164 matches
-
El. Ele au deci o funcție unificatoare a credincioșilor În Hristos și În Biserică. Biserica Ortodoxă, ca și Biserica Romano- Catolică, numără șapte Sfinte Taine, după numărul celor șapte daruri ale Duhului Sfânt (Isaia 11,2-3): Botezul, Mirungerea, Euharistia (Împărtășania, Cuminecătura), Spovedania (Mărturisirea, Pocăința), Nunta (Cununia sau Căsătoria), Preoția (Hirotonia) și Maslul. Prin primirea acestor Taine pe tot parcursul vieții, creștinul se sfințește treptat și se pregătește pentru viața veșnică, În Împărăția lui Dumnezeu. În rândul Sfintelor Taine un loc important
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Coca Stana () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92311]
-
pâinea și de a o da apostolilor și pentru că este jertfă de mulțumire adusă de Biserică. Se numește apoi: binecuvântare, referindu-se la faptul binecuvântării pâinii și vinului de către Mântuitorul la „Cina cea de Taină”, Înainte de a fi date Apostolilor; cuminecătură, comuniune, unire, pentru că unește pe cei ce se Împărtășesc cu Trupul și Sângele lui Hristos - euharistic. Atunci El, luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și a dat-o Apostolilor, zicând: „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu, care se
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Coca Stana () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92311]
-
aveam oarecum așa o satisfacție morală, sufletească, că chiar dacă nu suntem acasă, putem participa la așa ceva... Pe lângă toată treaba asta, mai făceau preoții mărturisiri, spovedanii, și cu toată severitatea care era, reușeau câteodată să obțină și vin, din care făceau cuminecătura, împărtășania. Și din ălea 250 de grame de pâine care ni le dădeau se făcea cuminecătura. Și la bucătărie aveam deținuți de-ai noștri. Aveam acolo un băiat foarte descurăreț, unu’ Ghiță Dăian, de lângă Gherla, și ăla a reușit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Pe lângă toată treaba asta, mai făceau preoții mărturisiri, spovedanii, și cu toată severitatea care era, reușeau câteodată să obțină și vin, din care făceau cuminecătura, împărtășania. Și din ălea 250 de grame de pâine care ni le dădeau se făcea cuminecătura. Și la bucătărie aveam deținuți de-ai noștri. Aveam acolo un băiat foarte descurăreț, unu’ Ghiță Dăian, de lângă Gherla, și ăla a reușit să intre în relații bune cu unul din șefii de secție, și prin el reușea să aducă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
în vorbire”, a consemnat N. Iorga. Joi, 25 aprilie. Dimineața, Carol și Mihai au fost la Patriarhie. IPS Miron Cristea a oficiat un scurt serviciu religios în paraclisul Patriarhiei. Carol și Mihai s-au spovedit, după care au primit Sfânta Cuminecătură. Joi, 9 mai. În cursul dimineții (ora 10), Mihai participă alături de rege, membrii guvernului și alte oficialități, la inaugurarea Expoziției Capitalei, organizată în Parcul Carol, în cadrul Lunii Bucureștiului (9 mai-9 iunie). Regele a tăiat panglica inaugurală. S-a oficiat un
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
În spațiul românesc, astfel de acuzații au supraviețuit, bineînțeles, În Transilvania, unde existau puternice comunități catolice și protestante. Elie Wiesel, de exemplu, Își aduce aminte că, În anii ’30, evreii din Sighet (Maramureș) erau blestemați de creștini pentru că „au spurcat cuminecătura” <endnote id="(133, p. 23)"/>. În mod accidental, au fost Înregistrate unele credințe populare de acest tip În Bucovina, deci Într-o regiune de graniță cu spațiul catolic. Credințele nu se mai referă la evrei, ci la alți „străini”, huțulii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
oamenilor în biserică era nepotrivit: „vorbim și râdem și facem cu ochiul unul altuia, mai rău decât la cârciume”, lucrurile sfinte sunt „batjocorite”, poruncile lui Dumnezeu „ocărâte”, legea „măscărită”, căci ce neam înjură ca noi de lege, de cruce, de cuminecătură, de comândare, de lumânare, de suflet, de mormânt, de colivă, de prescuri, de ispovedanie, de botez, de cununie, și de toate tainele sfintei biserici (apud Barbu, 2000, p. 66). La începutul secolului al XIX-lea, un călător străin prin țările
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în revista „Slove” de la Calafat (1924), i se reprezentase în 1925 o piesă în versuri pentru copii, Sfârlă năzdrăvanul, și în același an i se tipărise în „Năzuința” drama într-un act, inspirată din nuvela Alexandru Lăpușneanul de C. Negruzzi, Cuminecătura, dovedind deja forță expresivă și meșteșug în plăsmuirea intrigii, în construirea personajelor. Domnitorul, mai ales, prezintă trăsături inedite în raport cu optica tradițională integral negativă - bunăoară, atitudinea lui față de boieri e justificată prin versatilitatea acestora -, atribuindu-i-se calități de abil diplomat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
ei de cerc închis, cu moravuri și o etică proprie, cu pitoresc specific și tragică umanitate, în aerul otrăvit de miasmele instinctelor primare. POMPILIU CONSTANTINESCU SCRIERI: Flamura albă... Suflete și chipuri prinse în vârtejul morții, pref. Eugen Relgis, Satu Mare, 1924; Cuminecătura, București, 1925; Gazda cu ochii umezi, București, 1926; Domnișoara Nastasia, București, 1927; Madona cu trandafiri, București, 1931; Maidanul cu dragoste, I-II, București, 1933; ed. îngr. Florence G. Zamfirescu, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1957; ed. îngr. și pref. Valeriu Râpeanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
București, 2000. Traduceri: Ly-Chao-Pée, Pieter van der Meer, Selma Lagerlöf, în Magnolia, Arad, 1925; Pierre Mac Orlan, Bestia cuceritoare, București, 1925. Repere bibliografice: George Baiculescu, „Flamura albă”, ALA, 1924, 193; Camil Petrescu, Teze și antiteze, București, 1936, 322-324; Sandu Teleajen, „Cuminecătura”, „Gândul nostru”, 1925, 3-4; Perpessicius, Opere, V, 188-192, VI, 166-171, VIII, 273, XII, 389, 550-551; George Baiculescu, „Gazda cu ochi umezi”, ALA, 1926, 286; Ion Pas, „Gazda cu ochi umezi”, LUT, 1926, 1 361; Ion Marin Sadoveanu, Scrieri, V, îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
așteptări venind din viitor. Nu știm niciodată ce bogății se ascund sub aceste timide întâlniri cu vechiul și noul, laolaltă. Notă bibliografică 1tc "Notă bibliografică1" „Vasul răbdării și chipul blândețelor” a fost publicat ințial în Arhimandritul Teofil Părăianu, Prescuri pentru cuminecături, Editura Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1998; textul a fost reluat într-o formă îmbunătățită în volumul Arhimandritului Teofil Părăianu, Pentru cealaltă vreme a vieții noastre, Editura Deisis, Sibiu, 2001. Și un candid avertisment al Părintelui Teofil adresat cititorului: „Îți trebuie dicționar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
anul ceremoniilor religioase desfășurate „cu mare pompă”, printre care include și pelerinajele, se aud și „conver sații triviale, conversații la telefoane mobile, înghionteli și dat din coate în rând pentru un acces mai rapid la icoane, apă sfințită, binecuvântări sau cuminecătură” (Tănăsoiu, 2012 : 18) . Ca și cum toată acea mulțime biblică de mii de oameni ar fi trebuit să aștepte într-o tăcere paralizantă semnalul mântuirii. Pelerinajul, teren de cercetare antropologică Nu doresc să scot în evidență cu orice preț dificultățile întâmpinate pentru
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
prosop, căni și lighene de argint, săpunirea extremităților celor doisprezece sărmani deghizați pentru această ocazie în figuranți de teatru manta neagră și tricorn. Pentru Sărbătoarea Domnului, Corpus Domini, Franz Iosif, înconjurat de mai mulți arhiduci, mergeau pe jos în urma Sfintei Cuminecături, în spatele baldachinului Arhiepiscopului, pînă la Domul Sfîntului Ștefan, fără a părea obosit. Toată această lume arhiducală, gravitînd în jurul împăratului, era supusă ordinelor Primului Mare-Maestru al Curții, căci protocolul absurd și medieval al Casei de Austria punea familia împăratului sub supravegherea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
imagi¬nea zeiței Bendis sau a unei alte divinități protectoare a vânătorii și a căsătoriei. Funcția maritală a cerbului am regăsit-o și în colindele de fecior, unde îi promite eroului o mireasă. În colinde, animalul este însă, asemeni taurului, „cuminecătură” totemică, deoarece cuplul se identifică cerbului cosmogonic: „- Lin, mai lin, cerbe tretin,/ Mai încet cu-alergătura/ C-ai să-mi tulburi cusătura”/ (...) Cerbule, cu carnea ta/ Mi-or ridica nuntiță;/ Cerbule cu oasele/ Mi-or dulgheri casele,/ Cerbule cu sângele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nașterii, copilăriei, maturității sau morții ? Evident că numai copilăria este aceea care ține în propria-i substanță covorul fermecat al tuturor viselor vieții. Cum de la copilărie începe totul, ea este singura care-și revarsă asupra maturității (câteodată împotriva voinței individului) cuminecătura ondulatorie, unda binefăcătoare a sincerității și inocenței inventive. De aici a pornit și Eminescu. A tânjit la copilărie până la finalul scurtului său timp al trecerii prin lume; înaintea morții ar fi vrut să audă, cu gândul curat al poetului-copil, cântându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
confortabil! Și mă gândesc în sinea mea că pictura lui Theo și-a atins cu adevărat scopul, să neliniștească, să tulbure, să excite sufletele, Cina cea de taină, părintele vorbește, aici în altar unde eu va trebui să pregătesc sfânta cuminecătură, masa aceasta nu stă bine așa și arată spre frescă, peste tot am văzut pictată o masă orizontală în jurul căreia stau apostolii privind spre Iisus care împarte pâinea și vinul, de ce a schimbat Theo poziția mesei? De ce-i atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu Isus, numai dacă suntem uniți unii cu alții, înainte de împărtășanie, îl rugăm să ne dăruiască pacea sa. Pâinea este frântă. Cei care trăiesc din unica pâine, vor deveni unicul trup al lui Isus, care este Biserica. În sfânta împărtășanie (cuminecătură) îl primim pe Isus Cristos. Cuvântul latinesc derivă de la unio = unire/unitate și înseamnă: legământ, comuniune. Isus Cristos îmi dăruiește comuniunea cu el. Vine personal în întâmpinarea noastră - mai mult decât un bun prieten. Isus este aici. Îl văd, mă
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
oricăreia poemul, scrisul în general devin un adevărat obiect de cult. Voronca vorbește atunci de religia înaltă și abstractă a scrisului”, de „inspirația câtorva religii, câtorva poeme”, și invită patetic la o ferventă comuniune întru poezie: „Singura certitudine: poemul. Singura cuminecătură: poemul. Luați, mâncați, acesta e trupul și sângele nostru: poemul”. Dacă adăugăm elogiul visului ca factor destructurant al legilor și formulelor („Dar în curând, peste toate rădăcinile smulse, apele visului vor veni în puhoaie albe, și înfățișările cu legi și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
simțit, în momentele tale de impas, nevoia confesiunii? Nu. Doar pe aceea a împărtășaniei. În clipa în care m-am simțit copleșit de propriul meu manierism, adică de un manierism personal, a se reține acest lucru, a trebuit să iau cuminecătura de la un alt altar decît de la manevrele mîinii mele prevăzute cu peniță și cu pensulă pentru tuș. M-am apucat să pictez. Am tot pictat, am tot pictat, și din prima clipă în care am început să mînuiesc culoarea s-
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
cu Dumnezeu. Un cuvînt greu de spus a avut Biserica Unitariană apărută în urma unor controverse ce vor continua în copilăria și tinerețea lui Emerson. (El însuși va oficia un timp ca pastor unitarian în Bostonul natal, dar scepticismul față de taina Cuminecăturii, accentuat la moartea primei sale soții, stinsă din viață foarte tînără, îl face să părăsească biserica pentru totdeauna.) Emerson își depășește contemporanii atunci cînd își exprimă încrederea în posibilitățile omului ("Cine poate pune stavilă posibilităților pe care le are omul
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
aprinsă cu atât teroarea se răspândește mai puternic. Acest fapt amintește de modul cvasireligios în care era tratat Stalin sau Mao sau Ceaușescu, prezentați ca ducând o viață extrem de austeră, departe de bucuriile lumești, o viață aproape monahală, hrănită cu cuminecătura devotamentului total. Dintre icoane se desprinde și chipul lui Ivan cel Groaznic, un chip cu contururi de tigvă, cu o gură știrbă în care află înfipt un dinte, o figură șireată de țăran rus, cu o privire de pustnic rătăcit
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
caut eu Cuvintele pentru poem. Pe limbă am amintire vie De afine și fragi. De rugăciune. Cît despre bucuria Din cuvintele ,Hristos a înviat!" Ea, precum un prunc, vegheat de icoană Singură se rostește în limba mea mamă: Văzduh, Aier, Cuminecătură. Botezul tîlharului Iar scriu cerul rațele sălbatice și umbra lor iar scrie marea în stoluri triste, tot mai triste semn că vine iarna. Iar drumul spre biserica din deal îl scrie doar bărbatul cu rugăciunea lui. Tot satu-i la ferestre
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
-n gură, au vărsat pe covoarele de Siraz. în straie de }arigrad, fetele din casă au strîns zmerite covoarele și de pe masă, au cădelnițat din cățuie cu smirnă, rumeguș de santal și tămîie, peste domneasca vărsătură ca peste-o sfîntă cuminecătură. A doua zi, în zori, ca ologii, apucat de subsiori, am fost urcat în caleașcă lîngă înălțimea domnească și-am pornit spre "Heleșteu" urmați de fețe simandicoase, vițe domnești, în chervane, calești. Săltam pe hurducate șosele, înnegrite, putrezite, nesupuse și
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
omenești. Nu e o poezie ușoară, nici lesne de prins în comoditatea formulelor convenționale. Nu e o poezie de petrecut timpul cu ea, de citit cu ochi leneși lunecând pe pagini răsfoite distrat. Nu e dulceață, nici șerbet intelectual, ci cuminecătură pentru sufletul ce căuta, dincolo de aparențele înșelătoare ale vieții, patria din care a fost surghiunit. Lui Ion Pillat, care-și sublima nostalgiile și obiectiva problemele existențiale în transparența de cristal a versurilor și a cărui pudoare sufletească învăluia poezia sa
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
despre ce e vorba. Nu le dădea prin gând că el a primit vestea. Și la un moment dat a zis: - Uite, părinților, mai repede și dați-mi împărtășania, trebuie să iau împărtășania înainte să plec. Și i-au dat cuminecătura, s-a ridicat greu pe perne, s-a închinat, a spus: - Părinților, vă las cu bine. Dumnezeu să vă binecuvinteze! Ileană să îmbrățișezi copiii de la mine! Te îmbrățișez și-ți mulțumesc pentru tot! Vă mulțumesc și vă las. S-a
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]