196 matches
-
han, adulmecă "aburul de pâine caldă", ascultă țiganii lăutari, în timp ce Mânjoloaia dă poruncă "unei cotoroanțe" să-i așeze masa în odaie. Pe cucoana Marghioala, naratorul o cunoștea de când era mic: era o femeie "frumoasă, voinică și ochioasă", iar el devenise "curățel și obraznic, mai mult obraznic decât curățel". E un autoportret care relieferază îndrăzneala de a-i face curte hangiței. Convins că necuratul l-a trimis la han, tânărul este cucerit treptat de Mânjoloaia, care știa scopul călătoriei și îl ademenea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
țiganii lăutari, în timp ce Mânjoloaia dă poruncă "unei cotoroanțe" să-i așeze masa în odaie. Pe cucoana Marghioala, naratorul o cunoștea de când era mic: era o femeie "frumoasă, voinică și ochioasă", iar el devenise "curățel și obraznic, mai mult obraznic decât curățel". E un autoportret care relieferază îndrăzneala de a-i face curte hangiței. Convins că necuratul l-a trimis la han, tânărul este cucerit treptat de Mânjoloaia, care știa scopul călătoriei și îl ademenea cu farmecele sale planul fantastic. Odaia era
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
un destin" (Magdalena Popescu). În roman, narațiunea este alcătuită prin înlănțuire, apar descrieri și analize psihologice, evocări ale unor medii. Pentru a reliefa caracterul calculat al Marei, prozatorul apelează la monologul interior: "Mai știi? Fata e fată; iar feciorul e curățel și deștept, fiu de popă, nepot de protopop și peste câteva luni bun de popie". Societatea este organizată după reguli dure care presupun interdicții etnice și religioase. În acest roman, destinul e mai presus de orice, acționează individual pentru fiecare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
eveniment normal în acest capăt de lume din New York. Faptele ar fi fost ele de la început atît de evidente pentru toată lumea dacă acuzatul ar fi fost fiul unui intelectual din clasa de mijloc, trăind într-un pavilion dintr-o periferie curățică și liniștită? Unsprezece persoane judecă în termenii "evenimente probabile", "evenimente improbabile": este improbabil (o șansă dintr-un milion) ca cineva să fi comis crima cu același tip de cuțit ca al băiatului, un șiș presupus rar. Un om le propune
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și copii. Cu toții privesc fix, la ceva ce noi nu vom vedea niciodată. Vara Vara-i așa de cald că, din cînd în cînd, asfaltul mai înghite cîte-un pensionar: băbuțe cu volănașe, moșuleți cu pălării de paie... numai din ăia curăței, de modă veche, că, deh!, asfaltul e gingaș la stomac. Uneori îl mai ajutăm și noi: îi apăsăm, cu grijă, cu sandala pe cap, să intre-n asfalt cu totul, să nu se-mpiedice careva și să cadă. Cred c-
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
în Sultănica: "zăpada cade puzderie, măruntă și deasă"; "cu căutătura-n jos, cu un nod în gît, cu gura friptă de sete"; "lăcuste erau, secetă era, vitele boleau"; "chipul ei, zbîrcit, uscat și luminat de candelă"; "ponoase, cîrtiri, zavistii"; "tînără, curățică, harnică"; "cu mijlocul încolăcit în bete, c-un maldăr de ciucuri pe șoldul drept, cu pălăria pe ceafă"; "ochi negri, blînzi și genoși"; "fînul de leandră, de mărgărintă, de trifoi". În oglinda deformatoare a ironiei, modelul se degradează, solemnul în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cea mare a acestuia, cu Munteanu, un teolog român și viitor preot în Sân-Miclăuș este pentru văduvă un bun prilej de a-și scoate fata în lume ca să-i găsească și ei un flăcău pe măsură. Dintre toți, Codreanu, fecior curățel și deștept, fiu de popă, nepot de protopop și peste câteva luni de zile bun de popie cum zicea Mara părea alegerea cea mai potrivită. Orice apropiere a Persidei de Națl stă sub imperativul "nu se poate". Mara invocă, în
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
o brichetă care funcționa cu benzină, opera tatei. În celălalt capăt avea o bucșă, tot de alamă, cu un cui gros ieșit în afară. În mâna cealaltă avea patefonul și plăcile, într-un coș. Eu, la mijloc, între ei, îmbrăcat curățel, cu săndăluțe și ciorapi albi trei sferturi și cu hăinițe noi, cămășuță cu guleraș alb, dantelat, răsfrânt peste reverul hăiniței; mama, în partea interioară a trotuarului, cu damigenuța și cârnații puși într-un paner, înaltă și subțirică, cu părul ei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și nici dacă-mi plac fasolele noi din gura lui. S-a cam botoșit și a devenit deodată tăcut. I-am propus să mergem la un restaurant să bem ceva. A fost de acord și am intrat într-unul mai curățel. Și nu știu cum naiba s-a întâmplat că eu m-am făcut, nu prea mâncasem când am plecat de acasă. M-am trezit cu capul pe masă, iar al meu prieten, ia-l de unde nu-i. M-am întors acasă cam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
1889, iar după moartea și a Tincăi Vartic, soțul acesteia, C. Deliu, care era un umil funcționar la primărie, n-a mai locuit mult timp la bojdeucă. S-a mutat în oraș, lăsând bojdeuca în paragină. Căsuțele Țicăului, modeste și curățele, erau ascunse printre arbori bătrâni și flori, iar oamenii își vedeau fiecare de nevoile lor, trăiau cum puteau, cu grija lemnelor pentru iarnă, care erau scumpe și nu prea se găseau, iar în arșița verii căutând umbra deasă a nucilor
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pânăn picioare. Da, sunt aproape sigur că puțoiu obișnuia să joace la CCS În zilele lui bune. Dacă-i așa, sigur o să dea Înapoi00000000mănânc mănânc mănânc mereu00tunci toată chestia de pe00000000000000000000000000000000cresc000000000000000000ei de fapt m-au futut0000000000hrănește-mă Gazda mea000000000000000000Sunt câteva pizde curățele Î000000000000000000000000000000Călătoresc prinmă așez cu o bere și mă uiinteriorul acestei nave, crescând, umplându-i hăurile cavernoasedrăguță și mă ofer să-i cumpărsă mă folosesc de spațiul din ea și să devin una cu ea. Bacardi. Cumpăr niîți mulțumesc pentru adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o modalitate imperativă de a-și susține și legitima creația; ▪ convingerile privind arta poetică apar ca sentințe inexorabile. Iată și motivul pentru care, la Arghezi, deontologia proprie este afirmată maniheistic. Atunci când stabilește condițiile artisticității, polemistul nu admite degradeuri: ""A scri curățel" e o modalitate de a scri, diminutivă și acceptabilă, ca "a fi drăguț". Sunt, într-adevăr, scriitori drăguți și e un scris drăguț. Dar a scri pur și simplu e ceva cu totul grav, peste toate sensurile de vocabular. A
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
chiar înfricoșătoare. Mersi, spuse ea sec. —O, dar sunt alte părticele din tine pe care vreau să le sărut, do’nșoară McGonigle. Aidan trase halatul mai jos. —Cu sau fără buza umflată, ești foarte, foarte atrăgătoare, așa proaspăt îmbăiată și curățică, îmbujorată la față și cu părul lipit de tâmple. — Nu e lipit de tâmple, nu? se strâmbă ea. Trebuie să îl usuc. E dezordonat rău dacă nu îl usuc. Îmi placi când ești în dezordine. O sărută din nou. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
îmi sunt de ajuns și am mijit ochii, în căutarea unei surse de lumină. Am zărit o lampă de podea. M-am îndreptat către ea, am aprins-o și am luminat o cameră de zi ordonată. Am văzut o sofa curățică, cu fotolii asortate, cumpărate de la solduri, o imitație de șemineu, iar pe pereți, lipite cu scotch, afișe cu actrițe îmbrăcate sumar - Rita Hayworth, Betty Grable și Ann Sheridan. Măsuța de cafea era acoperită cu ceea ce părea a fi un steag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
șoferii beți, dejucam întâlnirile lor amoroase aprinzând luminile roșii ale girofarului, dădeam amenzi cu carul și, în general, eram pe fază la orice chestie suspectă. Pe Hoover și Vermont răsăreau ca ciupercile după ploaie o mulțime de localuri drive-in, restaurante curățele unde puteai să mănânci în mașină și să asculți muzică la boxele agățate lângă ghișeu. Petreceam ore întregi în parcarea lor, ascultând be-bop pe postul de radio KGFJ, cu stația de emisie-recepție dată la minimum, în caz că apare ceva fierbinte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
T.S. Cașiș, clătinându-se Încruntat. Priviri tulburi, prea furios pentru un de-abia Început de seară. Apoi Florin și Cătălin, rimând umăr la umăr, cam de aceeași Înălțime și aproape la fel de tunși. În felul lor, impecabili: Înălțime medie, fețe rotunde, curăței. Leac alege o masă, undeva În fund, lângă raftul cu cărți, fiindcă, țineți-vă bine!, birtul meu e de fapt cafenea literară. Trec pe lângă tejghea și-mi Întind mâinile pe deasupra, eu le Întind o mână umedă fiindcă tocmai spăl niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Să descriem cele mai stânjenitoare momente ale relației noastre cu literatura! Pentru data viitoare. * Așadar, primele mărturisiri. Ne pregăteam pentru o treabă rușinoasă, era cazul să scăpăm mai Înainte de toate amintirile penibile care ne legau de literatură. Să intrăm proaspeți, curăței, gata de orice porcărie. A ieșit mult mai bine. Cu Leac și Cătălin protagoniști. Merită fiecare, dacă nu o transcriere, măcar o repovestire. Mai Întâi Cătă: Stă și fumează În fața librăriei. Privește În gol, oarecum spre vitrina cu manechine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ale Celebrului animal. Erau vremuri bune. Pentru toată lumea și pentru mine. Mă mai liniștisem, C.a. mă obligase să trec mai des pe la Joy’s, barul părea să fie pe drumul cel bun, mai ales mulțumită Clarei, care-l păstrase curățel și decent Într-o vreme În care eu mă purtasem mizerabil. Dar trecuseră vremurile acelea. Renunțasem să mai scriu același veșnic poem cu femeia vrăjitoare care-mi frânsese inima. Inima-mi era deja refăcută - munca e Într-adevăr un remediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
gospodar sau să-și aducă o masă ca să joace biliard. Poate și o țintă, niște săgeți, pentru darts. Fiindcă Tibi e bărbat de succes și-i plac asemenea accesorii. Are bani, câștigați de unul singur lucrând pe la multinaționale, deține iubite curățele și fandosite (unele, la rândul lor, de succes), se Îmbracă bine, nu ostentativ, dar cu haine de firmă, Își face vacanțele În străinătate, a fost și-n Cuba cu o iarnă Înainte. Tibi e un yuppie, acel soi de tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
rupea patul cu el, ne-omora pe-amândoi. „Când kilu’ meu se mai termină cu zdruncinăturile astea?!“ „Când s-o termina România. Și-asta nu va fi prea curând.“ Am coborât și m-am dus la dulăpiorul de la chiuvetă. Părea curățel, proaspăt șters cu batista pe oglindă. L-am deschis din curiozitate, nu ca să mă spăl. Avea de toate, cum scrie la regulament: apă, pahare de plastic, prosoape de hârtie, săpunuri minuscule, în formă de biscuit. Nu apucase încă nimeni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vreo cinci metri, erau opriți și pakistanezii, le vedeam turbanele albe după un stâlp. Dar acum eram la Viena. Așa că am coborât la metrou neobservați și-am luat U3-ul două stații, până la Volkstheater, unde am schimbat cu U2. Liniile păreau curățele, peroanele străluceau de umezeală, dar fără hârtiuțe pe jos, ca la Paris. Trenurile Bombardier soseau la trei minute, anunțate de panouri corecte și impersonale; între timp te odihneai cu reclamele roz, verzi și violet care pulsau în pereți, pe ecrane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
copiilor. Era îmbrăcată cu o rochie neagră de lână, cu o basma mare și neagră la gât, cu o bonetă albă și curată, de care atârnau panglici negre. Picioarele și le sprijinea pe o băncuță. Lângă ea era altă băbuță curățică, mai în vârstă decât ea, tot în doliu și tot cu bonetă albă; probabil, era vreo ființă ținută din milă pe lângă casă; aceasta împletea un ciorap. Cu siguranță, tăceau amândouă tot timpul. Prima bătrână, văzându-i pe Rogojin și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fi impresionat balta de sînge și amprentele pantofilor lui Sorin? Poate. Eu de cînd mă știu le-am considerat cam slabe de înger. Dar plîng pe săturate. Ei și? Și voi ce aveți cu mine? Suflete mari strict autentic Este curățel îmbrăcat, tînăr și cu o privire de sfînt. Are genele lungi și ochii verzi și clipește, Doamne, ce mai clipește de frumos! Ba ridică ochii ăia frumoși spre cer, ba își îndreaptă atenția fix în ochii tăi, ba privește spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
eram eu tînăr tătic. Lumea evoluează în asimilarea de cunoștințe și unele chestii, pe care le credeam deștepte rău, se dovedesc a fi invers. În vagonul nostru intră un individ însoțit de un băiețel de vreo opt anișori. Individul este curățel, acceptabil îmbrăcat și copilul la fel. În plus, amîndoi au cravate. Omul ni se adresează într-o franceză aproximativă. Doamnelor și Domnilor, mă numesc Adelante Figuera și sînt din insulele Mauritius. Am venit aici ca să-mi tratez o teribilă boală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
metri. Seamănă cu o gîscă fără picioare. În micul port ne așteaptă primarul și vreo sută de copii de pînă la 6 ani. Nu cer nimic, aplaudă și întind mînuțele să-ți strîngă mîna. Dumnezeule, ce frumușei sînt! Sînt veseli, curăței și nemaipomenit de prietenoși. O negresă mă abordează direct. Sînt Brigitte Bardot, vă rog să-mi vizitați magazinul, vă fac un preț bun. -Brigitte... și mai cum? -Bardot, așa mă cheamă. Ghidul ne vorbește despre istoria insulei. Are o parodontoză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]