805 matches
-
sau te frământă gândurile ? Strecurată în patul larg și cald din prelungirea cuptorului bătrânesc, Dora nu scoate, multă vreme, nici o vorbă. Încearcă să își adune gândurile și să pătrundă cu ele în tainițele ferecate ale sufletului ei, acolo unde nu cutezase să pătrundă până acum. Teodora nu întreabă nimic. Știe că va veni momentul când Dora va începe să vorbească. Dora își caută cuvintele, își drege glasul și, în sfârșit începe : M-au tulburat cele transmise de tata despre mama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vocea Teodorei care se suprapune peste cea a mamei : "Spirit al Isidorei, te cheamă, prin mine, fiica ta, Dora..." Nici un răspuns, măsuța rămâne nemișcată. Plină de umilință, Teodora reia chemarea: "Spirit al Isidorei, te rog să mă ierți că am cutezat să îl împart pe Simion cu tine... Spirite, te roagă fata ta, fetița ta, Dora... Nu vrei sau nu poți să îi răspunzi ?" O urmă de abur ușor albăstriu se fofilează în dreapta Teodorei. Un parfum delicat de lăcrămioare plutește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
foc pe care le-a lăsat de pe la izvoarele Tisei și până hăt către Slovăcie. Parcă a mistuit totul ce i-a stat în cale după care a pârjolit munții și i-a lăsat numai cremene, încât oamenii nici nu mai cutezau să-i numească cei păduroși, precum erau cunoscuți încă din negura vremii. Odată cu pădurile, nemilosul a spulberat din calea sa și toate sălașurile cu oameni cu tot. Destul că prin acele locuri nu se mai auzea nici țipenie de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
asupra faptului, tulburat fiind și nevoind a mai privi cumva în urmă. Cititorul cu pretenții înalte, adică cel care așteaptă din partea scriitorilor, în general, perfecțiunea, poate că acum este înșelat în așteptările sale, văzând cum acest scriitor, în particular, a cutezat a încălca atare convenții sociale, care se referă la intimitatea persoanei, repetând întruna că așa ceva nu se face, nici chiar pentru un scop atât de distins și de înălțător, precum este literatura, bunăoară. Însă pe cine dintre noi toți nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ei se stârnise cu adevărat lupta și nimic bun nu se mai întrevedea în viitor. Totul în suflet îi era ca într o încleștare tăioasă și sălbatică, care îi sacrifica, fără milă, pe altarul deznădejdii, toată puterea ei de a cuteza să mai spere umil într-o lumină salvatoare, care s-o mântuie cumva... Căzuse în beznă. Iar asta o zdruncina și o istovea cumplit, până la limite! Istorisiri nesănătoase fericirii 137 Cel mai adesea, în astfel de cazuri, oamenii nu îndură
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de vârsta mea. Și chiar am avut unul, sau, cel puțin, cu impresia asta am trăit o bună vreme. Însă - nenorocitul! - s-a dovedit a fi numai și numai un impostor jalnic, un păduche blestemat, o insectă afurisită, care a cutezat, în cele din urmă, să mă trădeze și să mă trateze în batjocură! Da, până și el... În nimeni nu mai poți avea încredere, fir-ar să fie! Dar, oare, de ce mă mai mir eu? N-ar trebui deloc. Doar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
informat pe SU: -Stăpâne, pe pământ este haos. -De ce mesagere? se interesă SU. -Pentru că omul trăiește în dezordine... zise mesagerul. -Dar ați întrebat Viața dacă știe ceva? se mai interesă SU. -Nu am întrebat-o, stăpâne, nu am cutezat, răspunse mesagerul. -Ei, bine! Atunci faci cale întoarsă pe pământ, și după ce găsești Viața îi transmiți rugămintea, că este invitată până la mine. -Așa voi face, înălțimea voastră, zise respectuos mesagerul și după ce a făcut reverența de rigoare s-a întors
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
un salut foarte ceremonios, să-i lipească de mărul lui Avram un cuțit scurt de parlagiu, pe care Îl putuse păstra În schimbul câtorva maravediși strecurați temnicierului. Asta a făcut minuni. După acea categorică declarație de principiu, nimeni n-a mai cutezat să-l supere pe căpitan, care de atunci a putut dormi liniștit, Învăluit În capă, Într-un cotlon mai mult sau mai puțin curat al stabilimentului, apărat de faima lui de om cu cojones. Apoi, generoasa Împărțire a bunătăților primite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
discuții, fiindcă astfel veți sluji Justiția Divină. Dacă refuzați, dacă vă dați deoparte, mânia Domnului se va abate peste voi prin brațul lung, Înspăimântător, al Sfântului Oficiu. Ați fost preveniți. Acestea fiind zise, dominicanul tăcu brusc și nimeni nu mai cuteză să adauge nimic. Până și italianului Îi Înghețase refrenul pe buze, ceea ce spune totul. În Spania de atunci, a te pune rău cu puternica Inchiziție Însemna a Înfrunta o serie de orori care cel mai adesea includeau temniță, tortură, rug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
spada cavalerește. N-am scos-o pentru un fitecine, ci pentru un hidalg, căci se cuvine să-l cinstești și pe cel ce te-amărește, dacă te prețuiești cât de cât... Vezi tu, a-l ofensa urât pe cel ce-a cutezat să te-njosească, nu-i treabă de hidalgi, ci doar prostească, din care tot tu ieși cel umilit. În momentul acela, unul din spectatorii aflați În picioare lângă noi se Întoarse spre căpitan făcându-i șșșt ca să păstreze tăcerea, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mai trimiseseră câteva scrisori deschise, din provincie, spre a fi tras prietenește de mânecă sau de urechi, nu se putea compara cu corul fioros de huiduieli de care avuseseră parte alți confrați de-ai lui într-ale eseisticii post-totalitare, care cutezaseră, și ei, să răspândească, ce-i drept în forme mai atent cumpănite, idei asemănătoare, căci Quod licet Jovis, non dicet bovis. Infailibilul trebuia să rămână doar el, păcătoșii buni de țintuit la stâlpul infamiei, exclusiv ceilalți. Combătea zdravăn, combătea din
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de unde știa Ceaușescu că „toți tovarășii au aprobat propunerea"? După durata și intensitatea uralelor? dar dacă vreunul din membrii c. p. ex., aflat mai spre fundul sălii, nu-și unise glasul cu al celorlalți? Ipoteză exclusă: nimeni n-ar fi cutezat una ca asta, de teamă să nu-l trădeze vecinii; „totuși, conform regulilor democrației de partid", Ceaușescu se coboară la vulgara procedură a votului. Intre conjuncția „deși" de la începutul frazei și adverbul „totuși" de la mijlocul ei se cască prăpastia dintre
Țarul și emulii săi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/6750_a_8075]
-
vadă cine îl ascultă pentru a spune ce crede cu adevărat. Și astfel, despre oameni al căror nume noi nu îndrăznim să-l pomenim decît acasă, Dan Puric vine și vorbește la televiziunea națională. Întîmplări a căror semnificație noi nu cutezăm s-o comentăm decît între patru pereți, de teamă să nu primim ștampile stigmatizante, Dan Puric le descrie cu amănunțime în cărțile sale. Într-un cuvînt, Dan Puric ne răscumpără tăcerile, lașitățile și eschivele ideologice. Interiorizîn-du-și o optică de ființă
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
celei mai riguroase proze"". Dar Tudor Cristea nu utilizează doar registrul aprobativ, înălțîndu-se pînă la elogiu, inspirat de satisfacția estetică. Spre deosebire de unii critici ori responsabili de periodice din spațiul provincial, inclusiv din "capitalele" acestuia, care îngînă opiniile consacrate ale "centrului", necutezînd a strica relațiile cu "persoanele importante", d-sa își păstrează dreaptă coloana vertebrală, chiar cînd e vorba de "clasici". Nici obediența la clișee, dar nici spumegarea colerică a unor condeie locale nu-l discreditează. Un ton măsurat, salubru, îi unifică
Expertize convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7806_a_9131]
-
lui Gierek i-a ieșit o păsărică din gură: - Nu vreau să fiu rău, nu știu dacă șeful dumneavoastră a fost Ťajutatť ori nu, al nostru sigur a fost..." (Lazăr Băciucu, Blestemul urșilor) Un singur om, după știința mea, a cutezat să-l înfrunte pe Ceaușescu la vînătoare: premierul Ion Gheorghe Maurer. "într-un an, la Curta, un mistreț mare a căzut împușcat între cele două standuri principale. S-a tras de către ambii vînători și vierul se afla mai aproape de standul
Epistolă către Odobescu (XI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7689_a_9014]
-
întors dispăruta, noaptea cea veche,/ dacă e să ascultăm unele sacre înțelepciuni/ cari spun că multul e Una, fără pereche.// O noapte veni. Din înaltele candeli/ cădea pietatea decât miedul mai dulce.../ Frumusețea domnea. Și nici întru Domnul/ sufletul nu cuteza să se culce." (Priveghiu). Așteptînd, cu ezitări de-o viață, stingerea luminilor, la rampă. Irepetabila povară...
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]
-
cu ecouri poematice în scrisul lui Marinetti), a avut răsfrângeri semnificative, de la aplauzele oficiale și elogiile simpatizanților, la reacții mai puțin conformiste, precum cea a marginalului "avangardist de unul singur", Victor Valeriu Martinescu: în anul descinderii marinettiene în România, acesta cuteza să constate, dincolo de stilul electrizant, spontan, cu "brutalitatea lui de nou", superficialitatea întreprinderii și, în orice caz, distanța dintre "proiect" și "practică". La fel cu Nicolae Davidescu odinioară, junele insurgent amenda sclerozarea dinamismului inițial, neuitând să noteze și că "'onomatopeismul
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
e deloc o treabă dificilă. Privindu-i, bunăoară, la televizor pe oamenii politici, întregul lor mecanism psihic, după 2-3 minute, este deja o enigmă dezlegată. Toți se întrec să ne flateze, lăudînd inteligența poporului român, cu alte cuvinte n-ar cuteza nicicînd să ne înșele, cînd tocmai asta reprezintă principala lor vocație. O altă mască transparentă, arborată de niște inși care au despre ei păreri superlative, este aceea a modestiei: vor - chipurile - să învețe de la noi, ne cer părerea, fac "băi
Arheologie lexicală by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7126_a_8451]
-
intrebare aproape nelipsita în interviurile cu oamenii scrisului: ce autor (sau ce carte) v-a marcat cel mai profund? Răspunsurile, de regulă, se aliniază în zona "elevata": Biblia, Dostoievski, Proust, Thomas Mann, Kafka etc. Nimeni, după știința mea, n-a cutezat pînă acum să răspundă: Ispirescu, frații Grimm, contesa de Ségur... În cazul meu, o lectură care m-a marcat pe viață (ceea ce nu e musai sinonim cu "cel mai mult", dar interferează oarecum cu asta) este un număr al revistei
Cesautica Claunegalo Vivestido by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7267_a_8592]
-
evadă, deși eram pe stradă - acum înaintam în altă lume. Căci totul intrase în comuniune, arborii șiroind de apă, străzile-ntunecoase și picurătoarea lumină a stelelor, ce-și răspândea unda în sufletul meu. Barcă Vocea ta - îmi făurește spațiul unde, cutezând să intru, voi viețui eliberată. E-o călătorie afectuoasă, precum îmbrățișarea unor arbori. Ei își îndoaie ramurile, se pleacă de grei ce sunt, se leagănă un pic, să facă loc degetelor ce-apasă eterul și modelează forma cuvintelor. De-ndată
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
față de spiritualitate, irațional, transcendență, o fobie față de ceea ce ar constitui într-o enumerare eclectică, suspecte „reziduuri tulburi", un „meli-melo, după mine profund indigest, de mistagogie, ocultism, «mituri», «ortodoxism», «Nae Ionescu», «Steinhardt», «inițiere la Păltiniș»", „«spiritualități» degradate", „mistică tenebroasă". Deci sacrificarea, cutezăm a zice diletantă, a unei rădăcini a culturii umanității, cu un caracter, fie că ne place ori nu, vital. O irascibilitate... anticulturală. Împrejurare ce nu l-a oprit pe purtătorul ei, ateu convins, a se visa în postura de doctrinar
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
7 martie 1961. Astfel una din localitățile cele mai prospere ale județului Teleorman „a avut curajul sinucigaș să se ridice (...) împotriva unui exploatator mult mai perfid decît moșierul: comunismul «triumfător»". Sutele de locuitori de toate vîrstele ale numitei comune au cutezat a-i înconjura pe reprezentanții puterii, în frunte cu un anume Florescu Florian, vicepreședinte al raionului. Nu aveau arme, dar în inimile lor clocotea o mînie îndelung reprimată. Văzînd cum oficialii bat țăruși pentru a marca viitoarele construcții ale colectivei
Literatura-vérité by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6310_a_7635]
-
explica uzul și abaterile de la uz: verbul a risca are, în DEX, explicațiile: „a(-și) pune în primejdie viața, onoarea etc.; a (se) expune unui pericol posibil”; „a participa la o acțiune nesigură, a acționa la noroc”; (reflexiv, învechit) „a cuteza, a îndrăzni, a se încumeta”. Se observă că definiția actualizează scenarii cu orientare evaluativ pozitivă, bazate pe valori din sfera curajului. Desigur, definiția nu e suficientă pentru a acoperi toate trăsăturile semantice actuale ale verbului; lipsește exact uzul care ne
A risca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5367_a_6692]
-
patrie, nice au ieșit din ea afară. Cine e acela să cuteze a zice că românul în Transilvania nu e în patria sa? Că românul nu e Transilvania, că Transilvania nu e patria românului? De au fost unii cari au cutezat până acum a ne-o zice în față, de mai este careva să ne-o zică în dos - cu trecutul nu vrem să ne disputăm numai cu vizirul deschis -, iar pe cei ce ne dispută acest drept și nu îi
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
după caz, ode sau elegii. Un anunț, o scrisoare, o cronică erau descompuse cu mare atenție în cuvinte, cuvintele interpretate, scoase și repuse în context, pentru că erau considerate indicii prețioase privind adevărul. Întotdeauna mesajele propuse reprezentau alternative ale realității, nu cutezau să se înfățișeze drept realitatea însăși. În Blow-up (1966), Michelangelo Antonioni încearcă să împingă investigația fotografică dincolo de aparențe, pentru a descifra și explica o realitate confuză. Eșecul pare a se datora unui deficit de informație. Adevărul ultim rămâne impenetrabil. La
Cât de real este omul virtual by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6662_a_7987]