191 matches
-
care sunt înregistrate în Iordan 1956 ca unice variante, dar care nu sunt recunoscute nici de GALR, nici de DEX², nici de DOOM2, celelalte formații nu sunt înregistrate în nicio lucrare de specialitate (prescriptivă sau descriptivă), nici măcar ca variante pentru cvadruplu, cvintuplu, sextuplu. 4. FORME VECHI VS FORME NEOLOGICE Un alt aspect care privește dinamica numeralului multiplicativ este uzul formelor vechi comparativ cu formele neologice. 4.1. În cazul numeralului multiplicativ îndoit, comparația cu forma dublu nu a putut fi realizată
[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]
-
a sta la îndoială; a nu avea încredere (în cineva sau ceva); DEX²). 4.2. Uzul formelor neologice depășește numeric substanțial uzul formelor vechi, diferențele fiind în toate cazurile în favoarea variantei neologice. Întreit 946 Triplu 92700 Diferență 91754 Împătrit 326 Cvadruplu 1889 Diferență 1563 Încincit 24 Cvintuplu 343 Diferență 319 Înșesit 7 Sextuplu 184 Diferență 177 Unitățile din tabel corespund numărului înregistrărilor electronice, iar indicele diferență indică diferența dintre numărul înregistrărilor formelor noi și numărul înregistrărilor formelor vechi. Dacă se ține
[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]
-
reflectare a ceea ce se discuta și aplica deja în epocă (Heilbroner, 2005). În perioada 1980-1999, statele europene înregistrează o amplificare spectaculoasă a acestui fenomen, ajungându-se la valori duble (de la 24,3 la 40,9, în cazul Franței) sau chiar cvadruple, de la 3,7 la 12,5, în cazul Italiei (***, OECD, HYPERLINK "http://www.oecd.org" www.oecd.org). În general, în această categorie au fost incluse statele europene, cu excepția Marii Britanii. SUA este exemplul cel mai frecvent invocat pentru a desemna
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
vedea funcționând perfect, asemeni unei mașinării inteligente și bine unse, el vizează incarnarea, producerea de efecte concrete într-o viață cât se poate de reală, cea de toate zilele. Pentru a sprijini metafora filosofului-terapeut, tradiția vorbește de Tetrapharmakon-ul epicurian, de cvadruplul remediu. Extrapolarea se face plecând de la un fel de poțiune magică antică preparată din patru ingrediente de bază: ceară, seu, smoală și rășină. Ne putem imagina mai degrabă un excipient decât un compus cu adevărat eficace pe terenul farmacopeei, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un fel de poțiune magică antică preparată din patru ingrediente de bază: ceară, seu, smoală și rășină. Ne putem imagina mai degrabă un excipient decât un compus cu adevărat eficace pe terenul farmacopeei, dar în sfârșit... Se întâmplă că acest cvadruplu remediu nu există explicit în corpusul lui Epicur. Filosoful nu enunță nicăieri clar acești patru timpi făcuți să faciliteze memorarea unei întregi opere. Când crezi că-l vezi apărând, el se poticnește în mijlocul unei rețete de șapte propoziții, în altă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
memorat. Din cele trei sute de suluri scrise de magistrul din Grădină, ne-au rămas așadar aceste trei misive și câteva aforisme cunoscute ca Maxime capitale și Sentințe vaticane. Trebuie oare să acceptăm și această extremă reducere a chintesenței care este cvadruplul remediu? Oare nu riscăm să lăsăm doar muchiile ascuțite ale unei gândiri organizate ca o mașină simplistă, chiar puțin naivă, și să vedem mecanismele fine dispărând în operația sintetică? De fapt, acest Tetrapharmakon este expus clar la Philodemos din Gadara
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în secolele II-I î.Hr., în textul său intitulat Contra sofiștilor, iar apoi gravat de Diogene pe faimosul zid din Oenanda, în Asia Mică, trei sute de ani mai târziu. Cicero însuși reia în contul său formula mnemotehnică în De finibus. Cvadruplul remediu pare deci mai mult epicurian decât al lui Epicur. Chiar dacă exegeza universitară vede Scrisoarea către Meneceu ca fiind alcătuită pe scheletul celor patru elemente și reperează trucul în primele patru Maxime capitale sau chiar îl dă la iveală în
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
foarte diferită de cea a stoicilor care, dată fiind starea medicinei de pe atunci, nu prea aveau de ales... Algodiceea epicuriană dezvăluie posibilitatea unei veritabile filosofii trăite și practicate ca o terapie. -9- Dietetica și aritmetica dorințelor. Cu ultimul moment al cvadruplului remediu atingem apogeul eticii hedoniste, pentru că el se referă la ceea ce rămâne de făcut pentru a elabora plăcerea. Aceasta teorie vizează o practică. Epicur nu gândește nimic care să nu fie realizabil în mod nemijlocit în perspectiva unei construiri pacificate
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ce anume? Care le sunt finalitățile? Cum să răspundem dorințelor? Oare toți merită o satisfacție? Doar o taxinomie face posibilă o pragmatică a plăcerilor. Momentul este considerat în istoria filosofiei drept unul dintre cele mai celebre, și chiar începând cu cvadruplul remediu. Dovadă, evident, faptul că, în ciuda riscurilor, reducerea complexului la simplu produce uneori cele mai bune efecte... Discursul epicurian despre dorințe figurează, într-adevăr, printre paginile clasice, alături de câteva pasaje obligatorii: sfera parmenidiană, râul heraclitean, felinarul și butoiul lui Diogene
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
răspundem, a le evita, a nu ignora nimic din consecințele unei satisfaceri sau ale unui refuz de a le satisface, iată tot atâtea operații care permit accederea la adevărul hedonist. De bună seamă, dar dacă această clasificare tripartită, ca și cvadruplul remediu, ar funcționa de minune la nivel intelectual, însă ceva mai greu în realitatea greu de strunit, rebelă, refuzând să intre în una dintre cele trei rubrici epicuriene? Căci filosofia, prietenia, arta sunt oare dorințe naturale? Nu, animalele nu le
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
există numai în funcție de pregătirea pentru o existență sublimată, Grădina oferă exemplul unei microcomunități elective care merită singură să fie studiată ca un obiect filosofic. Desigur, tradiția nu îndeamnă la așa ceva și preferă să intergloseze pentru a o suta oară cu privire la cvadruplul remediu, clasificarea dorințelor sau natura plăcerilor la Epicur, găsind prea banală chestiunea existenței, a vieții și a cotidianului. Totuși, cuvântul nu are sens dacă nu se face trup, vorbele nu servesc la nimic dacă nu anunță sau enunță un mod
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în consecință, cum poate fi fabricată plăcerea: o tehnică simplă, clară, precisă, care nu suportă înflorituri. Este suficient să abordăm fie și numai această problemă a economiei contractului în geneza unui hedonism generalizat ca să realizăm cât de mult se străduiește cvadruplul remediu să cuprindă întreaga bogăție a gândirii lui Epicur... Contractul hedonist împiedică debordarea efectelor ignoranței și ale lipsei de înțelepciune a semenilor asupra liniștii înțeleptului. A trăi ca un filosof într-o lume care ignoră sau își bate joc de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
i-ar fi luat uzul rațiunii, instrumentul vieții sale filosofice, era condamnabil - nu și jocurile erotice, plăcerile patronate de Venus, bucuriile alcovului... Horațiu este întru totul de aceeași părere și teoretizează faimosul carpe diem. Dacă Philodemos inventează trucul mnemotehnic al cvadruplului remediu, poetul sintetizează spiritul epicurismului în versiunea lui târzie cu această formulă care s-a bucurat de un succes considerabil: îndemnul de a culege încă de azi rozele vieții, care se veștejesc foarte repede, propunerea unei arte de a te
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
al lui Gabriel Liiceanu, apărut la București, cronică intitulată Mersul pe nisip, precum și articolul Pentru o literatură estetică al Monicăi Lovinescu. În același număr, I. Negoițescu comentează critic o scrisoare a lui Constantin Noica din „Viața românească”. Într-un număr cvadruplu (aprilie-mai 1989), este publicată „schița dramatică” Păianjenul de aur de Matei Vișniec. Tot aici apar și cronici la două cărți tipărite la București: Căderea în lume de Constantin Țoiu și Minima moralia de Andrei Pleșu. În numărul 9-10/1989 este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286001_a_287330]
-
ale lui G. Coșbuc și îi sugerează lui St. O. Iosif să obțină participarea lui Mihail Sadoveanu. Astfel, odată cu publicarea povestirii Cozma Răcoare (47/1903) începe o îndelungată colaborare, poate cea mai rodnică din câte va avea revista. Seria, prefigurând cvadruplul debut editorial din 1904, continuă cu un fragment din romanul Șoimii (În tabăra cazacilor), urmat de Moș Simion (din Dureri înăbușite), de Claca (fragment din Crâșma lui Moș Precu), precum și de tipărirea în foileton a romanului Floare ofilită. În ciuda prezenței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
interzise fără să se ferească de părinți: de la 14,4% pentru elevii de 7-10 ani la 28,4% pentru elevii de 11-14 ani (dublu) și ajungând să constituie răspunsul majoritar pentru elevii de 15-18 ani: 64,4% (mai mult decât cvadruplu față de categoria de vârstă 7-10 ani). EMBED Word.Picture.8 Contextul cotidian al consumului TV. Odată cu creșterea în vârstă, consumul TV al elevilor se individualizează: se uită la TV de unii singuri peste un sfert (25,2%) dintre elevii de
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
imediat un prezent al decadenței, al confuziei, al Întunericului; datorită lui, ce va fi „după” nu va mai fi ca „Înainte”. Legendei sale Îi sunt asociate Întotdeauna aceleași imagini, aceleași simboluri ale verticalității, ale luminii.50 Girardet pune În evidență cvadruplul rol pe care-l joacă omul providențial, tipologie unde-l putem Încadra și pe Nicolae Ceaușescu: a) de salvator: acesta salvează nu numai oameni, ci și o Întreagă națiune, oferind exemplul său de curaj și dirijând operațiunile de salvare; b
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
să arăt că acuratețea radiografiei pe care am încercat s-o construiesc în jurul poeticii blakeene se poate verifica prin apelul ferm la textele epico-lirice semnate de artist. De aceea mă voi concentra, în ultimă secțiune a cărții, asupra evoluției viziunii cvadruple pe care o teoretizează Blake, așa cum transpare această din cărți precum: America, Europe și The Song of Los (în cazul viziunii simple), The Four Zoas (în cazul celei duble), Milton (în cazul celei triple) și Jerusalem (în cazul celei cvadruple
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cvadruple pe care o teoretizează Blake, așa cum transpare această din cărți precum: America, Europe și The Song of Los (în cazul viziunii simple), The Four Zoas (în cazul celei duble), Milton (în cazul celei triple) și Jerusalem (în cazul celei cvadruple). Partea a IV-a Patru niveluri de interpretare a poeziei blakeene Oprindu-mă, în secțiunile anterioare, asupra unor aspecte preponderent teoretice legate de poetica lui Blake, este momentul să examinez, pe scurt, modalitatea în care elementele de fenomenologie lirica descrise
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
-se pradă unei contemplații sumbre, întunecate. Opinia mea este că acest ansamblu cvadripartit traduce însăși schemă vizionara pe care se întemeiază poetica lui Blake, în sensul că arama corespunde viziunii simple, fierul celei duble, argintul celei triple, iar aurul celei cvadruple. Cărțile respective sunt, așadar, convertite într-o metaforă extinsă a "sistemului nesistematic" blakean. Strategia mea de interpretare de care voi face uz în această ultimă secțiune este foarte simplă. Studiul meu nu urmărește să ofere un comentariu comprehensiv asupra operei
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pe Dumnezeu înseamnă a deveni Dumnezeu; unirea simțurilor din interiorul trupului receptorului imită integritatea trupului lui Christos și desăvârșește unirea cu acel trup" (1982, p. 83). Astfel are loc, în opinia mea, transformarea lui Christos într-un simbol al viziunii cvadruple, cu rol eliberator. Jerusalem, ambițiosul magnum opus blakean, este centrat asupra ideii de "libertate spirituală", finalitatea sa fiind soteriologica. La Blake, cunoașterea, artă și religia sunt constituenții vastului domeniu al imaginației vizionare, care, la rându-i, alcătuiește trupul lui Christos
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
în Jerusalem, Blake descrie minuțios cele patru porți către ansamblul împătrit de spații vizionare, reprezentat, respectiv, de Eden, de Lumea Generării, de Beulah și de Ulro (1988, p. 165). Fiindcă interpretez Golgonooza în termenii transformării religioase induse de obținerea viziunii cvadruple, lucrurile devin limpezi. Orașul este cvadripartit fiindcă întrupează cea mai înaltă formă de viziune posibilă. Simultan, cele patru porți se deschid către spații care reifica toate tipurile de viziuni, permițându-i receptorului aflat în extaz să perceapă universul în sine
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
fourfold, / The Great City of Golgonooza: fourfold toward the north / And toward the south fourfold, & fourfold toward the east & west / Each within other toward the four points [...]" (E: 156). Toate componentele fizico-simbolice ale orașului, fie ele însuflețite sau neînsuflețite, sunt cvadruple; acestea reflectă natură ontologica a organizării religioase perfecte, care este constituită de viziunea divină: "And every part of the City is fourfold; & every inhabitant, fourfold" (E: 157). Orașul Golgonooza este versiunea blakeană a Noului Ierusalim, spațiul sacru al viziunii cvadruple
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cvadruple; acestea reflectă natură ontologica a organizării religioase perfecte, care este constituită de viziunea divină: "And every part of the City is fourfold; & every inhabitant, fourfold" (E: 157). Orașul Golgonooza este versiunea blakeană a Noului Ierusalim, spațiul sacru al viziunii cvadruple, sălașul etern al profeților. Totuși, există o diferență de detaliu între orașul imaginat de eul creator blakean și cel descris de profetul Iezechiel. În cazul lui Blake, poartă de vest, catre Eden, rămâne zăvorâta până la Apocalipsa, sugerând că doar atunci
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
la "Omul Împătrit" merită o mică explicație separată. Acest pasaj exaltat conține, de fapt, rugăciunea eului creator către Isus, în al carui trup divin umanitatea mântuita trebuie să-și găsească locul meritat. Trezirea invocată în acest fragment vizează restaurarea viziunii cvadruple (singură care-i permite, de fapt, receptorului să transgreseze frontierele temporale) ca instrument al cunoașterii absolute, îndreptat împotriva tiparelor mentale abstracte și sterile, create de savanți precum Bacon sau Newton: "I see the Four-fold Mân. The Humanity în deadly sleep
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]