256 matches
-
de 50 - 200, sunt depuse în vizuină. Dezvoltarea embrionară începe în interiorul femelei, de aceea juvenilii eclozează la scurt timp după depunere. Tinerii sunt imobili, cu o cuticulă albicioasă, lipsită de segmentare și perișori. După 2 - 3 săptămâni micile solifuge năpârlesc, cuticula devine dură și segmentată, și se acoperă cu perișori. Mama lor rămâne cu puii până când ei vor putea să se hrănească singuri. Durata de viață a solifugelor nu este cunoscută. Solifugele sunt considerate indicatori endemici ai biomurilor de deșert. Cele mai multe
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
ale acestui gen, cu toate comestibile sau cel puțin neotrăvitoare, ca de exemplu "Hydnum acre" sin. "Hydnellum mirabile" (burete mai închis în culoare, amar, necomestibil) "Hydnum albidum" (albicios, comestibil), "Hydnum rufescens" (mai mică cu nuanțe de roz, comestibil), "Hydnum subsquamosum" (cuticula este mai roză, comestibil), "Hydnum umbilicatum" (comestibil) Myco Québec</ref> sau "Hydnum versipelle" (burete mai închis în culoare, amar, necomestibil). ul este o ciupercă de bună calitate, în special exemplarele tinere. Carnea devine la cele bătrâne ceva scorțoasă. Mai departe
Flocoșel () [Corola-website/Science/336049_a_337378]
-
microfibre pot crea culori structurale, datorită fenomenului de interferență.. Chitina este prezentă în exoscheletul artropodelor din Cambrian, precum trilobiții. Cea mai veche mostră de chitină datează din Oligocen, cu 25 milione de ani în urmă. Chitina este unul din constituenții cuticulei la insecte, păienjeni sau crustacee, și are rol protector. Combinată cu carbonatul de calciu ea devine rigidă și formează exoscheletul crustaceelor, de exemplu al melcilor. Chitina găsită în cuticul artropodelor este chitină alfa, în care lanțurile de molecule de chitină
Chitină () [Corola-website/Science/322967_a_324296]
-
din două părți: un scut dorsal (carapacea) și două plăci sternale ventrale. Ea are forma aproximativ ovală, purtând anterior mai multe perechi de oceli (ochi simpli), orificiul bucal, chelicere, pedipalpi și lateral 4 perechi de membre locomotoare. Scutul dorsal reprezintă cuticula puternic chitinizată de aceea în timpul dezvoltării păianjenii năpârlesc. Cuticula îndeplinește rolul de exoschelet și protejează păianjenul de deshidratare. Ventral, placa sternală mică are rol de buză inferioară, iar placa sternală mare este înconjurată de coxele membrelor locomotoare. Ei nu au
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
plăci sternale ventrale. Ea are forma aproximativ ovală, purtând anterior mai multe perechi de oceli (ochi simpli), orificiul bucal, chelicere, pedipalpi și lateral 4 perechi de membre locomotoare. Scutul dorsal reprezintă cuticula puternic chitinizată de aceea în timpul dezvoltării păianjenii năpârlesc. Cuticula îndeplinește rolul de exoschelet și protejează păianjenul de deshidratare. Ventral, placa sternală mică are rol de buză inferioară, iar placa sternală mare este înconjurată de coxele membrelor locomotoare. Ei nu au maxilare, de aceea articolele bazale ale chelicerelor, pedipalpilor și
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
suprafețe vertical și plane, sau chiar pe plafon. Se pare că aderența scopulae provine de la contactul lor cu straturi extrem de subțire de apă de pe suprafețele obiectelor. Păianjenii au numai trei tipuri de pigmenți: ommochrom, bilină și guanină. La unele specii cuticula se formează prin compresare. În rezultat cuticula devine maro, brună sau cafenie. Bilinile dau o nuanță verde ("Micrommata virescens"). Guanina este responsabilă de culoarea albă, ("Păianjenul cu cruce"). Deși este un metabolit (produs al excreției), multe specii au celule specializate
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
plafon. Se pare că aderența scopulae provine de la contactul lor cu straturi extrem de subțire de apă de pe suprafețele obiectelor. Păianjenii au numai trei tipuri de pigmenți: ommochrom, bilină și guanină. La unele specii cuticula se formează prin compresare. În rezultat cuticula devine maro, brună sau cafenie. Bilinile dau o nuanță verde ("Micrommata virescens"). Guanina este responsabilă de culoarea albă, ("Păianjenul cu cruce"). Deși este un metabolit (produs al excreției), multe specii au celule specializate - guanocite - în care se depozitează guanina. Culoarea
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
mai mare pe pedipalpi. Trihobotriile au rolul de organe tactile, recepționând orice vibrație a pânzei, solului sau curenții de aer. De asemenea, păianjenii pot percepe și oscilațiile temperaturii și presiunii aerului. Funcția olfactivă (chemorecepția) îndeplinesc organele liriforme (orificii microscopice în cuticulă), dispuse pe toată suprafața corpului. Pentru a asigura creierul cu informații din exterior, suprafața internă a cuticulei este împânzită de celule senzitive. De aceste rețele nervoase sunt conectați toți receptorii: tactili, olfactivi. Pentru păianjenii ce-și contruiesc plase contează cel
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
curenții de aer. De asemenea, păianjenii pot percepe și oscilațiile temperaturii și presiunii aerului. Funcția olfactivă (chemorecepția) îndeplinesc organele liriforme (orificii microscopice în cuticulă), dispuse pe toată suprafața corpului. Pentru a asigura creierul cu informații din exterior, suprafața internă a cuticulei este împânzită de celule senzitive. De aceste rețele nervoase sunt conectați toți receptorii: tactili, olfactivi. Pentru păianjenii ce-și contruiesc plase contează cel mai mult simțul tactil, pe când pentru vânătorii activi - vederea. Însă și în aceste cazuri sunt excepții. Inima
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
singură stigmă situată în partea posterioară a opistosomii, aproape de organele filiere. Orificiul bucal se deschide anterior pe prosomă. El este înconjurat de buza superioară, de lamele laterale chitinizate ale pedipalpilor și placa sternală mică. Toate aceste structuri participă la fărâmițarea cuticulei prăzii. În orificiul bucal se deschid canalele glandelor salivare. Păianjenul injectează conținutul acestor glande în pradă paralizată anterior cu veninul cheliceral. Organele interne ale prăzii sub influența enzimelor încep să se descompună. Astfel, are loc digestia parțială și extrabucală. Apoi
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
injectează conținutul acestor glande în pradă paralizată anterior cu veninul cheliceral. Organele interne ale prăzii sub influența enzimelor încep să se descompună. Astfel, are loc digestia parțială și extrabucală. Apoi, păianjenul aspiră conținutul lichefiat al prăzii până nu rămâne doar cuticula. Orificiul bucal este urmat de un faringe musculos, cu funcție de aspirație a hranei. Tubul digestiv continuă cu un esofag îngust care străbate masa ganglionară și se deschide într-un stomac. Intestinul mediu formează invaginări lungi laterale în prosomă ce măresc
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
păianjenii trăiesc mai mult atunci când nectarul este prezent în dietă. Nutriția cu nectar nu supune păianjenul unor riscuri precum luptele, nu necesită producerea veninului și enzimelor digestive. Diverse specii sunt cunoscute pentru consumul unor artropode moarte, mătase pânzei, precum și propriile cuticule năpârlite. Polen alipit de firele pânzei este, de asemenea, consumat, iar păianjenii tineri au o șansă mai bună de supraviețuire dacă au posibilitatea de a mânca polen. În captivitate, mai multe specii de păianjeni sunt cunoscute hrănindu-se cu mici
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
de o colonie de păianjeni sociali, fiind o capcană formidabilă pentru insecte. Datorită suprafeței, a crescut capacitatea de supraviețuire a păianjenilor. Deși numărul de fosile de păianjeni este considerat insuficient, totuși s-au descris aproape 1000 de specii dispărute. Deoarece cuticula păianjenilor, fiind relativ moale, practic greu se fosilizează, majoritate fosilelor au fost găsite conservate în chihlimbar. Cea mai veche fosilă datează din perioada Cretacicului timpuriu, 130 milioane de ani în urmă. În afară de conservarea detaliată a anatomiei, în chihlimbar s-au
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
alte specii epizoice nu există resturi fosile, dar probabil nu sunt mai vechi de Terțiar târziu. Dovezi ale unei evoluții timpuri sunt structura unui organ numit inimă antenală (un organ pulsatil la insecte ) consistând din două ampule sau vezicule , atașate cuticulei frontale la baza antenelor. Aceste caracteristici nu sunt găsite la alte insecte. Un organ independent există pentru fiecare antenă consistând dintr-o ampulă, atașata la cuticula medie la baza antenei și formând us sac cu un ostium cu valvă pe
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
inimă antenală (un organ pulsatil la insecte ) consistând din două ampule sau vezicule , atașate cuticulei frontale la baza antenelor. Aceste caracteristici nu sunt găsite la alte insecte. Un organ independent există pentru fiecare antenă consistând dintr-o ampulă, atașata la cuticula medie la baza antenei și formând us sac cu un ostium cu valvă pe partea ventrală. Aceastea pompează sânge prin elasticitatea țesutului de legătură și nu prin acțiunea unui mușchi. Caracateristicile care diferențiază ordinul Dermaptera de alte insecte sunt: Majoritatea
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
caracteristice (cu unele excepții) deșertului Mexican. Dacă nu chiar toate speciile de plante care trăiesc în locuri secetoase au imitat, mai mult sau mai puțin, forma cactusului, în schimb toate au păstrat caracteristicile de bază: stomatele sunt deschise numai noaptea, cuticula frunzelor este groasă și impermeabilă, plasma celulară se păstrează întotdeauna, indiferent de temperatură, în stare hidratată. Unele alge produc în anumite condiții hidrogen în loc de oxigen. În stadiul dependent de lumină (reacția la lumină),clorofila absoarbe energia luminoasă, care stimulează unii
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
în funcție de specie. Unele au corpul turtit dorso-ventral, alte cilindric. Dorsal, fiecare segmente este acoperit cu o plăcă chitinizată, iar ventral, sunt două sau trei plăci. La unele diplopode plăcile dorsale și ventrale pot fi contopite având aspectul unui inel cilindric. Cuticula mai este împregnată cu săruri de calciu, excretate de epiteliul subcuticular. Spre deosebire de alte miriapode, fiecare segment al dilopodelor are două perechi de picioare. Acest lucru se datorează faptului că fiecare segment este format prin fuziunea a două segmente embrionare, cu excepția
Diplopode () [Corola-website/Science/302232_a_303561]
-
își păzesc ouăle. Tineri eclozează după câteva săptămâni. Ei au doar trei perechi de picioare și 7 segmente, dintre care ultimele patru nu au picioare. Pe masura ce cresc și năpârlesc segmentele și picioarele se adăugă. Unele specii construiesc camere special din cuticula năpârlită, în care trăiesc în sezonul uscat. Iar cele mai multe specii mănânca exoscheletul rămas după năpârlire. Diplopodele trăiesc până la zece ani, în dependență de specie. Cele mai multe chilopode sunt erbivore și se hrănesc cu vegetație sau materie organică aflată în descompunerea materiei
Diplopode () [Corola-website/Science/302232_a_303561]
-
extern blindat. Multe specii emite secreții toxice de hidrogen lichid sau de gaze de cianură prin pori microscopici, numite glande odorifere. Orificiile acestor glande se află lateral, pe fiecare segment. Unele dintre aceste substanțe au proprietăți caustice și poate dozolva cuticula furnicilor prădători și a altor insecte. Unele animale, cum ar fi maimuțele capucin din genul "Cebus", au fost observate că irită intenționat diplopodele cu scopul emana substanțe chimice pe ei înșiși, pentru a scăpa de ă țânțari. O specie, "Polyxenus
Diplopode () [Corola-website/Science/302232_a_303561]
-
severe, cum ar fi conjunctivită și cheratită. Primul ajutor constă în spălarea zonei afecate cu apă curgătoare și administrarea unui tratament. Actualele diplopode sunt împărțite 3 subclase și 15 ordine. Subclasa Penicillata conține peste specii 160 de specii ale căror cuticulă nu este calcificat. Subclasa Pentazonia include chilopode care sunt capabile să se strângă într-o minge. Subclasa Helminthomorpha cuprinde marea majoritate a speciilor. Potrivit Guinness World Records "Archispirostreptus gigas" (Miriapodul negru gigant) poate crește până la 38,6 cm lungime, fiind
Diplopode () [Corola-website/Science/302232_a_303561]
-
foarte căutat șai apreciat în Franța, mai departe cu diverse specii comestibile până otrăvitoare, ca de exemplu: "Entoloma clypeatum" sin. "Rhodophyllus aprilis" (comestibil, miros de făină, imediat după colectare câteodată chiar săpunos, primăvara în păduri de foioase), "Entoloma sepium" (comestibil, cuticulă mai deschisă, crește sub porumbar), "Inocybe mapipes" (otrăvitor, carnea tăiată devine ușor maronie, crește mai târziu), "Inocybe perlata" sin. "Inocybe rimosa" (necomestibil, poate otrăvitor, miros spermatic), "Pluteus cervinus" (ciuperca cerbilor, comestibil) sau "Rhodophyllus stauroporus" (suspect, miros de faină).
Pieptănuș primăvăratic () [Corola-website/Science/336317_a_337646]
-
comestibili. Specii asemănătoare == Amanita vaginata este ca toate ciupercile acestui gen în stare crudă toxică (provoacă tulburări digestive), dar gătită este destul de gustoasă, toxinele fiind complet distruse prin tratamentul termic (ciuperca se taie în mod normal felii sau în jumătate). Cuticula se curăță mereu de resturile vălului universal pentru rafinarea gustului. De altfel, buretele poate fi preparat ca Amanita rubescens sau "Amanita caesarea". Dați atenție și nu poziționați această ciupercă fragilă sub specii mai mari și grele în coș! [[Categorie:Amanita
Ciupercă fără inel () [Corola-website/Science/337526_a_338855]
-
se deosebește de cea a picioarelor, îndeplinind funcția tactilă. Opistosoma este formată din 12 segmente. La scorpioni opistosoma este divizată în mesosomă și metasomă și se termină cu telson. Segmentele opistosomei acarienilor sunt contopite. Corpul arahnidelor este acoperit cu o cuticulă chitinoasă. Cuticula apără animalul de dușmani și previne deshidratarea, de aceea arahnidele pot supraviețui în zonele aride. Duritatea cuticulei este oferită de proteinele incrustate cu chitină. De cuticulă sunt atașați mușchii. Sistemul nervos este constituit din creier, masă ganglionară și
Arahnide () [Corola-website/Science/310189_a_311518]
-
de cea a picioarelor, îndeplinind funcția tactilă. Opistosoma este formată din 12 segmente. La scorpioni opistosoma este divizată în mesosomă și metasomă și se termină cu telson. Segmentele opistosomei acarienilor sunt contopite. Corpul arahnidelor este acoperit cu o cuticulă chitinoasă. Cuticula apără animalul de dușmani și previne deshidratarea, de aceea arahnidele pot supraviețui în zonele aride. Duritatea cuticulei este oferită de proteinele incrustate cu chitină. De cuticulă sunt atașați mușchii. Sistemul nervos este constituit din creier, masă ganglionară și lanțul nervos
Arahnide () [Corola-website/Science/310189_a_311518]
-
divizată în mesosomă și metasomă și se termină cu telson. Segmentele opistosomei acarienilor sunt contopite. Corpul arahnidelor este acoperit cu o cuticulă chitinoasă. Cuticula apără animalul de dușmani și previne deshidratarea, de aceea arahnidele pot supraviețui în zonele aride. Duritatea cuticulei este oferită de proteinele incrustate cu chitină. De cuticulă sunt atașați mușchii. Sistemul nervos este constituit din creier, masă ganglionară și lanțul nervos ventral. Creierul este format din 2 regiuni: protocerebron - situat anterior - care inervează ochii și tritocerebron - situat posterior
Arahnide () [Corola-website/Science/310189_a_311518]