128 matches
-
la Răcăciuni cu 55 de elevi și una la Gâșteni cu 13 elevi două biserici ortodoxe și una catolică. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa, în aceeași plasă, și comuna Fundu-Răcăciuni, cu satele Fundu Răcăciuni, Ciocani, Curmătura și Gâșteni, având în total 1066 de locuitori ce trăiau în 320 de case. Comuna Răcăciuni avea 14 mori de apă, o biserică ortodoxă la Gâșteni și două biserici catolice la Fundu Răcăciuni și Ciocani, iar principalii proprietari de terenuri
Comuna Răcăciuni, Bacău () [Corola-website/Science/300696_a_302025]
-
sunt delimitate de versanți abrupți, având un fund plat, acoperit de aluviuni, în care s-au adâncit organisme fluviatile a căror apă dispare în ponoare (unele polii pot adăposti și lacuri). În România sunt cunoscute poliile Poiana Albă din Munții Curmăturii, Beletina din Munții Mehedinți. La contactul calcarului cu alte roci s-a format polia Zatonul din Podișul Mehedinți. Din punct de vedere genetic sunt distinse 5 tipuri principale: 4. poliile de prăbușire - care apar prin prăbușirea tavanului unor peșteri; 5
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
făcută de către popa Ion din Iași, viitorul ieromonah Isaia Eșanul, viețuitor al acestui schit, pe foaia 38 a Evangheliei tipărite la București în 1682 și reprodusă de Valeriu Literat. În "Poiana Mânăstirii", cum este numit până astăzi locul cuprins de curmătura dintre ,Piscul’’ împădurit cu brazi-stavilă vântului dinspre miazănoapte și coasta "Netoțelul", urcau până în 1761 cam 60-68 de familii din Dejani, în duminici și sărbători, spre închinare și spre ascultarea povețelor unui Isaia Ieromonah Eșanul(ale cărui însemnări se pot vedea
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
următoarele locații: "Ulița Poptelecului, Ulița Cigleanului, Ulița Turecescilor, Cătră Vii, Dealul Crucilor, Fântânele, Șuri, Dealuri, La Monastire, Mazeri, Sortii, Lunci, Tufele peleșului, Între șuri, Poiana Anesii, Ana, Dâmbul Horincarului, La sboriște, Valea lui Jurj, Părăul lui Văsâi, Fundătură, Dumbrăvița, La Curmătură, Fântâna la Stogurele, Fagului, Cigleanului" (Petri Mor, Szilagyi varmegye monographiaja). 1900: 218 case, 1062 locuitori (1032 români, 17 unguri, 11 evrei, 2 de alte naționalități); 1002 erau greco-catolici, 45 ortodocși, 3 romano-catolici, 1 reformat, 11 izraeliți. 1906: 1028 locuitori 1910
Brebi, Sălaj () [Corola-website/Science/301780_a_303109]
-
comunei Sadova se întinde de-a lungul pîrîului cu acelasi nume al cărui curs este orientat pe direcția nord-vest-sud-est pe o lungime de 11 km, încadrat la nord-est de Obcina Feredeului, pe o porțiune cuprinsă între vîrful Pietriș și vîrful Curmătura Boului, unde face hotar cu comuna Vatra Moldoviței. În partea de sud și vest limita se suprapune râului Moldova, trece peste Muncel, urmând creasta complexului muntos Lucina - Muncel până la vîrful Măcieș, pe o lungime de 10 km., învecinându-se cu
Comuna Sadova, Suceava () [Corola-website/Science/301994_a_303323]
-
asaltul redutei Grivița II. În urma reformei „însurățeilor” din anul 1879 la est de Lipovu Ungureni s-au pus bazele unui nou sat, în care s-au așezat 135 familii de tineri căsătoriți proveniți din satele dinspre est, majoritatea din satul Curmătura, pe care primarul în funcție, Mihalache Popescu, l-a numit Calomfirești. Au fost împroprietăriți cu 684 ha. La începutul secolului al XX-lea Lipovu (fără cuvântul Ungureni) înglobând Calomfireștii, alias Satul Nou a devenit centrul de reședință al comunei, iar
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
plin relief muntos: după ce se depășește bariera calcaroasă a munților Arnota și Cacova prin defileul Pietrenilor, arealul este mărginit la vest de Culmea Prislopului și muntele Neteda (1756 m), la nord, de munții Lespezi (1819 m), Scânteia (1685 m) și Curmătura Comarnicelor (1570 m), iar la est, de munții calcaroși Vânturarița(1885 m), Buila(1849 m) și Piatra(1643 m). Munții situați între hotarul nordic al localității și culmea muntoasă Arnota-Buila-Vânturarița au o structură geomorfologică ce are la bază formațiunile cristaline
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
Costești. Rețeaua hidrografică este bine dezvoltată, localitatea fiind tributară râului Costești, ale cărui izvoare își au obârșia în muntele Scânteia. În zona muntoasă, spre sud, primește următorii afluenți: Comarnice, Cracul lui Ignat (Neteda), Voiceasa, Izvorul cu Rugi, Ghelălău, Izvorul Larg (Curmăturii) și izvorul Cacovei. În zona locuibilă a satului primește în ordine, afluenții: pe partea dreaptă, Valea Bisericii(sau 44 de izvoare)iar pe partea stângă, Valea Morii, Valea Albinei, Valea Caselor, Valea Adâncă și Valea Gugului. Râul are un bazin
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
veac prezintă, pe rând, Tâmpa cu și fără ele). Turnul Cuțitarilor, aflat în dreptul "Bastionului Țesătorilor", avea vederea deschisă înspre Șchei. Astăzi nu a mai rămas nici o urmă din acesta. Turnul Cizmarilor, situat mai sus de "Bastionul Postăvarilor", domina Blumăna și Curmătura (zona dintre Tâmpa și Dealul Melcilor). În zilele noastre se mai pot observa platforma pe care se afla precum și o bună parte din baza zidului de legătură ce străbătea muntele. Pe harta întocmită de "Giovanni Morando Visconti" în 1699, deasupra
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
m), există un zid având grosimea de 0,80 m pe o porțiune de aproape 200 m. Aproximativ la mijloc, zidul este atins din exterior de un drum vechi, azi abia de recunoscut, care traversa diagonal panta Tâmpei venind dinspre Curmătură, dintre Tâmpa și Dealul Melcilor. În acest loc al zidului există patru deschideri de poartă, două mai late, de 116 cm și două mai înguste, de circa 100 cm. Tot începând de la vârful Tâmpei, un alt zid gros de 1
Cetatea Brassovia () [Corola-website/Science/304052_a_305381]
-
1901). După ce trece Bistrița, el urcă Ceahlăul pornind din "„larga fâneață de pe poalele Ceahlăului”" de la schitul Durău. Liniștea este străpunsă de sunetul toacei. Grupul din care făcea parte scriitorul urcă pe munte de pe cărarea ce ducea din poiana schitului. De pe Curmătura Arșiții scriitorul vede schitul Durău "„cuibărit ca în fundul unei prăpăstii”". Drumeții coboară de la Cascada Duruitoarea pe albia răului și sosește la Durău pe când se înnopta, iar lumea începuse a se neliniști de întârzierea lor.
Mănăstirea Durău () [Corola-website/Science/312438_a_313767]
-
este un oraș în județul Buzău, Muntenia, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satele Bâsca Rozilei, Chirlești, Curmătura, Lunca Priporului, Mlăjet, Nehoiașu, Păltineni, Stănila și Vinețișu. Este situat în zona montană a județului, pe cursul superior al râului Buzău. Are o populație de locuitori (2011). În afara centrului urban Nehoiu, din componența unității administrative fac parte satele: Vinețișu, Bâsca
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
Stănila și Vinețișu. Este situat în zona montană a județului, pe cursul superior al râului Buzău. Are o populație de locuitori (2011). În afara centrului urban Nehoiu, din componența unității administrative fac parte satele: Vinețișu, Bâsca Rozilei, Lunca Priporului , Stănila, Chirlești, Curmătura, Mlăjet, Nehoiașu, Păltineni. Accesul către oraș se realizează pe DN 10 și pe calea ferată Buzău-Nehoiașu. Prelucrarea lemnului este activitatea economică de bază a orașului, dezvoltarea turismului montan fiind în stadiu incipient. Orașul se află în valea râului Buzău și
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
Pentru 3,6% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, teritoriul actual al orașului era organizat în mai multe comune rurale din plaiul Buzău al județului Buzău. Astfel, centrul orașului împreună cu localitățile vecine (Păltineni, Curmătura) formau comuna Păltineni, formată din cătunele Albinari, Botele, Cătiașu-Ploscari, Curmătura, Fundătura, Fundu Nehoiului, Gura Cătiașului, Muscani, Nehoiu, Păltineni, Pâslari și Piatra, având în total 1920 de locuitori. În comuna Păltineni, 3 mori de apă, 2 făcae, o stână la Fundu-Nehoiului
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
La sfârșitul secolului al XIX-lea, teritoriul actual al orașului era organizat în mai multe comune rurale din plaiul Buzău al județului Buzău. Astfel, centrul orașului împreună cu localitățile vecine (Păltineni, Curmătura) formau comuna Păltineni, formată din cătunele Albinari, Botele, Cătiașu-Ploscari, Curmătura, Fundătura, Fundu Nehoiului, Gura Cătiașului, Muscani, Nehoiu, Păltineni, Pâslari și Piatra, având în total 1920 de locuitori. În comuna Păltineni, 3 mori de apă, 2 făcae, o stână la Fundu-Nehoiului, 3 biserici (la Păltineni, Nehoiu și Curmătura) și o școală
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
Albinari, Botele, Cătiașu-Ploscari, Curmătura, Fundătura, Fundu Nehoiului, Gura Cătiașului, Muscani, Nehoiu, Păltineni, Pâslari și Piatra, având în total 1920 de locuitori. În comuna Păltineni, 3 mori de apă, 2 făcae, o stână la Fundu-Nehoiului, 3 biserici (la Păltineni, Nehoiu și Curmătura) și o școală cu 28 de elevi în Păltineni. Reședința comunei era încă de pe atunci cătunul Nehoiu. Satele din extremitatea nordică a orașului (Nehoiașu, Lunca Priporului, Vinețișu și Bâsca Rozilei) făceau parte din comuna Nehoiașu (care cuprindea și teritoriul actual
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
Comuna Nehoiu a apărut în 1931, când s-a separat de comuna Păltineni: Nehoiu avea localitățile Albinari, Bâdârlegiu Mic, Botele, Colonia Fabricii Goetz de peste Pod, Fundu Nehoiului, Mușcani, Nehoiu și Pâslari; comuna Păltineni a rămas cu satele Bâdârlegiu Mare, Cătiașu-Pleșcari, Curmătura, Fundătura, Gura Cătiașului, Păltineni și Piatra; tot atunci, comuna Siriu s-a desprins din comuna Nehoiașu. În 1950, comunele au fost incluse în raionul Cislău al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. În 1968, reorganizarea administrativ-teritorială a
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
cărei talveg se situează la numai 800 - 400 m altitudine. În partea de vest și în cea de est, masivul Godeanu se leagă de munții Tarcu și Retezat prin culmi mai coborâte cu circa 200 m care în ansamblu constituie curmături largi. Regiunea înaltă din Masivul Godeanu a fost afectată de glaciația cuaternară. Circurile simple, sunt puse în evidență de pante abrupte și stâncoase pe marginea suprafeței Borăscu, iar patul lor rupt în trepte păstrează, mai ales pe versantul sudic, morenele
Munții Godeanu () [Corola-website/Science/304875_a_306204]
-
podișului Moldovei centrale. Relieful este variat complicat deluros, fragmentat de văi adînci și ravene de 150-250 m cu versanți priporoși și abrupți pe care se dezvoltă numeroase alunecări de teren. Interfluviile au formă de șiruri de dealuri tăiate de numeroase curmături. Raionul Nisporeni este situat pe partea cea mai înaltă a podișului și anume pe podișul codrilor foarte faimoase prin fragmentarea puternică de care dispune. Îprejurimile lor amintesc un relief premontan, ceea ce l-a determinat pe V. Docuceaev să-i numească
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
Apuseni, având în interiorul Depresiunii Beiușului o dispoziție în amfiteatru, rețeaua hidrografică fiind convergentă. Ele sunt rezultatul unui proces de eroziune asupra piemontului de acumulare de la baza Munților Apuseni, precum și asupra unui strat de marne, argile, pietrișuri și nisipuri. Din Dealul Curmăturii Criștiorului, prin culmea principală care trece din Dealul Mare prin Dealul Murgului, Dealurile Izbucului până la Dealurile Vașcăului se prezintă sub forma unui lanț de culmi deluroase, între care amintim: Ronțaru (910 m - Colești), Cicera Ursului (900 m - Câmp), Merișor sau
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
Dâmbovița este un curs de apă din România, afluent al râului Argeș Râul își are izvorul în Munții Făgăraș pe versantul muntelui Curmătura Oticului. Cursul superior de la izvoare până la confluența cu Boarcășu este cunoscut și sub numele de Izvoru Oticului sau Râul Oticu. În drumul său spre vărsarea în Argeș, râul străbate mai multe unități de relief: Munții Făgăraș, Munții Iezer-Păpușa, Munții Leaota
Râul Dâmbovița () [Corola-website/Science/297446_a_298775]
-
spre sud-est) și "Poiana Ursului" (1130 m altitudine, spre nord-vest), între localitățile Sucevița (spre nord-est) și Ciumârna (la sud-vest). Cele mai apropiate stații de cale ferată sunt la Rădăuți respectiv la Vama. În continuare spre Câmpulung Moldovenesc DN17A traversează Pasul Curmătura Boului (Trei Movile) din Obcina Feredeului. În punctul cel mai înalt din trecătoare este ridicat un monument de forma unei palme umane numit chiar " Palma". Acesta este un simbol al muncii și al forței în amintirea momentului din 1968 când
Pasul Ciumârna () [Corola-website/Science/320248_a_321577]
-
grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani ce aparțin lanțului muntos al Carpaților Orientali). Altitudiea maximă a acestei grupe muntoase este de 1.793 m, atinsă în Vârful Hășmașul Mare. Structura geologică a Munților Hășmaș (cunoscuți și sub denumirea de "Hăghimaș" sau "Curmătura") este alcătuită la bază din șisturi cristaline, calcare jurasice și cretacice, șisturi argiloase și straturi calcaroase (între Piatra Singuratică și Platoul Ocsem), andezite, dolomite și calcare (stâncăriile din Hășmașul Mare), șisturi cu mică albă (Piatra Singuratică), roci microcristaline (Hășmașul Negru
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
dolomite și calcare (stâncăriile din Hășmașul Mare), șisturi cu mică albă (Piatra Singuratică), roci microcristaline (Hășmașul Negru), grohotișuri, gresii și conglomerate, cu o mare varietate de forme reliefale: vârfuri stâncoase (Hășmașul Mare 1.783 m, Oatra Ascuțită 1.668 m, Curmătura 1.610 m), doline, lapiezuri, chei, văii. Masivul Hășmașul Mare este locul de obârșie a mai multor cursuri de apă ce brăzdează întreaga zonă muntoasă, astfel: Râul Olt cu afluenții adunați în amonte (valea Fierului, Fagu Oltului, Șerpatacul, valea Sărăturii
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
numele localității Feiurdeni. Naționalitatea locuitorilor este ușor de dedus din toponimele localității din zona intravilană, care sunt de origine română, cum ar fi: Șes, Cot, Subpădure, Ulița Mare, Dâmbul Popii și altele, iar pentru zona extravilană: Țelini, Dos, Față, Deal, Curmătură, Calea Borșii, Calea Giulii, Calea Clujului. În Feiurdeni sunt două biserici: una ortodoxă și una reformată, în stare de paragină. După primul război mondial și după Unirea Transilvaniei cu România, pe timpul preotului Ioan Crăciunean, în Feiurdeni existau 2.028 de
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Feiurdeni () [Corola-website/Science/329628_a_330957]