365 matches
-
Russell știe foarte bine cum anume să scrie pentru a nu plictisi, iar calitatea aceasta este cu atît mai surprinzătoare cu cît o regăsim în paginile unei cărți de sobră și severă tematică filosofică. Există, în carte, un dozaj bine cumpănit între anecdota biografică și discursul speculativ, un dozaj cu atît mai reușit cu cît, cel mai adesea, anecdota îi servește lui Russell ca punct de plecare în înfățișarea unui gînd eminamente filosofic. De pildă, povestind o întămplare neplăcută din viața
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
fi trebuit să fiu primul care să spun că da, să le dăm, să facem, să... Nu. Sunt liberal, rămân în continuare liberal, dar consider că banul public, în acest moment, este atât de puțin, încât el trebuie foarte bine cumpănit, foarte bine chibzuit. Cineva care își dezvoltă o afacere privată nu și-o face pe banul public. Când își gândește business plan-ul respectiv, ca să-și facă investiția, se gândește ce venituri are din ceea ce poate el, nu din ceea ce
Spitalele private, lipsite de finanțarea din bani publici by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/39916_a_41241]
-
vigilența încruntată care nu se angajează în nimic), opacitatea agresivă. De cealaltă parte, însușirile care înlesnesc primirea mesajului pericopic sînt: răbdarea plină de speranță, îndrăzneala și perseverența, creativitatea. Potrivit lui Andrei Pleșu, în spunerea pildelor Iisus arată o tactică retorică bine cumpănită: e vorba de dislocarea simțului comun, de înlăturarea clișeelor, de repudierea formulelor fixe. Din acest motiv, vorbele sale nu pot fi prinse în tiparele vreunei ideologii. Iisus nu numai că își contrariază discipolii, dar chiar se contrazice singur: uneori încurajează
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
lui - venit într-o zi întâmplător la Catedră în timp ce eram eu în vizită la Iordan, a început o pledoarie pentru cercetarea pur filologică, susținând că cercetarea din țară trebuie să se deschidă către direcții noi. Iordan a ascultat, discret și cumpănit, până ce discipolul lui (ieșit astfel „ex-grege” a doua oară) își terminase discursul, ca să răspundă laconic, aproape în șoaptă: „De ce să renunțăm la ce știm să facem, unde avem deja un renume, ca să facem ce nu știm?”. Aveau dreptate amândoi, aș
Scrisoare de prietenie by Bruno Mazzoni () [Corola-journal/Imaginative/13618_a_14943]
-
dimpotrivă, prea edulcorate. Citind, inițial, în românește cartea, mi s-a părut dubios apelativul „moșulică” pe care îl folosește Mabel pentru Felícito, dar am verificat și așa este: „viejecito”. Și-n alte cazuri sensibile, soluțiile lui Marin Mălaicu-Hondrari sunt bine cumpănite (am, totuși, o rezervă, față de „mamacita” tradus „mamițico” - p. 194 în ediția de la Humanitas - unde natural ar fi venit „păpușă” sau „iubițel”.) Pentru fanii lui Vargas Llosa, Eroul discret e o reîntâlnire cu un univers și cu niște eroi cunoscuți
Elogiul discreției by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2841_a_4166]
-
înfricoșeze! Săvârșise cu ai săi nebănuite pozne, doar-doar să-i biruie cerbicia nou-venitului, să-l facă de-al lor! Dar n-avusese câștig și pace! Băiatul subțire și gălbior ca o fată, cu ochi de azur, rămăsese același. Era așezat, cumpănit, deși n-avea mai mult de doisprezece ani. Nu-i plăceau ciondănelile, mai ales cele zgomotoase. Era harnic la școală și-n bătătura bunică-sii, Lumânăreasa, atrăgând vorbe de prețuire de la mari și mici. Toți îl îndrăgiseră, uitând că-i
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
Ulisse, este neutrosofică, daca nu sceptică. A unei școli și eleatice, dar și...eraclitiene! Și iată de ce: Dumitru Găleșanu este el însuși într-o măsură ce ne cere (se cere) abia de acum, la bornele proriului săi itinerar inițiatic (re-inițiator) - cumpănit și receptat atât cu mensură umanului (a tuturor lucrurilor, după eladici), - el - însuși - însușit, dar și teandric - triadic - treimic, egal că o balanța a Fiindului apollinic, via Heidegger - Jung, Dulcan, ci nu în teroarea de a fi ghilotinat (de sine
CARTEA ANULUI CONTINUU de EUGEN EVU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384494_a_385823]
-
cam mic, da-n care bate-o inimă curată, suava boltire a burții în care n-au pătruns decât mâncăruri de soi, picioarele scurte, vânjoase, luând oarecum forma ovală a calului pe care vremurile îl silesc să stea mereu, vorba cumpănită și degetul mare mult mai opozabil decât la altă lume din cauză că veghează ceas de ceas cu mâna pe mânerul săbiei - toate acestea, copila mea, ți-ar putea da de înțeles, dacă nu ești proastă, că omul din fața ta nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aștepta, un șalău de toată frumusețea. Copilăreasca invidie a fraților ei mai mari se manifestă pe dată, ei repezindu-se să-i răpească nesfârșitul pește, dar atunci Covaliov desprinse o vâslă și strigând cu putere „Agarici!”, începu, cu mișcări bine cumpănite, să-i croiască pe spinare. Din învălmășeala potolită apăru capul înlăcrimat, dar fericit al fetiței care ținea strâns în brațe, ca pe-un frățior de aceeași vârstă, șalăul cel durduliu. — Cum o cheamă? - întrebă cu admirație spătarul Vulture, aplecându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
elabora raționamentele spiritului - tot atâtea expresii presărate în text. Empirismul domină: să-ți folosești cele cinci simțuri, să privești, să observi, să detaliezi ceea ce ne învață și ne arată natura, să studiezi în mod rațional, să procedezi conform ordinii bine cumpănite a rațiunilor, să extragi principiile, să expui toate aspectele și contextul unei cauze materiale, imanentă fiecărui efect, oricare ar fi el. Acolo unde domnește misterul, rațiunea are cuvântul ei de spus pentru a risipi tenebrele și a elimina indefinitul. Epistemologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Se pleacă soarelui ferit Al certei sere animale: Îngână sângelui ivit. Scris, râul trece-n mai albastru Și varurile zilei scad, E rana Taurului astru. Vădita țară, Galaad. AURA Mire, văzut ca femeea, Cu părul săpat în volute, De Mercur cumpănit, nu de Geea, Căi lungi înapoi revolute; La conul acesta de seară, Când sufletul meu a căzut Și cald, aplecatul tău scut Îl supse, ca pata de ceară, Crescut, între mâini ca de apă, Ce lucru al tainei cercai? Sub
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fost mai greu, Scapă cumpăna și cade năzdrăvanul de erou. Cumpăna de n-o ții bine, riști să cazi de la-nălțime... Mulți nu știu, dar numai banul, el te face de rușine. Vezi în crâșmă câte unul, care nu bea cumpănit; Ca să meargă-i vine greu, drumu-n față e cotit... Și mi-l vede bifurcat, că nu-mi știe cum s-apuce: „Care-i bun?” În șanț ajunge, nu poate ca să urce. Dar de coborât îi pare mai ușor, și el
NONECUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360821_a_362150]
-
Era deja ora prânzului, dar și Dorel Schor cu consoarta sa, Nadia, și Magdalena Brătescu cu soțul, amicul Vladimir, veniseră la timp. Iar când, imediat, au apărut înalții oaspeți doriți, Mihai Batog-Bujeniță și Doamna lui, Cornelia Ursu, amândoi surâzători și cumpăniți, eleganți și apropiați nouă de la prima vedere, după ce am schimbat câteva vorbe, am trecut la masă, căci reflexele condiționate ne duceau cu gândul că mâncând, vorba-i mai plăcută! Și încă și mai și, de-o mângâi și cu un
DIVINA ÎMPLINIRE – UN ÎNALT OASPETE DORIT – SCRIITORUL ROMÂN MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364057_a_365386]
-
ca o coroană princiară, romantic ca spiritul unei fete frumoase. Pajiști cu otavă de un verde-deschis intens. Frunze sclipind sub razele soarelui prietenos și dulce. O pasăre necunoscută din când în când își deschide aripile albe pentru a-și ține cumpănitul pe o ramură înaltă de pin, profilată lung pe azurul cerului. La mânăstire ritual tăcut și solemn de vizitare: turiști simandicoși și evlavioși rotesc privirile peste frescele minunate create de meșterii de demult. Se cumpără vederi, se fac poze. Țăranii
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
asta, și-a ales fanta de lumină dintre verde și albastru. În acest spațiu de har și descântec, poetesa își deschide sufletul pentru a ne da ocazia să-i admirăm freamătul transparent-diafan al creuzetului literar și zborul senin spre esențele cumpănite și simple ale trăirilor ei artistice. Cartea de față este partea materială și tangibilă a sufletului ei de albină perenă și consecventă propriului crez literar, presărat câte puțin în fiecare rostire atinsă de lumina argintie a versului. ÎNTRE VERDE SI
CARTEA CU PRIETENI (VI)- ION BUCIUMAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367351_a_368680]
-
aș fi zis, ea rămânea calmă, împăcată, lipsită de frământări interioare. Din când în când, mă privea amuzată, însă doar pentru puțin timp, redevenind imediat, serioasă. Când am încheiat ce aveam de spus, aceasta m-a întrebat, pe un ton cumpănit: - Te temi de ceea ce urmează? - De ce mi se pare că ghicesc o ironie ascunsă în această întrebare a ta? Am sperat că îmi vei înțelege frământarea! Căci tot ce mi s-a întâmplat seamănă cu o călătorie lungă și plină
LOGODNICUL MEU, FRED (VII) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367561_a_368890]
-
ce devine râu apă curată împovărată cu lente umbre se scurge spre noapte sau spre o dâră de lumină - cine știe. * PRIN fierbintea amiază își scrie râul urma de apă umăr la umăr cântecele ̶ semne de oracol rostogolite și cumpănite se abandonează sau se poartă spre tărâmuri mai adânci. LANCE ÎN ABISUL disperării plasa de care atârnă viața caută epava în aval cuvintele de pe vremuri spărgând liniștea adună firmiturile în încrengătura zorilor de zi. CÂND BUZA DE CUVINTE-MI SÂNGEREAZĂ
MEDITAŢII ÎN HIMALAYA – POEME (1) de GERMAIN DROOGENBROODT în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367595_a_368924]
-
încruntată care nu se angajează în nimic), opacitatea agresivă. De cealaltă parte, însușirile care înlesnesc primirea mesajului pericopic sunt: răbdarea plină de speranță, îndrăzneala și perseverența, creativitatea. Potrivit lui Andrei Pleșu, în spunerea pildelor Iisus Hristos arată o tactică retorică bine cumpănită: este vorba de dislocarea simțului comun, de înlăturarea clișeelor, de repudierea formulelor fixe. Din acest motiv, vorbele sale nu pot fi prinse în tiparele vreunei ideologii. Iisus Hristos nu numai că își contrariază discipolii, dar chiar se contrazice singur: uneori
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
Ne-am bucurat din toată inima la această întâlnire organizată fără cusur. Am trăit momente frumoase, așa cum era de așteptat la o astfel de ceremonie: imnul național al României dar și al Canadei, fiindcă așa se cuvine, cuvântări pline bine cumpănite, cântece și dansuri populare românești în frumoasele noastre costume... Am închinat un pahar de vin pentru prosperitatea țării și am apreciat gustoasele noastre bucate românești. Pe langă mesele cu bucate, se află și o masă cu ziarele în limba română
ZIUA ROMANIEI LA TORONTO de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344449_a_345778]
-
severitatea și stăpânirea timbrului, iată câteva elemente ce caracterizează sonetele poetului. Poetul brașovean, cu o miscare admirabila, s-a proiectat pe sine în univers că necesară conștiința ontologica, preocupată de a-si construe treptele către înțelepciunea morală. Adrian Munteanu inovează, cumpănit, la modul apelativ, sonetele sale, cu o tehnică poetica, optând pentru imaginea unică și dezvoltată de-alungul întregii lor desfășurări și pentru pură plăcere intelectuală a potrivirilor simetrice și a polisimetriilor întrunite amfionic sau asimilându-și, sincronic, legea luxului, arta suprafeței
PARADOXURILE DIN SONETELE LUI ADRIAN MUNTEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365607_a_366936]
-
pentru un om, a gusta, în această viață finită, din voluptățile pământești?! Vinul e și al bețivanului morcoviu, iubitor de butelcă, ce poate să aibă mai multe neveste, o droaie de copii și nicio iubire, dar și al omului cumsecade, cumpănit. Nimeni nu caută drumul spre o viață cvasiascetă, cât timp nu se usucă rugul de vie. Și-atunci, cum să nu-și dorească omul să se rupă custurea care taie vița de vie?... căci, dacă ar cunoaște veselia, chiar și
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
părinți. Era plină de semnificații vacanța la Săliște. Ca un fruct copt, aromat, din care te-nfruptai. Iar noi ne defineam, creșteam, cu suflete pline. Iubitoare." Înțelepciunea sătenilor autoarei este subliniată și de rândurile în care redă câteva vorbe bine cumpănite ale nonagenarului Nicolae Stan Petruțiu, așezate într-o carte cu titlu foarte grăitor: "Amintiri din satul cu dor". Este o carte în care "face o radiografie sufletească a românului...vorbește despre memoria colectivă, despre ce suntem și ce reprezentăm împreună
MILENA MUNTEANU – „DEPARTE DE ŢARA CU DOR” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351862_a_353191]
-
„Carte frumoasă cinste cui te-a scris Încet gândită, gingaș cumpănita; Ești că o floare, anume înflorita Mâinilor mele, care te-au deschis.” Ex Libris ~ Tudor Arghezi Am un mare respect și multă admirație pentru toți ce au curajul să nu se lase intimidați de o foaie albă de hârtie, și
DORINA NEAGU STANCIU, de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352393_a_353722]
-
plan de susținere logistică a propunerii și pot să vă raportez, prea-înalte cumnate, că, dacă vindem hainele, caii, armele de preț, covoarele, casele amantelor, bijuteriile și completăm cu ceva sume din caseta regală, vom avea suficient pentru un trai bine cumpănit în cei cinci ani de studiu. Desigur, vom asigura și o sumă, înzecitul celei prevăzute la cheltuieli de școlarizare, ca fond de rulment, pentru cazuri neprevăzute, așa cum bine sugera, în marea lui înțelepciune, Prea-Sfinția Sa. - Mdaaa, bună chibzuială, fiindcă iată
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
-n căpușă”? V-ați întrebat vreodată dacă există vreo legătură între abundența vocalelor din italiană, spaniolă, română sau portugheză și modul în care sunt clasificate aceste popoare drept comunicative, gălăgioase, extrovertite? Și de ce nordicii, japonezii și chinezii, care vorbesc lent, cumpănit și par a se interoga tot timpul, trec drept oameni introvertiți, greu de pătruns? Trec dincolo de fonetică și arunc un ochi pe gramatică. Ce se întâmplă când legăm cuvintele în propoziții sau fraze? „Tu citești acest articol”, zice românul. Englezul
MINTEA PE LIMBĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350599_a_351928]