750 matches
-
a întors spre mine și mi-a strâns mâna. Rămâne să ne vedem la prânz, da? Sigur, am răspuns, constatând cu ușurare că nu era atât de supărat cât crezusem. Aceeași oră, același loc. Și a plecat legănându-se, traversând cvartalul cu pasul lui greoi, micșorându-se tot mai mult în depărtare. Când s-a distanțat suficient ca să nu ne mai poată auzi, Nancy a spus: — E tare timid, nu? — Da, tare timid. Dar e un om bun și nobil. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Șefu’. Și așa a început o nouă etapă în viața noastră. Am înscris-o pe Lucy la cursurile de creație organizate peste vară de Berkeley Carroll School, de pe Lincoln Place și în fiecare dimineață, după ce făceam pe jos cele șapte cvartale și jumătate dintre casă și școală, mă întorceam cu pas leneș pe bulevard și îmi luam în primire locul din spatele tejghelei. Lucrul la Cartea nebuniei omenești suferea din cauza acestor obiceiuri modificate, dar făceam ce-mi stătea în putință ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
era, bineînțeles, primul beduin pe care-l transportase în cei aproape douăzeci de ani de când se hurduca prin deșert. Ar fi mai bine să te duci să-l vezi chiar tu, îi răspunse. Mergi pe strada asta și, după trei cvartale, o să vezi o clădire maro; acolo e... — După trei ce? — Trei cvartale, trei încrucișări de străzi - dădu din mână. în fine, presupun că acolo de unde vii nu există toate astea... Mergi drept înainte până vezi clădirea. Nu mai e alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de ani de când se hurduca prin deșert. Ar fi mai bine să te duci să-l vezi chiar tu, îi răspunse. Mergi pe strada asta și, după trei cvartale, o să vezi o clădire maro; acolo e... — După trei ce? — Trei cvartale, trei încrucișări de străzi - dădu din mână. în fine, presupun că acolo de unde vii nu există toate astea... Mergi drept înainte până vezi clădirea. Nu mai e alta. Gacel făcu un gest de încuviințare, își luă pușca, spada și sacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
alăptează, veșnic scăldat în sudoare care se adaugă strat peste strat, pentru a țese o duhoare atotstăpânitoare. Ți-e sufletul îmbâcsit de mirosul ăsta, care-i și al copiilor, gândește-te, și toată școală și împrejurimile, pădurea asta de blocuri, cvartalele de ghetouri, străzile, totu-i impregnat de duhoarea grea a înstrăinării - încă un semn că doar datorită copiilor ăstora Dumnezeu mai ține lumea în ființă. Atâta că ea îi bate și-i ucide... Și-o închipuia goală și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
n-ar fi nici o problemă să-l lase și pe el în grija părinților. Măcar de-ar găsi de lucru afară, să vină cu bani din care să poată să le asigure copiilor... Visele sărăciei care fac legea și-n cvartalele astea de blocuri afumate: copiii, casa, să ai ce pune pe masă, iar în rest, nu-ți mai trebuie decât să ai pe cineva lângă tine care să te asculte cum o asculta el pe ea, să te încurajeze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fost, nu putea fi decât din cauza unei Întâmplări fortuite, căci așa cum au fost cazuri În care unui bilet de dragoste i-a trebuit, numai dumnezeu știe cu ce consecințe, cinci ani ca să ajungă la un destinatar care locuia la două cvartale distanță, mai puțin de un sfert de oră de mers pe jos, s-ar putea Întâmpla și ca aceasta să fi trecut de pe o bandă transportoare pe alta fără ca nimeni să-și dea seama și apoi să se fi Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
crea impresie. Eu sunt cel mai inventiv. Din orice fac ficțiune ca un scriitor, de aceea unii îmi spun să scriu proză, fiindcă aș avea succes. Datorită „harului” meu, de povestitor, în cartierul unde locuiesc și mai ales în zona cvartalului meu sunt foarte cunoscut. Salut pe toată lumea și pe cunoscuți și pe necunoscuți, căci așa am fost învățat de mic. Mama, fie-i țărâna ușoară, când mă trimitea prin sat cu diverse treburi sau când mă duceam la școală, îmi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Cu volumul Ecuații albastre, din 1984 - sinestezic încă din titlu -, poezia lui Viorel Dinescu se îndreaptă spre un ermetism susținut printr-un lexic în care abundă termeni din domeniul matematicilor, pe care poetul-profesor îl slujește: Împart sectorul tot în mari cvartale / Prin străzi alterne, albe, fără nume / Și în fragmente geometrice de lume / Rămân aceleași întrebări esențiale // Aici sunt munți sau geosinclinale / Întregul se-oglindește în fragmente... În Spațiu Minkowski, de pildă, pentru că aici se produce combinarea dintre cele trei dimensiuni
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și bunică a șapte nepoți și nepoate, a câștigat o sumă mare de bani, la loto-pronosport. S-a dus, la serviciul ecologic al primăriei. Acolo a dat peste un anume Ăulea, pe postul de șef. Ăulea, ăsta, locuia în același cvartal de blocuri cu Clara Grădinara. I-a spus pentru care motiv se afla acolo. Când a început să-i explice, aceluia, despre ce este vorba, el a întrerupt-o, cam brutal: știu. Și dacă știi? Asta e! A, nu-i
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Dar el văzu la ea totul În afară de ochi și-o și Închipuia undeva pe o plajă pustie din sud și de fiecare dată cînd o vedea goală apăsa pe accelerator pînă la capăt, dădea colțul și se Întorcea iar ocolind cvartalul și apărînd În mare viteză și trecînd din nou prin fața ei, ba uitîndu-se la ea, ba neîndrăznind să se uite, pînă cînd Maruja Îi făcu semn timid cu mîna, aproape imperceptibil, de parcă ar fi vrut să schimbe poșeta În mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi cerură bani grei pe o cameră. Dar era aproape de spital - altceva nu conta. Rămase acolo o noapte, apoi fu nevoită să-și caute altceva. Fiind rudă de gradul întâi, îndeplinea criteriile ca să fie cazată în adăpostul aflat la un cvartal de spital, o casă de oaspeți subvenționată din banii de buzunar ai celui mai mare cartel de fast-food-uri din lume. Casa Clovnilor, așa o porecliseră ea și Mark în urmă cu patru ani, când tatăl lor murea de insomnie letală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Și atunci pierde tot nimicul care fusese. Aici e un pat în care trăiește el. Dar un pat mai mare decât orașul. Zace de-a lungul întinderii lui uriașe, o balenă în stradă. O creatură eșuată, lungă de mai multe cvartale. O chestie rătăcită din ocean revenită la greutatea nimicitoare a vieții, murind din cauza gravitației. Nimic suficient de mare să-l care până aici sau să-l ridice și să-l ducă în altă parte. Burtă turtită întinsă pe toată lungimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din pielea lui. Plantată în preria asta plată, aruncată de un val prea grăbit. Fălci grozave, mai mari decât un garaj, plescăie pe pământ, zgomotoase. Fiecare strigăt din gâtul ca o peșteră zgâlțâie ziduri și sparge geamuri. Departe, la câteva cvartale mai jos, se zbate coada fiarei naufragiate. Strânsă în chingi de case, țintuită de refluxul ăsta instantaneu. Deasupra, kilometri de aer apasă în jos așa de tare că balena nu poate respira. Nu-și poate ridica propriii plămâni. Moare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că ajunseseră într-un loc la fel ca oricare altul. Progresul avea să facă în sfârșit ca orice loc să pară familiar. Intră în intersecție și adulmecă drumul spre oraș. Lanțurile de magazine pustii de pe centură lăsau locul, după câteva cvartale, unor case victoriene de turtă dulce, cu verande de jur împrejur. Dincolo de ele se afla centrul cartierului vechi. Fantoma unui avanpost de prerie, de prin 1890, încă se mai deslușea pe fațadele de cărămidă pătrată ale magazinelor. Se lumina. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Acolo, pe strada prea spațioasă, vertijul îl cuprinse din nou pe Weber. Ceva crucial îi scăpa. Se lăsase descoperit în fața unui atac. Trotuarul se lățea și i se rostogolea sub picioare. Nici o explicație rațională. Se ridică și merse încă două cvartale, căutând ceva, orice, care să fie deschis la ora asta. Un birt soios se materializă vizavi. Deschise ușa, făcând să zornăie geamul pe care era pictat peștele lui Iisus. Se trase înapoi exact în momentul în care clopoțelul dinăuntru îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să termine treaba pe care au fușerit-o pe 20.02.2002. Am dreptate? Haide. Hai să vedem ce-i pe-afară. Ieși din casă și o luă pe Carson Street. Femeile îl urmară. Toate cele douăsprezece case din acest cvartal erau variațiuni pe tema Homestar. Cartierul ivit recent din senin conținea primele clădiri noi cu care se îmbogățise Farview, un oraș mort după criza fermelor. Pe toată strada fluturau perdele, dar nimeni nu ieși afară ca să stea la taclale cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și cravată vișinie, pantaloni negri Brooks - un om de afaceri care supralicita, ca și cum Kearney urma să fie noul Denver. Ea se întoarse să cerceteze vitrina unei lăcătușerii, un carusel de chei brute. El o văzu de la o distanță de două cvartale. Ea-și duse o mână la păr, apoi o lăsă imediat în jos. El le făcu partenerilor un gest vag de „ne vedem mai târziu“. Apoi se opri în fața ei, fără s-o atingă, măsurând-o doar, consumând-o încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ecoterorism? — Lasă tonul ăsta superior, Bob-o. El zâmbi. —Ai dreptate. Oricum, el și cu mine suntem acum în aceeași branșă, practic. Construim un viitor mai bun. Fiecare după posibilități. Ea își ridică privirea spre el, scârbită, încântată. Cele patru cvartale centrale pe care le vedea păreau cumva reînsuflețite. Poate Kearney chiar se trezea la viață, revenind la perioada de glorie din urmă cu o sută de ani, când locuitorii optimiști din Epoca de Aur făcuseră chiar lobby ca să mute capitala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în acromatopsie. Ambii acromați pe care-i intervievase se revoltaseră până și împotriva cuvintelor roșu, galben, albastru. Trăiau pentru lumea nocturnă, în care le erau superiori celor care vedeau colorat, banal. Weber bâjbâi în beznă pe o distanță de câteva cvartale, în timp ce simțul direcției îi slăbea. Când luminile se reaprinseră, resimți banalitatea văzului. A doua zi, Mark îl duse la pescuit. —Nu-i mare șpil, frate. Treburi de bază. Poate că fostul Mark te-ar fi învățat să legi niște musculițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spun toate astea. Sunt total scârboasă? Zâmbi cu ochii la drum, tachinând-o. —Nu total. —Nu-mi vine să cred că am spus cuiva chestia asta. Nici măcar că am recunoscut-o față de mine însămi, cu voce tare. Opriră la patru cvartale de casa lui, unde cobora întotdeauna și o lua pe jos. Deschise ușa de pe partea șoferului. —Mi-ai spus mie pentru că mă iubești, zise el. Ea-și trecu mâna peste față. — Nu, spuse ea. Nu total. O suna uneori, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de ele, din moment ce sunt legat și de mâini și de picioare. Fu interesant să constate că cei patru stăteau acolo fără să clipească, de parcă nici nu l-ar fi auzit. Cel de-al patrulea bărbat - din capătul mai îndepărtat al cvartalului - își aruncă privirea spre, probabil, sergentul lui, sau cam așa ceva - civilul care. până acum, fusese purtătorul de cuvânt al eșalonului inferior - și spuse: - Ce părere ai despre asta?, Al. Cel căruia îi fusese adresată întrebarea răspunse imediat cu voce moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
la 60 km de Timișoara și în care, sporadic ce-i drept, continui să mai fac vizite duminicale. Este o lume în care am evocat "liniștea matinală a plopilor, a castanului, a vecinilor de la casele de cartier vechi, diferit de cvartalele cu blocuri muncitorești, o lume care se aciuise în alte vremuri, cu câini la poartă și cu anunțuri care dovedeau că aici se mai păstrase ceva din precaritățile lingvistice ale unei comunități ce nu stăpânea limba națională: Atenție, câine mușcător
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
aia. — Tre’ să cari chestii dacă vii cu noi. Vrei să iei cărțile? — Mda. — Bun. După asta, toate revistele și ziarele umoristice îi fură date lui Thaw, care învăță repede ce merita luat din gunoi. Merseră prin toate curțile din cvartal, lăsînd resturi împrăștiate în jur, și în ultima fură alergați de o femeie care-i urmări țipînd și promițîndu-le cu răsuflarea tăiată că va chema poliția. Afară în stradă aștepta o fată de doisprezece ani ținînd de mînere un cărucior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
turtită. Pe fleșa luminată era o giruetă aurită, dincolo de nivelul ochilor lor, dar Lanark era și mai contrariat de priveliștea din spatele ei. își amintea de un oraș cu clădiri din piatră și locuințe întunecate, instituții bogat decorate, un oraș cu cvartale și tramvaie electrice. Zvonurile de pe coridoarele consiliului îl făcuseră să se aștepte la același gen de loc, însă mult mai întunecat și ruinat, dar sub cerul fără stele, acest oraș avea o strălucire rece. Stîlpi subțiri de înălțimea fleșei catedralei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]