104 matches
-
sunt de asemenea diferite. Dansurile sunt compuse într-o manieră clasică, având unele asemănări cu scriitura barocului. În Dansul profan discursul muzical se dezvoltă într-un mers-împreună al instrumentului solist și al orchestrei, folosindu-se modurilor și intervalele de cvinte, cvarte și octave paralele. Introducere și Allegro este un concert solistic miniatural, în care harpa solistă are rolul central, iar locul orchestrei este luat de un sextet instrumental - ce poate fi extins la o mică orchestră de cameră. Unii harpiști, ca
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]
-
conceptuală: stabilesc noțiunile de timp (în ) și de distanță ("misura"). "Opera nova" lui Achille Marozzo distinge multe poziții de mână și multe gărzi, "dritto filo" (tăiș) și "falso filo" (contratăiș), care sunt folosite pentru a descrie gărzile: actuala poziție de cvartă, în linia interioară, este descrisă ca „în "dritto filo"”. În "Trattato di scientia d'arme" (1553) Camillo Agrippa introduce patru gărzi, pe care le numește "prima", "seconda", "terza" și "quarta". În "Ragione di adoprar sicuramente l'arme" (1570), Giacomo Grassi
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
avea să fie scris cinci ani mai târziu.” Partea a treia, cu programul cel mai amănunțit, emană o atmosferă de nostalgie pe care Enescu o creează introducând o melodie lentă, în care predomină modul dorian și intervale de cvintă și cvartă, alături de tritonuri surprinzătoare. Cântecul păstorului amintește prin timbrul cornului englez de Preludiul actului al treilea din "Tristan și Isolda" de Wagner, cântat de oboiul din culise. Tot cu ajutorul instrumentelor din culise este ilustrat cântecul păsărilor călătoare și al corbilor, Enescu
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
gregoriană a stat la baza Creării muzicii religioase europene occidentale, fiind punctul de plecare pentru orice construcție muzicală vocală polifonică. Punctul de pornire era invariabil acel -cantus planus- care era o melodie gregoriană cunoscută, peste care se suprapuneau melodii în cvarte și in cvinte paralele ori alături de melodii imitative. În cristalizarea muzicii creștine, bizantine și gregoriene, o contribuție semnificativă a avut și muzica laică populară, muzică ce nu se deosebea de cea religioasă. Așa se face că odată cu reformarea teologică, reformatorii
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]