinse, am traversat holul. Ușa de la sufragerie era închisă. Am deschis-o și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
un orgoliu rănit cronic, un resentiment cosmic, o invidie metafizică. George s-a comportat întotdeauna de parc-ar fi fost grav frustrat, de parcă i s-ar fi răpit ceva, ar fi pierdut iremediabil ceva. Presupun că încearcă un sentiment de culpabilitate. Nu-i vorba de culpabilitate, e vorba de rușine, de pierderea prestigiului. Cred că-i mai îngrijorat de retragerea permisului de conducere decât de faptul că era cât pe-aci să-și ucidă soția. Transferă tot ce-i rău și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
resentiment cosmic, o invidie metafizică. George s-a comportat întotdeauna de parc-ar fi fost grav frustrat, de parcă i s-ar fi răpit ceva, ar fi pierdut iremediabil ceva. Presupun că încearcă un sentiment de culpabilitate. Nu-i vorba de culpabilitate, e vorba de rușine, de pierderea prestigiului. Cred că-i mai îngrijorat de retragerea permisului de conducere decât de faptul că era cât pe-aci să-și ucidă soția. Transferă tot ce-i rău și ticălos în el asupra dușmanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de copilăria lui metodistă. Așa cum observau de pe acum, în articolele lor „perceptive“, viitorii săi biografi, care roiau ca hienele în jurul lui așteptându-l să moară, metodismul făcuse din el un puritan cu un obsesiv simț al adevărului, marcat de sentimentul culpabilității originare, în care unii vedeau motivul filozofiei lui. Dacă exista vreo etichetă tradițională care să i se potrivească (el însuși nu-și dădea nici una) era poate aceea de stoic; și aceasta putea fi asociată cu atmosfera morală riguroasă și închistată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ea pe undeva lumânări, dar unde le pusese? Domnișoara Dunbury scoase dintr-un sertar o lanternă electrică puternică proiectându-i fasciculul de lumină pe fața preotului. În felul acesta, putură discuta mai departe. Părintele Bernard încerca un anume simț de culpabilitate, în timp ce buzele lui iluminate continuau să-i îndruge minciuni bietei femei. Spaimele ei, cuvintele solemne, întrezărirea sfârșitului îl tulburau, stârnindu-i parcă presentimentul propriei morți. Dumnezeu e acolo și mă așteaptă, nu-i așa? E o persoană, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hattie au fost imprudente. Emoțiile lui George când se strecurase în casă prin pivnița de cărbuni erau amestecate și printre ele se infiltra și teama - un excitant amalgam de neliniște și de bucurie sinistră, și acel vechi, intens simțământ de culpabilitate, inseparabil de senzația stringentă a unei datorii de împlinit. Șocul brusc al prezenței lui Hattie, atitudinea ei sfidătoare, l-au temperat în oarecare măsură, punându-l pe gânduri. Până în acel moment, gândirea fusese cu totul absentă. Nu-și făcuse nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mi-a arătat și mie scrisoare sinucigașului. Eu unul socotesc că intuiția preotului l-a sfătuit bine, călăuzindu-l să nu releve faptul că Rozanov și-a luat singur viața. Hattie Meynell, care și așa era muncită de sentimente de culpabilitate, a fost scutită de oroarea cunoașterii faptului că John Robert a trecut la asemenea act extrem foarte curând după conversația purtată cu ea. Deși convingerea mea este că John Robert își plănuise de multă vreme moartea; așa se explică faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aceea că doi oameni care conviețuiesc de vreme îndelungată pot avea păreri false unul despre celălalt. Nu-i neapărat ca acest lucru să ducă la dezastre sau inconveniențe. Stella, ca să vorbim mai întâi despre ea, suferise de un sentiment de culpabilitate, care avea o bază mult mai rațională decât cel care o muncea pe Hattie. În mintea mea stăruia imaginea, trasată de ea, a unui George prins într-o undiță cu firul foarte lung și lăsat să zburde, în timp ce ea ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
toate acestea, este de evitat condamnarea morală, întrucât blamarea, reproșurile, critica nu fac decât să întărească comportamentele negative, ce pot conduce la rândul lor la apariția atitudinilor negativiste, retragerea și închiderea în sine, instalarea sau accentuarea sentimentelor de inferioritate și culpabilitate. Mai recomandabile sunt referirile indirecte prin sugestionare, aprecierea pozitivă a vestimentației unui alt copil și chiar explicarea și consilierea rațională, dar pe un ton calm, binevoitor și încurajator. Exceptând aceste situații, interesul pozitiv necondiționat acordat copilului cu tulburări de limbaj
Rolul psihoterapiei ?n corectarea tulbur?rilor de limbaj by Valentin Daminescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84064_a_85389]
-
Epicur, trebuie deci să luăm în considerare trupul care gândește o propoziție teoretică, apoi o încarnează în condiții istorice precise. Ideea, se înțelege, acționează eficient la antipozii unui platonism care șterge biografia, disimulează trupul ca și cum ar fi o dovadă de culpabilitate jenantă, recuză momentul istoric sau geografic pentru a nu lua în considerare decât ideile pure, cerul inteligibil și cauzalitatea ideală - cifre, numere, idei, forme... Realul epicurian pleacă de la pământ, de la o realitate încarnată, de la o cauzalitate fenomenală reductibilă la niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
îfoarte bine refulat, de vreme ce-i mai radical imanent decât Lucrețiu, să mori, nu alta...), predestinare pentru sinucidere îce dovezi mai există în afara sfintelor alegații ale perfidului Ieronim, ucigaș-șef?), deliruri melancolice îcare-s simptomele reperabile în existența lui? unde? și când?), culpabilitate de origine sexuală îimpotența terapeutului proiectată asupra pacientului! ceva clasic...), dezgust față de viață și tulburări psihice îdiagnosticate la douăzeci de secole distanță, fără nicio mărturie despre ceea ce a fost viața cotidiană a filosofului! bravo...). Acest medic descins parcă din comediile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
vreodată ce, fără să aibă măcar voie să-și imagineze. De fapt, dacă ar fi Încercat să afle, ar fi fost Îndată pusă la punct, cu una din remarcile acelea tăioase care-i provoca de fiecare dată un sentiment de culpabilitate. Preț de cîteva minute doar, atunci Îl ura cu intensitate și, oricît s-ar fi străduit, În minutele acelea nu și amintea nici unul din motivele pentru care Îl iubise cîndva; la fel cum, după aceea, cînd Îl iubea din nou
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sunt atacați: 1) compensarea reprezintă „contracararea unei slăbiciuni reale sau imaginare prin accentuarea unor trăsături dezirabile ori manifestarea unor comportamente de excelență în alte domenii” (Coon, 1983, p. 318); prin acest mecanism de apărare, „subiectul înlocuiește un sentiment intolerabil (inferioritate, culpabilitate) prin alt sentiment (superioritate, merit...) dezvoltate de alte ocazii, inconștient provocate” (Mucchielli, 1981, p. 52). Compensarea reprezintă ca proces centrarea pe propria persoană, ignorându-se variabilele exterioare ale conflictului și urmărindu-se creșterea eficacității proprii pentru a compensa sentimente reale
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
inconștientului creator camilpetrescian. Multe dintre argumentele expuse sunt coincidente cu un studiu tradus în limba română, al psihanalistei Janine Chasseguet-Smirgel. Întrucât opera de artă este un produs predominant al incoștientului, nu puțini creatori privesc activitatea lor cu un sentiment de culpabilitate. În compensație, ei își focalizează latențele geniului spre domenii cu totul insolite, supralicitându-le. Ingres și Delacroix erau convinși că sunt mult mai dotați în domeniul muzical decât în cel al picturii, iar Rossini își făcea un titlu de glorie
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]