1,641 matches
-
logica locului, și marea de dincolo de zidul temeinic, de cetate, îți spui că asocierea lor e, fără umbră de ezitare, decorul care - tristă ironie! - i-ar fi plăcut lui Macedonski. Rar o combinație care să se desprindă mai clar din cutele cărților decît această întîlnire dintre trandafiri și Thalassa. Manierismele lui Macedonski, aflîndu-și longevitatea în anecdote solemne despre esența de roze, lasă, totuși, să se ghicească o pasiune aproape heraldică pentru o floare pe care simbolistica tuturor timpurilor nu a ocolit
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
ți sugerase. L-am văzut, desigur, bând și în restaurante, în "bufete" și în grădini. Dar nicăieri ca atunci când bea în singurătate nu citeam în gesturile și-n expresia feței sale cât de adâncă putea fi suferința unui om. Atunci, cutele deveneau și mai adânci, aerul de marțială, invincibilă solemnitate se transforma într-o mască îndărătul căreia nu dispărea doar omul, ci întreaga lui ființă. Era o stranie contragere a personalității, un fel de rigidizare a trăsăturilor care, paradoxal, îl făceau
Când v-ați îmbătat ultima oară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8414_a_9739]
-
în jur cu ochii goi, sleiți, ca și cum s-ar fi întors din locuri de care nu-și aduc aminte?" (Titus Popovici, Cartea de la Gura Zlata) E de presupus că locurile "de care nu-și aduc aminte" sălășluiesc mai departe în cutele subconștientului și folosesc clipele prielnice pentru a țîșni la suprafață. Un taifas pe tema vînătorii, într-o nuvelă a lui V. Voiculerscu (în mijlocul lupilor), stăruie asupra rădăcinilor ei arhaice: "Gazda ne lămurea cum pentru mîncare omul găsea destulă pradă mai
Epistolă către Odobescu (X) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7791_a_9116]
-
se referă la cine știe ce amfibieni pe care nu-i băgasem în seamă. Le-am căutat săptămâni întregi, pentru eventualitatea că vor apărea în vreo întrebare la concurs.) - Da, a continuat el, cât de binecuvântată, apoi pe frunte i-au apărut cute de îngrijorare. Însă cât de blestemată. Imediat ce a rostit acest cuvânt, pumnul lui a izbit masa și a catapultat un sandviș cu brânză drept în sacul de donații; am văzut asta cu ochii mei, însă eram atât de șocată, încât
Portocalele nu-s singurele fructe by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/8020_a_9345]
-
atât de incomod, uneori, încât omul mai greoi din alte părți se simte întrecut, pus în dificultate... Acest spirit e pentru existența cu-rentă, practică. El te judecă după ce faci, nu după fumurile pe care le ai. El are în cutele zeflemelii ascunsă pasiunea de a fi, de a trăi cu picioarele pe pământ... În zona asta, până și cea mai în-flăcărată canțonetă suferă modificările locului, de un comic refrigerent unic, - ca refrenul auzit pe platforma tramvaiului 6, în drum spre
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6909_a_8234]
-
erau familiare) este admirabil imaginată: "Și cozile lui de topor. Lașii! Sperjurii! Cum au putut să se prefacă atâția ani? Citise pe chipurile lor ipocrizia, ura contra lui, ură ascunsă bine o jumătate de veac, ascunsă în cusăturile hainelor, în cutele inimilor lor ticăloșite, ură blindată cu declarații sforăitoare, cu jurăminte de credință, cu cadouri, lingușeli, aplauze și pupături, cu temenele și tămâieri. Acum își pregăteau colții să muște mâna care i-a hrănit. Instinctul lui de copil al uliței prăfuite
Duhul lui Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6908_a_8233]
-
de astăzi, care poartă amprenta a ceea ce am devenit, într-un soi de involuție incertă și indecentă, mă întreb, uneori, cum era atunci. Atunci, în anii treizeci. Atunci cînd lumina cădea firesc și mîngîia siluetele oamenilor, ale clădirilor armonioase, ale cutelor ample făcute de catifeaua grea. Dincolo de dificultăți pe care nimic nu poate să le elimine - și nu amintesc aici de ce a fost, pe urmă, al doilea război și cumplita schimbare adusă de comuniști - se trăia. Ca peste tot în lume
Jurnal intim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8149_a_9474]
-
nostru național, talentul drenat al nostru? Da, un Tartarin se poate naște și în Delea Vechie! Da, da, în această modestă mahala a Bucureștilor, în familia unor onorabili zarzavagii din Capitală... Fără doar și poate, în pieptul retorului drenat, sub cutele enormului foulard de mătasă, palpită inima unui veritabil tarasconez! Mai întîi, dînsul suferă de aceeași - ierte-ni-se cuvîntul - ipocrizie sinceră, care caracterizează pe neuitatul ucigător de lei. Dînsul, după cum spune Daudet, "nu minte, ci se înșeală. El nu spune
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
Farmecului stilistic călinescian i se opune altul - i-am zice negricid - lapidar, tăios, inepuizabil în formulări și clocotind de probe, dar structurând pe aserțiunea că literatura română modernă nu și-a făcut încă temele elementare, către luminișul optzecist. întrucât fiecare cută a literaturii noastre este luată la o îndeaproape cercetare, - săracă, săracă, dar nu și puțină! - o analiză a fiecărui capitol - se include și perioada comunismului - ne-ar obliga să ieșim din rânduri către o vastitate de spații. Vorbeam de o
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
publică, batjocorită de toți agenții politicianismului, să rămână liberi și să nu sprijine nici o acțiune politică egoistă. Generația de azi este generația desfrâului(...) La Timișoara, unde mă invitați, nu voiu veni decât atunci când voiu afla că v’ați înșiruit sub cutele steagurilor Ligii Culturale, ați produs ceva pe tărâm cultural și național românesc și v’ați făcut vrednici de sfaturile date”. În 23 aprilie, personalitatea istoricului, care urma să împlinească în 5 iunie 60 de ani, este omagiată la Teatrul Comunal
Agenda2006-33-06-01-senzational 1 () [Corola-journal/Journalistic/285127_a_286456]
-
de curând într-o garsonieră cu chirie într-un bloc din Pajura. Era prima noapte pe care o petreceam la el și, pe lângă periuța de dinți, băgasem în geantă o sticlă de Prosecco și niște pișcoturi Savoiardi, cumpărate luna tre cută pentru un tiramisu, pe care nu l-am mai făcut. Parchez mașina la câteva sute de metri de clădire, acolo unde bănuiesc că nu ocup locul nimănui. Nu mi place să am probleme cu vecinii. Ajung la scară. Interfonul e
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
își scuturaseră flăcările cozilor în salturi iuți și sincopate. "Ce-i asta!? începu să se întrebe. Ce se petrece? Cine-i gonește?" N-avea pe unde trece! N-avea pe unde păși! Cât vedea cu ochii, până-n cele mai ascunse cute ale pământului, totul era acoperit de broaște strivite, șopârle și șerpi zvârcolindu-se în târâșul lor zmintit, pe jumătate agonic. Cârtițele, mai rezistente, năzuiau să ajungă primele unde sileau să ajungă. Se târau cu picioarele boante, înfigând în țărână evantaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
opri în mijlocul frazei, descumpănit de privirea albastră care îl cerceta, curioasă. O privi la rându-i. Era frumoasă! După aprecierea lui - și se pricepea la asta - nu avea mai mult de 40 de ani. Corp bine proporționat, ten deschis, câteva cute fine, abia perceptibile, la colțul ochilor. În comparație cu ale lui, erau ca și inexistente. O privea și simțea cum un sentiment plăcut, pe care nu-l mai trăise de foarte mult timp, îl cuprinde încet. Nu, nu e posibil!.Ar fi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
animale fără coadă“. Cine a fost Petre Țuțea? Și-a pus singur această întrebare. „Pentru că om de stat nu am fost, profesor nu am fost, scriitor nu am fost, da’ atunci — ce sunt? Că nici ultimul parazit care crește în cutele societății nu sunt... Pesemne că sunt cineva dificil de fixat.“ Într-adevăr, cineva dificil de fixat. Sigur e însă că a fost cineva inconfundabil. Tinerii nu s-au îndreptat spre el, așa cum s-a spus, cu pripa relei-credințe, atrași de
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
prieten de la Cluj: „Cu idei, frate, cu idei!“ Uneori mă preocupă ideea „operei“ mele. Pentru că om de stat nu am fost, profesor nu am fost, scriitor nu am fost, da’ atunci — ce sunt? Că nici ultimul parazit care crește în cutele societății nu sunt... Pesemne că sunt cineva dificil de fixat. „Ce mai faceți, domnu’ Țuțea?“ — Mă simt asemeni unui vultur trist, care înălțat la zenit urinează asupra veacului douăzeci cu un dispreț creștin. Am purtat ideile și credința precum poartă
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Mama se întindea peste masă s-o vadă mai bine. Avea o mină îngrijorată. Ceilalți așteptau și tăceau. După câteva momente, bunica a apărut iar de sub masă. De data asta purta un costumaș vernil de jerse, dar jacheta avea o cută pe spate, nu era întinsă bine. S-a uitat la mine lung și se vedea că suferă. I-am spus: - Scumpa mea, fac orice pentru tine! și am îmbrățișat-o. În acel moment și-a lăsat capul pe umărul meu
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
am spus: - Scumpa mea, fac orice pentru tine! și am îmbrățișat-o. În acel moment și-a lăsat capul pe umărul meu și am simțit cât e de slăbită. Cu o mână o țineam strâns, cu cealaltă i-am îndreptat cuta de pe spate. Am stat așa până cineva de la masă a spus: - Gata, până vineri totul se termină. Asta era vineri sau sâmbătă dupăamiază. Duminică dimineața la ora 6 a.m. primesc telefon de la nora mea să găsesc urgent un medic, pentru că
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
zici, întrebă Shelley, ar fi frumos să mă îmbrac în chimonó? − Splendid, dar cred că încăpem amândouă în el. − O să-l aranjez eu. Și fetele se apucară de pregătit costumația de bal. Încercară să îndoaie și să coasă câte o cută pe dinăuntru, dar tare erau nepricepute! Așa că luară lucrurile și plecară la croitorie. Se cam miră croitoreasa că era cineva dispus să strice niște haine atât de elegante, dar la urma urmei asta nu era treaba ei. Așa că le făcu
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3079]
-
estetică. Ființa cu viață “insulară”, eroina a tras a bariera de izolare între oameni și ea, rezervele față de ceilalți au la ea răceala unei superiorități ofensate, care-și face din dispreț un blazon. În aparență, personajul unidimensional Manuela, păstrează în cutele sufletești intime mirajul unei iubiri ardente, convertită pe plan intelectual într-un dialog despre D’Annunzio, “extremul voluptos”. Închipuirile despre o lume ideală se amplifică dintr-un sentiment de contrarietate. Personaj aproape aerian, o abordează aproape ostentativ “cultul frumosului steril
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
gândurile. Musa o privește cu ochi înguști, ca pe un obiect de preț, dezvelit de veșmântul ei lung, de prințesă cusută de vie în straiele ei creștine. Nu, nu e frumoasă. În cinci ani pielea ei se va văluri în cute fine, la început, apoi din ce în ce mai adânci. Se va strânge deasupra buricului, se va încreți în josul pântecelui, pe deasupra coatelor și la începutul coapsei, va atârna de pe carnea moale de-a binelea a brațului, acolo unde el se lipește de trunchi, îi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aranjează fusta cu palma deschisă, degetul mic puțin depărtat de celelalte, buzele strânse, umbre de riduri în colțul gurii. Log in. Mailul 1. Mailul 2. Mailul 3. Super. Mailul 3 s-a blocat. Ca tot sistemul, de altfel. Ar fuma. Cută dreaptă între sprâncene. Aici, în hol, e aproape de lift. Dacă el ar veni, l-ar vedea. Nu vine. A început să numere oamenii care ies din lift. Să-i pună în cutiuțele lor, cu etichete bine lipite, așa cum face cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
băsmăluțe colorate, ochelari de soare ieftini. Te aștept de jumătate de oră. După ce telefoanele se închid cu zgomot abia perceptibil pe fundalul vocilor lor ridicate, își ia geanta și pleacă. Singură. Îi tremură buza de sus. Degetele netezesc inconștient o cută inexistentă. Telefonul alunecă în geantă. Hotelul rămâne în urmă. Româncă, vârstă incertă, fustă albastră de stambă. Singură. La moartea Leei, mama și cu mine am moștenit casa de pe Intrarea Vâlcului. Ne-am dus acolo într-o dimineață, pe la zece. Am
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cănii de lapte. Îi vedea genunchiul julit din pantalonii cenușii, suflecați dea supra gleznei, croiți de Colette, soția postăvarului din colț, cu trei luni în urmă. Îi simțea sângele viu, sub crustă. Sânge din sângele lui. Umărul lui Dominique între cutele rochiei ei albastre de duminică. Ridurile ei fine, gemene, din colțul gurii. Nasul lui cârn. Vocea ei, când chema găinile, dimi neața, când îi vorbea lui, mereu pe sub gene, pe sub sprâncene, prin tre cuvinte... Dintr-odată, simțise cum îl cuprinde
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cărnoasă ca miezul de piersică, îi păruse acum stinsă și subțire. — Foarte bun. Se duseseră la culcare tăcuți, fără să fi fost obosiți. Își sim țeau gâturile uscate de iubire și limbile legate. Nu dormiseră. Se îmbrățișaseră mut, își mângâiaseră cutele din jurul ochilor, își muiaseră buricele degetelor fiecare în lacrimile celuilalt, râuri fără murmur pe obrajii înveliți de întuneric. Și tăcuseră. Tăcuseră mult, fiecare atent la gândurile celui de lângă el, la inima care bătea în noapte ca după o spaimă din
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lui de conveniență. Când eram mici, avea câte una pentru fiecare din noi: buzele strânse erau pentru mama, ochii dați peste cap pentru Lea, sprân ceana ridicată îi aparținea lui David. A mea fusese spe cială - nări umflate, pereche unei cute pe-atunci încă abia perceptibile între sprâncene. Când enervarea lui creștea, tot din cauza mea, creștea și o spuzeală roșie pe vârfurile urechi lor, care mi s-ar fi părut caraghioasă dacă nu ar fi anunțat, întotdeauna, o epocă de glaciațiune
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]