2,198 matches
-
de „luxație neurologică de șold drept”. Ce înseamnă acest diagnostic și cum poate fi rezolvată problema? Elena a avut un mielomeningocel, a fost operată la foarte scurt timp după naștere de colegul nostru neurochirurg, doctorul Sergiu Stoica, în cadrul Spitalului Marie Curie, cu o evoluție din punct de vedere neurologic excelentă, însă cu un șold instabil, așa cum sunt șoldurile neurologice. De ce sunt instabile: există un oarecare dezechilibru de tonus muscular la acești copii, indiferent că au boală spastică sau o boală flască
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92833_a_94125]
-
aproape când, în întunecimea ei, pierea vreo legiune sau un general faimos. Atunci, umbra pădurii dacice ajungea până la Roma, și de ea vorbeau poeți și cronicari, care notau dezastrele petrecute acolo. Ca exemple, în anul 74 i.H., Caius Scribonius Curio, care îi învinsese pe dardani în Tracia, voia să-i supună și pe daci și ajunsese până la Dunăre, dar înspăimântat de pădurile pe care le vedea s-a oprit. S-a întors din drum fără să pornească vreun război. Roma
Pădurea românească. Trecut, prezent şi viitor în conştiinţa poporului român [Corola-blog/BlogPost/92990_a_94282]
-
altminteri și vecinul său, Antonio da Peretola, jurist și notar, ilustru expert În ambele Drepturi, continuă el, Îndreptându-și degetul spre un chip cu trăsături ascuțite și echivoce, ca ale unei vulpi. Bărbatul răspunse cu o plecăciune ceremonioasă. — În serviciul Curiei romane, Îmi Închipui, zise Dante, Încercând să Își ascundă răceala. — Șeful Cancelariei Sanctității Sale. Cândva, confirmă vulpea. Însemnele și prestigiul rangului său erau dezvăluite de lanțul greu de aur și de inelele ce Îi Împodobeau degetele, ca și de luxul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și altceva. Și poate că nu numai el. Dante Încerca să extragă un sens din ceea ce tocmai auzise. — Nu numai el? La cine te referi? — În mânăstirea anexată bazilicii San Paolo, pe timpul lucrărilor noastre, erau găzduiți și câțiva membri ai Curiei. Un grup de juriști care lucrau la o Însărcinare particulară pe socoteala lui Bonifaciu... Un nume Îi străbătu mintea priorului. — Antonio da Peretola, jurisconsultul celui de al Treilea Cer, era unul dintre ei? Asta vrei să spui? Iacopo mișcă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
străbătu mintea poetului; poate că ar fi fost mai bine să aleagă un alt moment pentru a cere audiență. Dar urgența funcției trecea Înaintea oricăror considerente de oportunitate. Și apoi, nu trebuia să se Întâlnească cu un angajat oarecare al Curiei, ci cu Acquasparta În persoană. Prin urmare, tot acel vacarm putea juca În favoarea lui. Între timp ajunsese, Împreună cu suita sa, dinaintea fațadei Încă neterminate a bisericii. Acolo se sfârșea autoritatea teritorială a Comunei și se intra În jurisdicția Bisericii. Dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era, cu permisiunea unui ticălos francez! Dacă ar fi privit pe cineva În acel moment, l-ar fi preschimbat În stană de piatră, atât de multă otravă adunase În sine. Așa trebuia să se fi născut Gorgona. Un funcționar al Curiei Îl Însoți de-a lungul unui scurt coridor, iar apoi dincolo de terasa deschisă, până la capătul construcției. Acolo era un bărbat, Întors cu spatele, care contempla orașul. Pentru o clipă, Dante Îi zări pofilul cu trăsături brutale. Un stăpân care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
celor cu pumnalul, Toto nu prea era băgat în seamă, drept pentru care, neincomodând pe nimeni, își păstra locul și toga de vreo cinci legislaturi... Și se făcea ca în ziua aceea, o zi frumoasă de primăvară, Toto veni în curia lui Pompei bine dispus, deși puțin cam mahmur, căci tocmai începuseră mesele din preajma idelor lui Marte. în curie îl întâlni întâi pe Cassius, căruia îi spuse: „Ce spui, dom’le, ce zi frumoasă!”. Cassius îl privise întunecat, ca și cum n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
locul și toga de vreo cinci legislaturi... Și se făcea ca în ziua aceea, o zi frumoasă de primăvară, Toto veni în curia lui Pompei bine dispus, deși puțin cam mahmur, căci tocmai începuseră mesele din preajma idelor lui Marte. în curie îl întâlni întâi pe Cassius, căruia îi spuse: „Ce spui, dom’le, ce zi frumoasă!”. Cassius îl privise întunecat, ca și cum n-ar fi auzit remarca lui, și-i strecurase printre dinți: „Ți-ai adus, mă, furculița?”. „Da, răspunse mirat micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ajuns ca gloata să simtă că l-a părăsit curajul, că i s-a frînt mîndria. Scena provocă chiote de bucurie. (Căci gloatei Îi place să vadă cum se frîng cei mîndri și curajoși.) La capătul bulevardului, acolo unde Începea curia aristocrată și unde mulțimea se mai rărise, el ridică ochii. În lumina zorilor, la un balcon, văzu o pată de un alb strălucitor. Aplecată peste balustradă, toată În alb, stătea mama lui, iar În spatele ei, parcă pentru a accentua strălucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
făcut acest meșter Tinca pentru Frederic? - Se spune că, Într-o noapte, la cuptorul său au sosit doi trimiși ai Împăratului. Era pe timpul conciliului de la Lyon, când Frederic a purtat ultima bătălie Împotriva... Omul părea să caute termenul exact. - Polemiștilor curiei? A papei? Îi sugeră Dante. - Da, poate că a papei. Sau a cuiva mai presus ca el, murmură Arnolfo pe un ton enigmatic. - Și cine erau trimișii? Și de ce noaptea? - Tinca lucra noaptea și dispărea ziua. Suferea de o boală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se Împace prea bine cu purtătorii de sutane, și nu m-ar mira dacă tocmai vreun amic de-al lui Bonifaciu l-ar fi trimis pe lumea cealaltă. - După cum vorbești, nici dumneata nu pari să fii În bune raporturi cu Curia. Tânărul Își luă un aer disprețuitor. - Nu fi ipocrit, ca toți din cetatea asta de mincinoși. Știi prea bine cum mă cheamă. Iar dacă ai uitat, o să-ți amintesc eu, zise el, ridicându-și În dreptul ochilor poetului arătătorul de la mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
partea din grădină cari le-am folosit cu familia mea, să rămână la dispozițiunea liberă a soției mele. Pesta, în 4 Novembre, 1869. (L.S.)Emanuil Gozsdu m. p. Subscrișii adeverim fidel, că fiind recercați prin Ilustratea Sa dl. Jude la suprema curie reg. ung. Emanuil Gozsdu, ne-am înfățișat cu toții împreună la dnia sa, care, trupește ce e drept bolnăvicios sufletește însă în stare deplin sănătoasă, a declarat verbal înaintea noastră documentul acesta de descoperire a propriei sale voințe din urmă și
TESTAMENTE UITATE-TESTAMENTE CARE DOR...(EMANUIL GOJDU) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367186_a_368515]
-
voințe din urmă și l-a subscris în prezența noastră a tuturora. Însemnăm că ștergerea a celor trei cuvinte de pe fața din urmă a documentului acestuia, șirul 27, s-a făcut la dorința testatorului. Ioan Pușcariu, m. p. jude la supr.curie r.u. Florian Varga, m. p. adv. comun și cambial Atanasiu Cimponeriu, m.p. secretar ministerial Simeon Popovici, m.p. septemvir pensionat Ioan Aldulean, m. p. jude la suprema curie r.u. Ca martori recerați. Nr. 5814/1870. Acest testament s-a publicat în
TESTAMENTE UITATE-TESTAMENTE CARE DOR...(EMANUIL GOJDU) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367186_a_368515]
-
șirul 27, s-a făcut la dorința testatorului. Ioan Pușcariu, m. p. jude la supr.curie r.u. Florian Varga, m. p. adv. comun și cambial Atanasiu Cimponeriu, m.p. secretar ministerial Simeon Popovici, m.p. septemvir pensionat Ioan Aldulean, m. p. jude la suprema curie r.u. Ca martori recerați. Nr. 5814/1870. Acest testament s-a publicat în mod legal în ședința judecătoriei a lib. reg. cetăți Pesta, ținută în ziua mai jos însemnată. Pesta în 3 Faur 1870. Ludovig Bogisich, m. p. jude primariu
TESTAMENTE UITATE-TESTAMENTE CARE DOR...(EMANUIL GOJDU) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367186_a_368515]
-
anticiparea cabinei spațiale folosită de cosmonauți începând cu anii 50!... În lucrare erau menționate și pulberile lui Ioan Românul din Alba Iulia. Radioactivitatea artificială a fost descoperită de o savantă de la Facultatea de Științe București, și însușită apoi de Marie Curie și întrebuințată pentru distrugere. Cerând un grad superior la facultate, savanta româncă îi scria regelui Carol al II-lea: "Numirea mea s-ar putea face pe aceeași cale excepțională ca și a domnilor recomandați de dl. Perrin, ca o recompensă
ROMÂNI GENIALI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348998_a_350327]
-
cafea în care zahărul nu pătrunsese încă. Ceva, totuși lipsea, încă... „Grabnic”, spuse călătorul, tremurând ușor din bărbie. „Să nu pierdem avionul.” Ne aștepta o călătorie lungă, la capătul căreia nu știam cum vom supraviețui. O busola fabricată la temperatura Curie, magică în minutele de taină ale nopții, vom descoperii în ochii copilului: „Eu merg cu mama!” Ce experiență extraodinară atunci cand călătorești cu propriul copil, întrebîndu-te cum de ai meritat zâmbetul acesta, cunoașterea lumii fără raționament, maniere sau devotament. Arderea are
CĂLĂTORIA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349137_a_350466]
-
cer pentru un păcătos care se în¬¬toarce. Deci, un păstor se bu¬cu¬¬ră mai mult când găsește oa¬ia cea pierdută și rătăcită, de¬cât de cele nouăzeci și nouă. E¬xis¬¬tă încă această credință și bu¬¬curie. Gândiți-vă că am găsit pa¬¬rohii, cum vă spuneam, în ca¬¬re nu s-a slujit de o jumătate de secol! Ei, câtă bucurie poate să aibă în sufletul lui acel preot ca¬re vede că a tras clopotul
DIALOG DUHOVNICESC, VIU ŞI DEOSEBIT DE SINCER CU ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP IOAN SELEJAN AL EPISCOPIEI COVASNEI ŞI HARGHITEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349198_a_350527]
-
sculpturi, Fântâna Medici, Lacul Octogonal, rațe, flori) → Cartierul Latin → Panteonul (dedicat Sf. Geneviève în 1744 de Louis XV, bolnav de gută; fronton, vitralii, în centru pendulul lui Foucault; după Revoluție dedicat marilor oameni: Voltaire, Hugo, Zola, Dumas père, Braille, Marie Curie...) → Saint Etienne (biserică superbă) → Musée de Cluny (foste terme galo-romane; muzeul național de artă feudală, tablouri, tapiserii (Doamna cu Licornul), sculpturi; grădina ...) → Sorbona (1253, R. Sorbon, preotul lui Louis IX; aici a studiat Dante) → Saint Suplice (sec. XVII, fresce de
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
locuri de cinste. Pe o “alee” laterală îi vezi grupați în aceeași cămăruță pe Alexandre Dumas, Victor Hugo și Émile Zola. Stau și mă întreb cât de interesante pot fi discuțiile dintre ei. Există și o femeie, una singură, Marie Curie, alături de soțul ei, Pierre Curie. Pe frontispiciul Pantheonului stă scris „Aux grands hommes la patrie reconnaissante”. Mă gândesc că ar fi frumos ca, dacă se construiește Biserica Neamului, sub acoperișul ei să fie aduse, din toate cimitirele, rămășițele pământești ale
DACĂ E MARŢI, E BELGIA de DAN NOREA în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365496_a_366825]
-
alee” laterală îi vezi grupați în aceeași cămăruță pe Alexandre Dumas, Victor Hugo și Émile Zola. Stau și mă întreb cât de interesante pot fi discuțiile dintre ei. Există și o femeie, una singură, Marie Curie, alături de soțul ei, Pierre Curie. Pe frontispiciul Pantheonului stă scris „Aux grands hommes la patrie reconnaissante”. Mă gândesc că ar fi frumos ca, dacă se construiește Biserica Neamului, sub acoperișul ei să fie aduse, din toate cimitirele, rămășițele pământești ale marilor oameni ai României. Nu
DACĂ E MARŢI, E BELGIA de DAN NOREA în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365496_a_366825]
-
în operație, să-l taie, să-i introducă în umăr o tijă. Lucrurile nu păreau deloc simple. O asistentă cu multă experiență m-a chemat pe coridor și mi-a spus, aproape șoptit: “... duceți-l la București, la Spitalul Marie Curie (Budimex). Acolo este marele doctor Pesamosca. E tare cumsecade...”. Am intrat în sala de consultație, unde nepotul meu era întins pe pat, legat cu o fașă. Am rugat doctorul să-mi dea un bilet de trimitere la București. Foarte amabil
IN MEMORIAM ALEXANDRU PESAMOSCA de ION C. HIRU în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356128_a_357457]
-
au făcut minuni în sălile de operație (a operat atât în țară, cât și ca invitat, în multe țări ale lumii). Acest titan al medicinii românești trăiește izolat, de prin 1984, într-o cameră de la etajul I al Spitalului “Marie Curie”, fiind permanent la dispoziția bolnavilor și, în singurătate, plângându-și soarta crudă, drama vieții sale. Marele chirurg în chirurgie pediatrică, cu aproape 50.000 operații dificile făcute, trăiește astăzi într-o rezervă a Spitalului “Marie Curie”, cu o pensie de
IN MEMORIAM ALEXANDRU PESAMOSCA de ION C. HIRU în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356128_a_357457]
-
I al Spitalului “Marie Curie”, fiind permanent la dispoziția bolnavilor și, în singurătate, plângându-și soarta crudă, drama vieții sale. Marele chirurg în chirurgie pediatrică, cu aproape 50.000 operații dificile făcute, trăiește astăzi într-o rezervă a Spitalului “Marie Curie”, cu o pensie de 1.000 lei. E mulțumit când i se aduce o cafea, sau o supă caldă. Cei apropiați cândva, l-au uitat. Puțini îi mai trec pragul. Puțini mai vin la “vila” lui, de la etajul întâi al
IN MEMORIAM ALEXANDRU PESAMOSCA de ION C. HIRU în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356128_a_357457]
-
altor doctori, dar tot fără vreun ban. De fapt, știam că așa va fi. Băiatul operat atunci lucrează azi în Poliție, nemaiavând niciun fel de sechele. Dar altceva voiam să spun. La ușa cabinetului doctorului Pesamosca, de la Policlinica Spitalului “Marie Curie”, o femeie din Purani, de lângă Alexandria, îmi povestește drama ei, arătându-mi fotografia băiețelului ei înainte de operație. Incredibil. M-am speriat văzându-i fața. Apoi m-am liniștit, privindu-l. Un copil normal, frumos, cu o mică cicatrice neobservabilă. Mărturisesc
IN MEMORIAM ALEXANDRU PESAMOSCA de ION C. HIRU în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356128_a_357457]
-
părinți darul cel mai de preț din lume - viața copilului lor. Părintele chirurgiei pediatrice, Alexandru Pesamosca, internat la 18 iunie 2011 în Spitalul Floreasca din cauza unor probleme cronice cardiace și pulmonare a decedat la 1 septembrie 2011 la Spitalul “Marie Curie”, fost Budimex, unde își petrecuse marea parte a vieții, lăsând fluturașul mizer de pensie și nepăsarea oamenilor. Ce folos că acum îl îngropăm cu onoruri ? Prof. Ion C. Hiru
IN MEMORIAM ALEXANDRU PESAMOSCA de ION C. HIRU în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356128_a_357457]