113 matches
-
acasă peste vreo săptămână, fiindcă avea de gând să-i dea ceva parale cu împrumut. Stelian îi mulțumi din nou și îl refuză, motivând că acum, când își recăpătase pensia de la stat, nu mai avea nevoie să se împrumute. Atunci, cuscre, noroc și sănătate! glăsui vesel țăranul și se grăbi să se facă nevăzut pe uliță în jos, spre devale. 5 Stelian îl petrecu din urmă cu privirea pe cuscrul său și vru să intre înapoi în curte, dar tocmai atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și afacerile. Destul de bine, răspunse țăranul, dând paharul pe gât și plescăind din limbă cu satisfacție. Stelian îi umplu din nou paharul. Grigore Gospodin nu se formaliză să refuze și goli la repezeală și cel de-al doilea pahar. Auzi, cuscre, ce zice lumea pe-aici prin sat, glăsui țăranul cu limba dezlegată, că vrei să te faci membru de partid și nu știu mai ce!... E-adevărat, cuscre?... Astea-s prostii și bârfe, Grigore, ți-am mai spus și-altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
refuze și goli la repezeală și cel de-al doilea pahar. Auzi, cuscre, ce zice lumea pe-aici prin sat, glăsui țăranul cu limba dezlegată, că vrei să te faci membru de partid și nu știu mai ce!... E-adevărat, cuscre?... Astea-s prostii și bârfe, Grigore, ți-am mai spus și-altă dată! zise Stelian, străduindu-se să zâmbească indulgent. Doar știi bine că eu n-am făcut niciodată politică!... Eu nu spun decât ce-am auzit pe la unii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cine știe...!... Așa că omul trebuie să-și mai schimbe ideile, să evolueze... Asta e situația! Cum zice cronicarul: Că omul este sub vremi..." Țăranul ascultă în tăcere, își goli paharul și peste față îi trecu parcă o umbră. Ba eu, cuscre, al dracului să fiu dacă o să mă dau după vremurile astea!... declară el îndărătnic. Nu mă vopsesc comunist nici dacă mă-mpușcă!... Stelian îi făcu semn să vorbească mai încet și se uită spre drum, pe unde se vedea trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ceea ce privea povestea cu eliberatorii anglo-americani el unul nu mai nutrea decât niște speranțe foarte moderate. Dacă nu se ostenise Occidentul să readucă democrația în țări ca Polonia sau Cehoslovacia, de ce i-ar fi păsat tocmai de România?... Ba eu, cuscre, îți spun că până la Crăciun americanii noștri o să fie aici! îl asigură Grigore Gospodin, cu prilejul unei vizite pe care i-o făcu fără preaviz într-o zi de duminică, ca să vadă cum o mai ducea și dacă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai ai nici o bucățică de pământ și-o să muncești la colectivă!... Uluit, Grigore Gospodin își căscă larg gura, de parcă l-ar fi lovit apoplexia, și câteva clipe rămase nemișcat și mut, negăsindu-și cuvintele. Ei, dumneata glumești, nu vorbești serios, cuscre! reuși el, în sfârșit, să-și găsească graiul, ștergându-și cu dosul palmei bătucite de muncă nădușeala care începuse să i se prelingă încet pe frunte. Mai bine mort decât colectivist!... Că eu n-o să le dau la comuniști pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
palmei bătucite de muncă nădușeala care începuse să i se prelingă încet pe frunte. Mai bine mort decât colectivist!... Că eu n-o să le dau la comuniști pământul nici dacă mă-mpușcă!... Păi cum să-mi ia mie ăștia pământul, cuscre?!... Cum să mi-l ia, dacă eu nu vreau să-l dau!!!... se oțărî omul foarte necăjit. Apucând paharul de vin cu care-l cinstise Stelian îl goli dintr-o răsuflare și-l trânti înapoi pe masă. Apoi, cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bătrânețe în politica de care se ținuse departe toată viața. El avea o profesie în care ar mai fi putut să se dovedească de folos, iar om politic nu i-ar fi plăcut să ajungă nici măcar acum, la bătrânețe!... Eu, cuscre, zic să te mai gândești... Să nu creadă lumea că te-ai dat cu comuniștii, îi spuse țăranul, ridicându-se să plece. Nu, Grigore, clătină Stelian din cap. Știi bine: eu politică n-am făcut și nici n-am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
gândești... Să nu creadă lumea că te-ai dat cu comuniștii, îi spuse țăranul, ridicându-se să plece. Nu, Grigore, clătină Stelian din cap. Știi bine: eu politică n-am făcut și nici n-am de gând să fac. Bine, cuscre, eu ți-am spus!... îl preveni țăranul, rostindu-și vorbele cu aerul că, dacă lucrurile n-aveau să meargă atât de bine pentru Stelian în viitor, după venirea americanilor, vina avea să-i aparțină doar lui. Pentru Stelian, însă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
păsările Cerului, dpoi de un pui de om făcut după chipu’ și asemănarea Lui! Să nu ne uitați că nu știm ce să facem cu el! Am să vin cât pot de repede, pân-atunci vine Mamaia mai des! Da cuscră, am să fac ce-am să pot și eu că tare multe mai am pe cap! Au urmat oftaturi, apoi, sărutări focoase date cu ochii În lacrimi și privirile Întoarse În partea opusă pentru a proteja, atât cât se putea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fi fost de-ai lor. Paraschiv era pestriț și gălbejit, doar ochii i se vedeau de sub căciulă, verzi ca prazul. Celălalt, îndesat și isteț, dădea drumul prafului printre degete, îl freca mărunțel, mărunțel de podul palmei și striga iar: - Hai, cuscre Ilie, cumpără praful de pureci "Lux", doi lei cornetu, neam de neamu mă-ti n-a scăpat de păduchi! Apropie-te, neamule, ia praful! Vindecă râia și gălbeaza! Omoară căpușa în găoacea ei?Nu te zgu", cumetre! Răgușea. Țăranii, neîncrezători
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
borcan cu maioneză, furat de pe raft. Ehei, și în acest timp marii tâlhari se plimbă cu limuzine de aur, poartă șosete din fir de aur, mănâncă parizer de aur, se șterg cu hârtie igienică de aur, și-au umplut toate cuscrele de-a 14-a spiță de averi, pe care urmează să le moștenească, și-au uns copiii nenăscuți consilieri prin ambasade și nu-i întreabă nici dracu' de sănătate, iar noi, ăștialalți, fraierii României, suntem tratați de către alți fraieri, la
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
doar ei doi pe terasă, să supravegheze cărnurile. Eu cu Adelina ne-am retras într-o cameră întunecoasă, să ne mai tragem sufletul, să ne mai pupăm nițel. Din cameră se auzea conversația de pe balcon. Părintele prinsese glas. Îi spunea cuscrei că el nu vedea cum mă pot eu căsători cu fiica ei, din moment ce aveam deja o nevastă la Botoșani. Am văzut negru în fața ochilor. Mă așteptam ca din clipă în clipă să dea buzna marinarul și coafeza, să-mi înfigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]