811 matches
-
Lucreției. Primul episod este "cina curtezanelor", organizat de Cesare în seara de 31 octombrie 1501. Francesco Pepi povestește că "ducele a adus la palat cincizeci de curtezane și toată noaptea au petrecut în dansuri și râsete": după o cină rapidă, curtezanele au intrat și au dansat cu servitorii și tinerii casei, ""primo in vestibus suis nude""; în toiul nopții Cesare pune candelabre aprinse pe jos și femeile goale, în patru labe concurau pentru a strânge castanele aruncate lor de papa, Cesare
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
primul volum din "Delicte celebre", creează portretul Lucreției: "Sora era demnă de compania fratelui. Libertină din fantezie, profană din temperament, ambițioasă din calcul, Lucreția dorea plăceri, adulații, onoruri, pietre prețioase, aur, stofe fremătătoare și palate somptuoase. Spaniolă sub părul blond, curtezană în spatele aerului candid, avea chipul unei madone de Rafael și inima unei Mesaline". Mai apoi istoricul francez Jules Michelet vede în "andaluza italiană", simbolul demonului feminin înscăunat pe tronul Vaticanului. Urmează o perioadă de reabilitare, numeroși istorici încep să verifice
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
decât curiozitatea elocventului".”)</poem> Adică, e de preferat a se evita retorica pompoasă și exprimarea forțată și cultă, pentru ca poezia să poată apărea ca sinceră, autentică și spontană; obiectivul poeziei este să fie „auzită”, este comunicarea sentimentelor, nu stârnirea admirației curtezane. Astfel, Garcilaso preferă tonul intim, personal și confidențial în poezie, față de retorica și pompa tonurilor marțiale sau culta exhibiție curtezană a ingeniului, punând în acest fel prima piatră a unui curent liric hispanic care va ajunge până în lirica lui Bécquer
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
să poată apărea ca sinceră, autentică și spontană; obiectivul poeziei este să fie „auzită”, este comunicarea sentimentelor, nu stârnirea admirației curtezane. Astfel, Garcilaso preferă tonul intim, personal și confidențial în poezie, față de retorica și pompa tonurilor marțiale sau culta exhibiție curtezană a ingeniului, punând în acest fel prima piatră a unui curent liric hispanic care va ajunge până în lirica lui Bécquer. Stilul lui Garcilaso este unul foarte caracteristic : este preocupat în mod special de muzicalitatea versurilor, folosind aliterația și un ritm
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
publicat pentru prima oara în Paris în anul 1848, fiind un mare succes al scriitorului care până atunci fusese în umbră tatălui său Alexandre Dumas. Acțiunea românului, o tragedie, are loc la Paris: tânărul Armând Duval s-a îndrăgostit de curtezana Marguerite Gautier. Singurele flori acceptate de Marguerite sunt cameliile. La început dragostea tânărului Armând nu este împărtășită de Marguerite, dar cu timpul se va îndrăgosti și ea de Armând. Acesta îi cere să renunțe să mai primească clienți. Când tatăl
Dama cu camelii () [Corola-website/Science/315356_a_316685]
-
în taină să o convingă pe Marguerite că relația lor de dragoste nu are perspective de viitor, și încearcă s-o înduplece să nu distrugă cariera lui Armând. Marguerite accepta cerințele lui Duval tatăl și se întoarce la viața de curtezana. Armând este indignat de hotărârea luată de Marguerite. Între timp, sănătatea Margueritei, care suferea de tuberculoză, se înrăutățește. Pe patul de moarte, ea dezvăluie adevăratul motiv pentru care ea a devenit din nou curtezana, cu alte cuvinte ea îi spune
Dama cu camelii () [Corola-website/Science/315356_a_316685]
-
și se întoarce la viața de curtezana. Armând este indignat de hotărârea luată de Marguerite. Între timp, sănătatea Margueritei, care suferea de tuberculoză, se înrăutățește. Pe patul de moarte, ea dezvăluie adevăratul motiv pentru care ea a devenit din nou curtezana, cu alte cuvinte ea îi spune lui Armând de vizita tatălui lui. Românul a fost inspirat de un episod din viața lui Alexandre Dumas fiul - dragostea lui pentru Mărie Duplessis, o curtezana.
Dama cu camelii () [Corola-website/Science/315356_a_316685]
-
motiv pentru care ea a devenit din nou curtezana, cu alte cuvinte ea îi spune lui Armând de vizita tatălui lui. Românul a fost inspirat de un episod din viața lui Alexandre Dumas fiul - dragostea lui pentru Mărie Duplessis, o curtezana.
Dama cu camelii () [Corola-website/Science/315356_a_316685]
-
El respectă tradiția, dar este și un inovator: comedia sa conține un prolog rostit de un zeu sau de un personaj alegoric, este curentă împărțirea în cinci acte, personajele sunt exponentele galeriei umane contemporane, folosirea monometriei, clișeele tipologice sunt păstrate (curtezana, tânărul de origine nobilă, tatăl mizantrop, sclavul iscusit etc.), însă fixările sunt mai subtile, comicul de caracter este predominant, dragostea constituie subiectul, dar există mai puțină licențiozitate, sunt frecvente formulările sentențioase, se remarcă un conținut etic. Acțiunea se petrece la
Menandru () [Corola-website/Science/314953_a_316282]
-
îmbolnăvit, iar prescripțiile medicilor săi, printre care consumarea mercurului, avea să-i aduca moartea. A fost înmormantat într-un mormânt de 20 km², dar nu a plecat în viața de apoi de unul singur, fiind îngropat cu suita sa de curtezane sacrificate și mesteșugarii și constructorii mormântului blocați în interior pentru a menține secret locul mormântului, păzit de o extraordinară forță de 8000 de soldați de teracota, fiecare soldat având trăsături unice. Pe plaiurile elene, epoca fierului va deschide o noua
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
de acest gen rămase din decorația murală inițială, datorită deselor transformări impuse de capriciile proprietarilor succesivi, se mai păstrează, de la o redecorare efectuată câțiva ani mai târziu, o friză ce acoperă trei pereți ai fostului bar, redând scene din viața curtezanelor. Pictura (ulei pe zid), a fost executată, în 1908, de Francisc Vodak - semnatarul multor decorații murale din locuințe bucureștene între anii 1920-1930 ,cu scăderi în privința desenului, coloritului și perspectivei. În 1904, când s-a hotărât transformarea Băncii Marmorosch Blank în
Palatul H. Spayer () [Corola-website/Science/309998_a_311327]
-
mai înalte vârfuri din provincie, Torrecilla (1919 m). Aici sunt și numeroase grădini precum grădinile tropicale Finca de la Concepcion ce datează din secolul 19 - cea mai importantă grădină tropicală din Europa. Mai sunt grădini El Retiro pe drumul Coin - grădină curtezana din secolul 18. Aici sunt multe fântâni și sculpturi din diferite perioade, dintre care unele de mare valoare artistică. Această regiune a fost populată de multe civilizații ce au făcut ca această regiune să fie bogată în rămășițe arheologice. S-
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
ambasadorul englez la Paris. Despre Franța va păstra o părere negativă care se va notă în "Notes on Present State of Christendom", scrisă în 1582. Scrie că regele Henric al III-lea pare a fi un om dedicat placerilor, petrecerilor, curtezanelor și dansului, iar Franța o țară profund coruptă, rău administrată, săracă și aproape de ruină. Următorii trei ani vizitează Blois, Poitiers, Tours, Italia și Spania. În timpul călătoriilor sale a studiat limba, dreptul civil și arta guvernării, în timp ce îndeplinea sarcini diplomatice de
Francis Bacon (filozof) () [Corola-website/Science/298635_a_299964]
-
descoperit că fiul cel mai mare al lui Constantin, Marele Duce Nicolae Constantinovici, care trăia o viață dezordonată și avea idei revoluționare, a furat trei diamante valoroase de la o icoană din dormitorul Alexandrei Iosifovna în complicitate cu amanta sa, o curtezană americană. A fost găsit vinovat, declarat nebun și exilat pe viață în Asia Centrală. Constantin a suferit o nouă lovitură puternică în 1879 când cel mai mic fiu legitim al său, Viaceslav, a murit în mod neașteptat de o hemoragie cerebrală
Marele Duce Constantin Nicolaevici al Rusiei () [Corola-website/Science/315989_a_317318]
-
scrisese versuri, ca un bolnav căruia nu îi mai rămăsese decât tânguirea îndulcită de rimă, asupra căruia stăteau muzele poeziei dictându-i cuvinte potrivite lacrimilor sale. Apropiindu-se, Filosofia strigă dușmănos: „Cine a îngăduit să se apropie de bolnav aceste curtezane de teatru, care nu numai că nu i-ar liniști durerile prin nici un remediu, dar chiar i le-ar mări mai mult cu veninuri dulci?” Filosofia intervine mânioasă alungând Muzele poeziei ca pe niște „curtezane de teatru” și acuzându-le
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
se apropie de bolnav aceste curtezane de teatru, care nu numai că nu i-ar liniști durerile prin nici un remediu, dar chiar i le-ar mări mai mult cu veninuri dulci?” Filosofia intervine mânioasă alungând Muzele poeziei ca pe niște „curtezane de teatru” și acuzându-le că ele nu poartă altceva decât „spinii sterili ai pasiunilor”, ucid rodul bogat al rațiunii și „mințile oamenilor le obișnuiesc cu boala”. Muzele poeziei avuseseră nerușinarea să se apropie tocmai de sufletul ales al lui
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
Urcă-te dacă vrei, dar cu condiția ca să nu ți se pară nedrept să te cobori, când rațiunea jocului meu o va cere” - vorbește însăși soarta prin intermediul lor. De oamenii aleși, de cei hrăniți „cu învățături eleatice și academice”, aceste curtezane n-au voie să se apropie . Problema raportului între cultura filosofică și cultura literar-retorică nu este nouă la Boethius, nici măcar la Augustin (care „optase” și el pentru „convertirea la filosofie”, după o îndelungă practicare a retoricii), ci datează din perioada
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
val cu scandaluri din partea Aglaei. În cele din urmă, fata îi cere lui moș Costache să nu întocmească formalitatile de adoptie si pleacă cu Pascalopol la Paris, spre surprinderea lui Felix, care rămâne dezamăgit. El se refugiază în brațele unei curtezane, Georgeta. Felix are ocazia să-l cunoască pe Weissmann, un coleg de facultate care-i trezește pasiuni nebănuite pentru poezie. Discuțiile avute cu acesta îi dezvăluie situația materială dificilă a studentului, dar și spiritul practic al acestuia, care face injecții
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
estetică realistă în comedii, în timp ce comediile de „mantie și spadă” aveau succes la popor datorită figurii „glumețului” (în general un servitor care se remarcă datorită spiritului sau). Tendinței spre realismul adresat poporului i s-a opus tendința religioasă, nobiliara și curtezana a barocului, care a adus cu sine importante inovații estetice. Limbajului clar și popular al secolului al XVI-lea, castilianei vii, creatoare și efervescente a lui Bernal Díaz del Castillo sau a Sfintei Teresa („"lipsită de afectare, scriu precum vorbesc
Secolul de aur () [Corola-website/Science/307967_a_309296]
-
atenieni din vremea sa: a trebuit să învețe muzică, gimnastică și gramatică, adica studiul limbii bazat pe comentarii de texte. Printre maeștrii a căror frecventare ar fi contribuit la formarea gândirii lui Socrate, Maximus din Tyr citează doua femei: , o curtezană, și Diotima din Mantineea, o preoteasă. Despre prima, Platon vorbește în "Menexenos", dar este evidentă ironia lui Socrate atunci când face din ea un profesor de elocință; și Xenofon vorbește de Aspasia în legătură cu Socrate, iar după Eschine, ea l-ar fi
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
că ar fi avut o relație amoroasă chiar și cu Regele Ferdinand. Se spune că până și Carol al II-lea ar fi făcut o pasiune pentru celebra Foamea Neagră. O altă aventură a fost cu frumoasa evreică, Elena Lupescu, curtezana roșcată, pentru care a și divorțat de principesa Elena. În Brașov, cele mai cunoscute adrese de lux erau Pelican Bar (din Piața Sfatului), și Parisien Girl, din strada Nicolae Bălcescu de azi. Cei cu venituri modeste mergeau în Țigănie, pe
Bordel () [Corola-website/Science/325167_a_326496]
-
înaltă clasă, proprietar de cazinou în anul 1763, când Jeanne era animatoare la un bordel-cazinou deținut de Madame Quisnoy. Jeanne s-a prezentat sub numele Jeanne Vaubernier. Jean-Baptiste și Jeanne au devenit iubiți și a ajutat-o în cariera de curtezană în cele mai înalte cercuri ale societății pariziene. Sub numele de Domnișoara Lange a devenit imediat o senzatie la Paris. Elegantul duce de Richelieu, Louis François Armand du Plessis, a devenit unul din clienții ei fideli. Regele Ludovic al XV
Madame du Barry () [Corola-website/Science/320949_a_322278]
-
Cu Barbara Villiers (1641-1709), soția lui Roger Palmer, Conte de Castlemaine; numită Ducesă de Cleveland de drept. Cu Nell Gwyn (1650-1687) Cu Louise Renée de Penancoet de Kérouaille (1649-1734), numită Ducesă de Portsmouth de drept (1673) Cu Mary 'Moll' Davis, curtezană și actriță de reputație Alte metrese probabile:
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
al mariajului, în 1902, Prințul Albert și Prințesa Alice s-au separat legal deși nu au divorțat; nu au avut copii. Potrivit autoarei Anne Edwards, acest lucru s-a datorat prieteniei prințesei cu compozitorul Isidore de Lara. În aceeași ordine, curtezana Caroline Otero ("La Belle Otero") care a fost prostituată de lux între 1893 și 1897 își amintește în memoriile ei că Albert nu era viril și avea dificultăți de erecție. Prințesa Alice a interzis-o pe La Belle Otero în principat
Albert I, Prinț de Monaco () [Corola-website/Science/323280_a_324609]
-
a descoperit că fiul cel mai mare al Alexandrei, Marele Duce Nicolae Constantinovici, care trăia o viață dezordonată și avea idei revoluționare, a furat trei diamante valoroase de la o icoană din dormitorul mamei sale în complicitate cu amanta sa, o curtezană americană. A fost găsit vinovat, declarat nebun și exilat pe viață în Asia Centrală. Cinci ani mai târziu, în 1879, cel mai mic fiu al Alexandrei, Viaceslav, a murit în mod neașteptat de o hemoragie cerebrală. La începutul lui august 1889
Alexandra de Saxa-Altenburg () [Corola-website/Science/316523_a_317852]