121 matches
-
Curtina a fost ridicată în apropierea anului 1500, ea are o formă ovală cu o înățime de circa 8 metri. Are drum de strajă care se sprijină pe arcade și este acoperită de un pupitru. În partea nordică a sa, curtina are prevăzut un turn cu trei laturi, modificat în secolul al XVII-lea, deschis spre interior. El este acoperit cu un pupitru și avea trei caturi. De asemenea și bastionul din partea de nord-est are un acoperiș în pupitru. Cea de
Biserica fortificată din Șeica Mică () [Corola-website/Science/326888_a_328217]
-
nordic al clopotniței exista un drum de acces prevăzut cu o scară ce urca spre drumul de strajă. În 1788 s-a construit tribuna orgii, an în care portalul vestic a fost redeschis. Astăzi mai există doar Curtea Fântânii, din curtina primei incinte plus un mic fragment în parte de sud - vest. Turnul din nord este izolat. Curtina incintei a doua este întrerupta în partea de vest de clădirea școlii.
Biserica fortificată din Șeica Mică () [Corola-website/Science/326888_a_328217]
-
strajă. În 1788 s-a construit tribuna orgii, an în care portalul vestic a fost redeschis. Astăzi mai există doar Curtea Fântânii, din curtina primei incinte plus un mic fragment în parte de sud - vest. Turnul din nord este izolat. Curtina incintei a doua este întrerupta în partea de vest de clădirea școlii.
Biserica fortificată din Șeica Mică () [Corola-website/Science/326888_a_328217]
-
de apărare ce încununează turnul porții și cadrele deschiderilor de la cămări sunt din lemn. Incinta exterioară sau zwinger-ul, are un diametru maxim de cca 70 m. Datorită înălțimii sale (cca 3 m) pare deosebit de scundă în comparație cu celelalte elemente de fortificație. Curtina se sprijină pe mai multe contraforturi și prezintă din loc în loc metereze (guri de tragere). În partea sud-vestică, dominând drumul Reciului ce trece prin imediata vecinătate, se află un bastion semicircular. Incinta interioară este cea mai impozantă cu cei 7m
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
se accede printr-o ușă deschisă la etajul întâi. Diviziunile pe verticală ale interiorului au dispărut, însă se pot reconstitui pe baza urmelor lăsate. La cele două niveluri superioare turnul păstrează metereze înalte și înguste, deschise spre laturile care flanchează curtina la exterior. Este încununat cu un acoperiș piramidal. După pierderea rostului militar al cetății, în acest turn aerat și rece se păstra slănina. Din acest motiv mai este cunoscut și sub numele de turnul slăninii (Fleischerturm). Cu cei cca. 24
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
mai păstrează nici o urmă de zid, se afla o platformă lată de 7-8 m și înaltă de 2 m. Structura terenului duce la concluzia că în partea sudică au fost efectuate nivelări cu piatră spartă mărunt și cu pământ. Fundațiile curtinelor sunt ridicate direct pe stâncă, fiind mai late decât zidul propriu-zis, care are grosimea de aproximativ 2 m și este construit din piatră mijlocie cioplită sumar și dispusă neregulat. Pentru stabilizare și coeziune s-au folosit pietre mici. Emplectonul a
Cetatea Oratea () [Corola-website/Science/328304_a_329633]
-
păzi căi de acces sau puncte strategice importante. Este posibil ca actualul plan al cetății să rezulte dintr-o evoluție de la tipul de fortificație cu o incintă circulară și turn central la cel cu incintă circulară și turn pe traseul curtinei. Pe lângă materialele din secolele XIV-XV, pe platoul din fața cetății s-au mai descoperit două bordeie din secolul al III-lea e.n. și materiale precum ceramică, cute de ascuțit din gresie, un fragment mic de opaiț, o fibulă de bronz cu
Cetatea Oratea () [Corola-website/Science/328304_a_329633]
-
-lea un zid ce avea un rând de guri de smoală și două rânduri de guri de tragere. În fața acestui zid prin care fortificația a fost practic dublată, s-a săpat un șanț de apărare. Zidurile celei de a doua curtine au o înățime de circa 10 metri și prezintă drum de strajă și intercalat ambrazuri și mușarabii. Turnul nord - vestic avea inițial acoperișul în pupitru, astăzi acesta este complet distrus. Cel mai mic dintre turnuri este cel estic, cel apropiat
Biserica fortificată din Pelișor () [Corola-website/Science/327569_a_328898]
-
gladii pe care o avea Hărmanul. Pitorescul exteriorului bisericii îl constituie cămările de provizii ridicate deasupra colateralelor și scările lor mobile. Fortificația care înconjoară biserica a fost ridicată în secolul al XV-lea. Este formată dintr-un triplu cordon de curtine concentrice, asemănător fortificației de la Sânpetru. Zidul exterior, mai scund, cu o înălțime de doar 4,5 metri era menit să apere baza incintei. În același timp, stabilea limita șanțului cu apă care înconjura cetatea. Cel de-al treilea cordon de
Biserica fortificată din Hărman () [Corola-website/Science/327014_a_328343]
-
concentrice, asemănător fortificației de la Sânpetru. Zidul exterior, mai scund, cu o înălțime de doar 4,5 metri era menit să apere baza incintei. În același timp, stabilea limita șanțului cu apă care înconjura cetatea. Cel de-al treilea cordon de curtine care încercuia șanțul cu apă nu se mai păstreză. Zidul interior, înalt de 12 metri, era prevăzut cu șapte turnuri devansate. Întreaga incintă era acoperită cu un drum de strajă, ca la Prejmer sau Sânpetru, care comunica cu toate turnurile
Biserica fortificată din Hărman () [Corola-website/Science/327014_a_328343]
-
orga a fost mutată la biserica din Vulcan, județul Brașov. La începutul secolului al XVI-lea s-au executat modificări de structură în ce privește fortificația bisericii. Acum s-a ridicat incinta patrulateră ce avea turnuri cu acoperișuri în pupitru la coțuri. Curtina avea circa șase - șapte metri în înălțime și un drum de strajă acoperit și sprijinit în console de lemn. Pe singurul bastion care a rămas până în ziua de astăzi, există o inscripționați anii 1517 și 1541. Într-o altă parte
Biserica fortificată din Mercheașa () [Corola-website/Science/327359_a_328688]
-
a rămas până în ziua de astăzi, există o inscripționați anii 1517 și 1541. Într-o altă parte stă scris: ""Ce bine este când capetele cenușii sunt înțelepte, prudente și domnii sunt prevăzători"". Turnul nord vestic era cunoscut ca "Bastionul Slăninei". Curtina vestică a fost demolată în anul 1800 și cu materialele rezultate s-a construit primăria. Turnul nod - estic, care funcționa ca donjon, s-a deteriorat și în a doua jumătate a secolului al XIX-lea se prăbușește. Turnul clopotniță a
Biserica fortificată din Mercheașa () [Corola-website/Science/327359_a_328688]
-
s-a construit primăria. Turnul nod - estic, care funcționa ca donjon, s-a deteriorat și în a doua jumătate a secolului al XIX-lea se prăbușește. Turnul clopotniță a fost construit în perioada 1848 - 1858. În anul 1899 este dărâmată curtina vestică, ce a mai rămas din ea de la precedenta demolare, și se construiește o școală din materialele rezultate.
Biserica fortificată din Mercheașa () [Corola-website/Science/327359_a_328688]
-
restaurată în 1906 de Andreas Scherer, este murdară, neîngrijită, dar nedeteriorată și în stare de funcționare. Dispărută în zilele noastre, fortificația poate fi doar dedusă din topologia locului. O gravură din secolul al XIX-lea înfățișa biserica înconjurată de o curtină și se pare că la începutul secolului al XX-lea se păstra încă o parte a incintei, cu cămări de provizii. Între 1969-1971 sunt realizate lucrări de consolidare la incintă, capelă și acoperișul bisericii, iar între 1995-1996, este reparat acoperișul
Biserica fortificată din Curciu () [Corola-website/Science/329460_a_330789]
-
august 1413 într-un privilegiu acordat de voievodul Mircea cel Bătrân brașovenilor. La începutul secolului al XV-lea Târgșorul este menționat în documente sub numele de Novum Forum. Curtea Domnească ridicată în cadrul Târgului medieval de la Târgșor, din care se păstrează curtina, fundațiile caselor domnești și a celorlalte construcții din interiorul acesteia, precum și biserica ridicată în timpul domnitorului Antonie Vodă din Popești (1669-1672). este posesorul unei valoroase colecții de piese din piatră (de elemente de lapidarium), în mare parte datorată strădaniilor lui Alexandru
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
Decorul interior, realizat sub îndrumarea lui Philippe de Champaigne, ilustrează teme din viața lui Ludovic al XIV-lea: căsătoria cu Maria Tereza, pacea de la Pirinei, etc. Turnul Gradinei ("Tour du Bois") a fost transformat într-un arc de triumf și curtina sudică a fost amenajată cu arcade și nișe pentru a găsi copii după celebre statui antice. Un alt zid, și el perforat de arcade si decorat de statui, a fost ridicat pentru a separa partea de stil clasic de partea
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
că zidul a fost refăcut în secolul VI exact pe traseul pe care l-a avut inițial la sf. sec. III. Diferența între zidul inițial și cel secundar care marchează faza de reconstruire se distinge clar la poarta de N, curtinele din dreapta și stânga porții. Zidul de incintă, ale cărui ruine le cunoaștem, astăzi, s-a construit probabil sub domniile împăratului Tacit sau Diocletian. După distrugerile suferite în veacurile următoare a fost refăcut în timpul împăratului Iustinian, așa cum a dovedit Vasile Pârvan
Orașul antic Tomis () [Corola-website/Science/332676_a_334005]
-
satului Enisala; comuna Sarichioi. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 161197.06. Ansamblul este format din cetatea propriu-zisă () și o așezare (cu ). Incinta cetății este compusă din patru turnuri de colț și doi contraforți, între aceștia desfășurându-se curtinele cu înălțimi variate, între 5 și 10 m. Cel mai impresionant element îl constituie turnul cel mare, de plan trapezoidal, cu poarta de intrare monumentală prevăzută cu o fantă în zidărie ce permitea apărarea verticală a accesului. Turnul 2, pe
Situl arheologic „Cetatea Enisala” () [Corola-website/Science/332708_a_334037]
-
turnul 3 și turnul 4, se află un contrafort masiv de zidărie plină, trapezoidal, având zidul de incintă drept bază. Turnul 4, de colț, plan patrulater, este cel în care se închide incinta cetății. În apropierea turnului 4, o poternă. Curtina de V-S-V, între turnurile 1 și 4, lungă de peste 100 de m, era construită pe marginea abruptă a dealului. Ea a fost distrusă aproape total, probabil prin surparea zidurilor sale în râpă, aceeași soartă având-o și contrafortul
Situl arheologic „Cetatea Enisala” () [Corola-website/Science/332708_a_334037]
-
podelei. Zidurile și turnurile celei de-a doua incinte, foarte prost conservate, se reduc la una, cel mult două asize de piatră, puse direct pe stâncă, cu pietrele, fasonate, parțial înecate în mortarul de var. Traseul ei repeta succesiunea de curtine și turnuri (unele pline), armonice/simetrice ale incintei mici. Suprafață - 2, 7 ha, rezervație arheologică. Primele săpături arheologice la cetatea de la Ienisala, între anii 1938-1939, au fost conduse de Grigore Avachian. După război cercetările au fost reluate în anii 1963-1964
Situl arheologic „Cetatea Enisala” () [Corola-website/Science/332708_a_334037]
-
șanțurile au fost adâncite, infanteria atacatoare fiind supusă focului de sus, inclusiv focului de anfiladă executat din bastioane. În exteriorul șanțului era prevăzut un glacis pentru deflectarea ghiulelelor trase spre baza bastioanelor și pentru încetinirea asaltului infanteriei. Pentru a proteja curtina de focul direct al artileriei s-au adăugat structuri înaintate: raveline, tenaille, fortificații cu coarne sau în formă de coroană, sau chiar forturi separate. Toate acestea erau din pământ, placat cu palisade sau zidărie din cărămizi pentru stabilizare, dar nu
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]