192 matches
-
ai ajuns de nu-ți mai poți vîrî nătărînga nici măcar într-o pitulice de femeie! trânti, neiertătoare, cucoana. - Dar nu-i nimic. Că ți-o croi-o nentă-tu, Genel, pe-o zgărdiță, să urli de plăcere, când i-oi simți curelușa flencănindu-ți pe beregăți!... Și când oi schelălăi mai cu foc, nu-ți fie grijă, te plesnește și mandea, pe sub masă, cu piciorul. Să nu zică polițaii că te-au cărat, de la cantonament, neantrenat!... - Mi-e îngăduit să vă întreb
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
destule primejdii și greutăți... Bologa ridică repede fruntea, atât de schimbat era acum glasul preotului, și în înfățifarea lui citi limpede o îndîrjire care-l spăimântă. Casca de oțel o pusese pe masă; întinse mâna mașinal și o apucă de curelușă. Pe urmă și-o potrivi în cap, încet, cu luare-aminte, murmurând pierdut: ― Bine zici, Constantine... foarte bine... bine... Și ieși din odaie cu pași de înmormîntare, lăsând ușa deschisă, coborî treptele cerdacului, trecu prin ogradă, unde copiii, veseli și gălăgioși
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu gura căscată. ― Ieși, mișe... ieși! gâfâi Bologa, uitîndu-se împrejur după ceva. Glasul înfundat deșteptă pe Pălăgieșu din aiureală și-l făcu să înțeleagă brusc ce caută Apostol. Pe o mescioară zări un revolver de care atârna în jos o curelușă galbenă. Se întoarse repede, deschise ușa și ieși bolborosind în neștire. ― Bine... Bine... Bine... În antreu își luă pălăria din cuier și văzu pe Rodovica, speriată. Din urmă ușa se trânti cu zgomot așa de mare, că se cutremurară pereții
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dezvățase de marșuri și azi a umblat atât de mult. Părul îi era ud și de sub casca înfierbîntată i se scurgeau pe tâmple șiroaie. Scoase casca din cap fiindcă îl strângea de n-o mai putea răbda. O luă de curelușă, cu mâna stângă, legănînd-o în ritmul pașilor. Deodată casca se lovi de ceva, cu zgomot metalic. Apostol se opri mirat. Pipăi. Un trunchi de brad, rășinos, încît își murdări degetele... Și iar sârmă ghimpată... Trei rânduri, cu împletituri dese... Bologa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
A PATRA 1 Apostol Bologa mergea liniștit, parc-ar fi scăpat de toate grijile. Sudorile i se uscaseră pe față și pe gât. Îi trecu prin minte c-ar putea răci și își puse casca în cap potrivindu-și bine curelușa sub bărbie. Se gândea la gardul de sârmă ghimpată, îi era frică să nu se zgârie, și nu mișca deloc brațul drept. Privea numai înainte, cu capul sus, cu ochii mari sorbind numai întuneric. În spate auzea gâfâiri obosite și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ridică îndată și se uită împrejur cu ochi întrebători. Descoperind în ușă figura pretorului, își aduse aminte și întinse brațul spre masă după pălăria moale, fără panglică și roasă pe margini. Atunci își văzu ceasornicul, retrase brusc mâna, desfăcu binișor curelușa și-l dădu preotului, fără să-și arunce ochii pe cadran, zicând încet: ― Constantine, să nu mă uiți... Popa strânse ceasornicul în palmă, sub crucea care tremura. Apostol luă pălăria, o mototoli între degete și privi nedumerit în ochii lui
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
soartei că am publicat mai întîi poezie -: câteva persoane, câteva trasee prin București... Enigmele nu vroiau să apară. Subterane nu existau. Oamenii erau buni, iar orașul plat ca un ceas de mână, legat de încheietură cu Dâmbovița în chip de curelușă. Unde era splendidul, splendidul amurg petersburghez, cu un student aplecat visător pe un pod, peste apele Nevei? Unde tunelele de cărămidă pe sub Buenos Aires din "Abbaddon", în care, în cea mai adâncă adâncime, o Oarbă desface coapsele și pleoapele vulvei se
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mișcat repede, smucindu-i fusta În sus și dându-i jos chiloții până la glezne, astfel Încât să poată păși din ei folosindu-și picioarul sănătos. I-ai tras În sus piciorul ei prost și i-ai Înghesuit Între pielea subțire și curelușe ca să nu se murdărească pe pământ. Apoi pantalonii și chiloții tăi sunt jos, dar amândoi Încremeniți, când trece o mașină pe podul cu o singură bandă de circulație de deasupra voastră, trosnind pe pietriș În mers. Tu te Împingi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pietre prețioase. Și-ar fi dorit să poată purta și ea așa ceva, dar știa că ar pierde o agrafă cu pietre prețioase imediat!) Avea o rochie roșu-închis care contrasta cu nuanța pielii și cu ochii căprui, iar pantofii prinși în curelușe se potriveau perfect. Rubinele și diamantele de la gât și din urechi aruncau sclipiri de foc. Arăta, se gândi Darcey cu invidie, de milioane. Ceea ce evident că și era. Cel puțin de milioane. Aidan n-avea s-o părăsească niciodată. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
vrei nimic. După chestia asta vă Împăcați. Așa este vara. Aseară ți-a spus că el poate să capteze imagini. Are o bobină și niște sârme cu șuruburi prinse de o placă de lemn lustruit. Placa de lemn are o curelușă mică de piele. „Am să bag firele În priză și pe lemn o să apară o vacă și un câine”. Vaca rumegă și câinele latră, spune el În timp ce stinge lumina. Vă chiorâți pe Întuneric și după multă vreme vi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
am fost surprins. De la distanță, învăluiți în șalurile de rugăciune, cu micile tichii pe cap, toți păreau bătrâni, dar acest bărbat era cam de vârsta mea. Tichia lui neagră stătea cocoțată pe o claie de păr sârmos și roșcat. Sub curelușele de piele care îi țineau legată de frunte o cutiuță neagră, pistrui ruginii se risipeau pe pielea lui albă ca laptele. Părul, mi-a trecut prin minte, l-ar fi salvat, dacă nu chiar l-ar fi ucis primul. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
minoră, un evreu roșcat. S-a înclinat din nou. Nu eram sigur dacă făcea parte din dans sau dacă se înclina în fața mea. Mi-a întins o carte cu coperți negre, moment în care i-a căzut șalul de rugăciune. Curelușele care legau o altă cutiuță neagră din piele îi strângeau brațul și îi distorsionau numărul tatuat pe el. Ținea în continuare cartea întinsă spre mine, așa cum vameșul îmi întinsese actele în acea dimineață pe chei. Am luat-o din mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o singură întrebare: - Cum vă numiți? Când a auzit numele meu pe care-l port din vina răposatului meu tată, bruta mă îmbrânci printre călăreți, până dincolo de cordonul compact. Atunci observai că mi-am pierdut buldogul. Țineam în mână numai curelușa de care era prinsă zgarda lui zile mari. - Reeex!... strigai deznădăjduit, gata să plâng de disperare. Buldogul mă auzi și veni glonț în brațele mele, țâșnind dintre copitele neastâmpărate ale cailor încălecați de oaste. Depozitul meu de mărfuri, în valoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aibă grijă de copilul mai sus menționat. Adăugați o doză generoasă de ruj roșu în nuanța târfă, mai multe straturi de rimel negru, o rochie scurtă, cu nasturi, violet (în fond, asta e culoarea pasiunii), pantofi negri și sexy, cu curelușe din piele întoarsă plasate pe glezne și o sticlă de vin roșu. Întotdeauna aveți grijă să nu începeți să vă clătinați din cauza sticlei de vin înainte de a ajunge la destinație. Ca un bonus opțional, câteva prezervative în geantă sunt mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
terminat cu uimirea și Înjurăturile, ăia doi dispăruseră după un colț. Numai că din capătul opus se apropia un polițist, uite că gara nu era deloc pustie, un tip de vreo doi metri Într-o uniformă neagră strălucitoare, cu fireturi, curelușe, pistoale, un baston lung și-un cîine uriaș, l-am abordat, i-am expus pățania simultan Mașa-n engleză și eu În franceză, el n-a mai ascultat pînă la capăt și a dat drumul cățelușului care s-a evaporat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care tocmai câștigase un Glob de Aur. Betthina părea să poarte măsura zero la haine; știți cum sunt actrițele astea: micuțe, gingașe, perfecte. Avea un păr lung, strălucitor, de culoarea mierii, purta o rochie-furou din satin galben și sandale din curelușe argintii. O imita pe Kate Hudson, obicei foarte la modă în LA în ziua de azi. Pe deget avea un inel de logodnă strălucitor, de mărimea Manhattan-ului. Și eu sunt logodită, i-am spus. — Unde-i inelul? mă întrebă Betthina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
toată fața acoperită de ochelarii de soare. Dar detaliul cel mai important al sălii de așteptare era faptul că toate fetele arătau très fericite: fiecare era, pur și simplu, superbă, înconjurată de pungi de cumpărături și purta noile sandale cu curelușe de la Tod, care nu se găsesc nicăieri și sunt perfecte pentru ziua aceea călduroasă de iunie. Discutau subiecte nelegate de terapie, cum ar fi următoarea lor vacanță la Capri și cât de minunat a fost Crăciunul trecut la St. Barths
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
bancnotă vârâtă În nara dreaptă. - Du-te dracului! Mă duc. În camera cealaltă Leac pare să stea la discuții cu senatorul. Cu cagula Încă pe cap, dar relaxat, tolănit pe fotoliu. Eu mă duc lângă trepied, desfac camera, Îmi petrec curelușa pe după Încheietură, am ceva În cap, nu mai știu ce, dar Încerc să filmez. Văd cum chingile lui Pârvu nu mai sunt chiar atât de strânse, nu mai are decât picioarele legate, Într-o mână ține țigara, cu cealaltă gesticulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mine. O febră ca-n romanele rusești, cu delir, m-a copleșit, m-a Înmuiat. Când mi-am mai venit În fire, așternuturile erau leoarcă, eu eram pe jumătate gol, aveam Însă camera video Încă legată de Încheietura mâinii. Desfăcând curelușa, mi-am adus aminte de tot, de data asta fără fior. Probabil că delirul Îmi consumase spaimele, mă sleise. Eram limpede acum, panica se metamorfozase În simplă Îngrijorare, dublată de o oarecare scârbă. O scârbă care mă făcea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
rupt în două, fusese proiectat pe balconul unei case ruinate. În mijlocul a ceea ce fusese odată strada, caroseria transformată într-o uriașă armonică a unui tramvai arde înăbușit și împroașcă fum înecăcios. Un coollie apare dintre dărâmături, târâind în urma lui o curelușă din piele. Scăpat ca prin minune, cu urechile ciulite și nările în vânt adulmecă urma stăpânilor săi, dezorientat și speriat asemeni unui copil mic rătăcit de părinți. Oare ... mai trăiește cineva? Întreabă o voce gâtuită. Răspunsul se pierde în zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
șir de siluete cu căști albe. Se apropie sfărâmând zăpada bătătorită sub cizmele grele. Ariergarda convoiului. În fruntea lor, un ofițer german subțirel și mic de statură. Poartă pistolul mitraliera la piept. Pare plictisit de tot ce este in jurul. Curelușa căștii este trecută neglijent peste bărbie. Nu are de unde să bănuiască că ochi încordați îi urmăresc cu sufletul la gură din spatele brazilor. Soldații dispar, dar cei doi, culcați în zăpadă, continuă să rămână nemișcați, topiți pur și simplu în peisaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
chipul întunecat, crispat. Pentru că fascismul, ca orice altă formă de autoritarism, trebuie să dispară. Altfel nu vom fi decât niște simpli figuranți într-un scenariu scris de alții și asta este împotriva oricărei rațiuni a firii. Nicky se descheie la curelușa căștii și cu vârful degetelor își șterge obrazul înnegrit. Când au început bombardamentele asupra Bucureștiului, logodnica mea a plecat împreună cu părinții mei în refugiu. Evident, i-am însoțit și eu. Pe drum, trenul a fost surprins în câmp de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sau prefăcîndu-se că nu ia în seamă de ce o chemasem, ar trebui să cred că îți merge mintea, dar mă întreb dacă maică-ta n-a greșit că nu ți-a croit la timp și câteva la spate cu o curelușă..." "Păi, mi-a croit!", zise cu simplitate. "Da?! Vrei să spui că ești soi rău?" "Ci ce e soi?" "Cel care nu învață nimic și face numai rele, chiar dacă îl pedepsești. N-are rușine!'' Ci nu înțeleg!" "Să zicem că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la diamante, cu un fel de-ochean scurt proptit mereu în ochi. Pe urmă îl punea bine, într-un sertar căptușit cu catifea. Îți lua comanda mârâind și te dădea afară; a doua zi, ceasul era gata, îți schimbase și curelușa. Dacă aveai nevoie de-o curea, mergeai la magazin, ți-o cumpărai și plecai fericit cu ea în pungă. Acasă, descopereai că îi mai trebuie vreo patru găuri ca să-ți țină nădragii. Trăgeai la curelar: ia-l de unde nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
următoarele caracteristici tehnice: talpă flexibilă; foarte bună aderență la stâncă; greutate redusă; formă ergonomică adaptată după laba piciorului. 4.7.3. Scaunul („hamul”) Scaunul (“hamul”) este confecționat din chingă de cel puțin 5 centimetri lățime. Anumite modele sunt prevăzute cu curelușe pentru reglarea și ajustarea în funcție de grosimea piciorului, aceste modele numindu-se scaune reglabile. Mărimile variază în funcție de lungimea taliei (L XXL) iar greutatea scaunului este de aproximativ 300-400 g. Scaunul (vezi foto) trebuie să corespundă perfect cu dimensiunile utilizatorului. La achiziționare
Activităţi Sportiv-recreative şi de timp liber: paintball, mountain bike şi escaladă. by Balint Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/321_a_640]