195 matches
-
T devine t, Tp devine tP, etc.). De exemplu, acordul T=(Do,Mi,Sol)= (terța mare și cvinta perfectă peste nota de referință la baza=Do) în gama Do major este inversat la (Do, Mi bemol,Sol)=(terța mare și cvinta perfectă "sub" nota de referință care este acum la vârf=Sol). Prin urmare, dacă în gama Do major T=(Do,Mi,Sol) și Tp=(La,Do, Mi) diferă cu o singură notă cu un ton peste cvinta deasupra bazei (La
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
terța mare și cvinta perfectă "sub" nota de referință care este acum la vârf=Sol). Prin urmare, dacă în gama Do major T=(Do,Mi,Sol) și Tp=(La,Do, Mi) diferă cu o singură notă cu un ton peste cvinta deasupra bazei (La relativ la Sol), în gama Do minor t=(Do,Mi Bemol,Sol) și tP vor diferi cu o singură notă cu un ton sub cvinta sub bază („baza” este Sol, cvinta sub bază este Do, un ton sub
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
Tp=(La,Do, Mi) diferă cu o singură notă cu un ton peste cvinta deasupra bazei (La relativ la Sol), în gama Do minor t=(Do,Mi Bemol,Sol) și tP vor diferi cu o singură notă cu un ton sub cvinta sub bază („baza” este Sol, cvinta sub bază este Do, un ton sub Do este Si Bemol), sau tP=(Si Bemol,Mi Bemol,Sol)=triada majoră Mi Bemol. În plus, un nou tip de acord este definit, numit „acord de
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
o singură notă cu un ton peste cvinta deasupra bazei (La relativ la Sol), în gama Do minor t=(Do,Mi Bemol,Sol) și tP vor diferi cu o singură notă cu un ton sub cvinta sub bază („baza” este Sol, cvinta sub bază este Do, un ton sub Do este Si Bemol), sau tP=(Si Bemol,Mi Bemol,Sol)=triada majoră Mi Bemol. În plus, un nou tip de acord este definit, numit „acord de contrast” (ger. "Gegenklang") sau "Leittonwechselklang" (Leitton
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
unei voci obisnuite. Odată cu apariția lucrărilor instrumentale (de exemplu, pentru orgă), aceste reguli au fost relaxate. 1. În fiecare voce notele variază frecvent cu intervale de secundă mica sau mare (1-2 semitonuri), terță mica sau mare (3-4), cvartă (5) și cvintă (7) perfecte. Octava (12) și creșterea cu o sextă mică sau mare (8-9) sunt folosite mai rar. Tritonul (6) și septimele (10-11) nu sunt folosite. Intervale micșorate sau mărite nu sunt folosite. 2. Când înălțimea unei note variază cu mai
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
Dacă au loc două variații succesive de mai mult de o secundă în aceeași direcție, este recomandabil ca a doua variație să fie mai mică decât prima. 1. Intervalele considerate consonanțe sunt prima (0 semitonuri), terța mică și mare (3-4), cvinta perfectă (7), sexta mică și mare (8-9) și octava (12). Intervalele disonante sunt secunda mică și mare (1-2), cvarta (5), tritonul (6), septima (10-11) și toate intervalele mărite și micșorate. Contrapunctul strict pregătește și rezolvă toate disonanțele. 2. Intersecția vocilor
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
1-2), cvarta (5), tritonul (6), septima (10-11) și toate intervalele mărite și micșorate. Contrapunctul strict pregătește și rezolvă toate disonanțele. 2. Intersecția vocilor este minimală. Pentru individualitate, variația simultană a vocilor în aceeași direcție este evitată. În special, la primă, cvintă perfectă și octavă se ajunge prin mișcare contrară sau oblică. Contrapunctul la mai multe voci presupune o mai mare complexitate a ansamblului polifonic și, implicit, mai multe posibilități de expresie și combinare ale liniilor melodice de sine stătătoare.. Relațiile armonice
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
tradiționale ale cântării pe o singură voce. Așadar, inviolabila psalmodie în unison a coralului gregorian vede la un moment dat alăturându-i-se o a doua voce care evoluează într-un strict paralelism cu ea, la interval de cvarta sau cvinta - asa zisul organum. Vocea de bază se numea cantus firmus, cea suprapusa era vocea organală. În secolele X - XI, melodia ce se suprapunea peste cantus firmus capătă din ce in ce mai mult independența, execută mișcări contrastante în raport cu direcția vocii fundamentale iar adesea desfășoară
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
o scară muzicală simetrică derivată dintr-o pentatonie anhemitonică folosită de afro-americani în muzica lor tradițională. În cadrul ei apar celebrele "blue notes": terța mare, septima mare și - începând cu epoca muzicii de jazz bebop (a doua jumătate a anilor patruzeci) - cvinta perfectă sunt coborâte cu mai puțin de un semiton, dând naștere unor sonorități ambigue din punct de vedere tonal, imposibil de reprodus la pian; din acest motiv, tradiția a impus folosirea combinată a stării nominale a scării (ca în majorul
Blues () [Corola-website/Science/303809_a_305138]
-
de convingătoare. De la bun început, acest fapt e determinat de poziția dezavantajoasă în cadrul mixajului (în comparație cu claviaturile și orchestra), dar și de aportul modest la melodică și în desfășurarea temelor muzicale, aportul lor limitându-se la riff-uri construite pe acorduri de cvinte. Este evident că instrumentul care a participat cel mai mult la compunerea pieselor de pe album a fost claviatura."" "„Contribuția fotomodelului Simone, care nu are decât 18 ani, este impresionantă și sunt convins că încă nu a dat totul din ea
The Phantom Agony () [Corola-website/Science/312344_a_313673]
-
Viola este un instrument muzical cu coarde, la care execuția se face, în mod obișnuit, cu arcușul. Viola modernă folosește patru corzi, acordate în cvinte perfecte. Viola este al doilea membru al familiei viorii, având un sunet mai grav decât vioara și mai acut decât violoncelul. Instrumentistul care cântă la violă se numește violist. Limba română cunoaște alte câteva denumiri pentru violă, întrebuințate mai ales
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
echivalarea partiturilor cu "viola da braccio" se va folosi viola modernă (deși sunt niște diferențe semnificative între instrumente). Un exemplu în atare direcție este Concertul Brandenburgic nr. 6, BWV 1051 de Johann Sebastian Bach. Viola modernă este acordată cu o cvintă perfectă mai jos decât vioara, astfel: Do-Sol-re-la, unde „Do” reprezintă sunetul mai grav cu o octavă față de do central. Viola este folosită uneori în "scordatura" (acordaje alternative); totuși, prezența lor e mai rară decât în cazul viorii (în parte, faptul
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
construite exclusiv din salturi și mers treptat. În memoria publicului a rămas fraza de introducere a secțiunii conduse de pian, construită pe o mișcare de acorduri mai puțin obișnuită (Re major - Miformula 1 major cu sextă mare adăugată ca întârziere a cvintei, ceea ce obligă adoptarea variantei melodice a majorului; cifrajul corespunzător este I-II în Re major, cu al doilea acord drept sextă napolitană). Dacă interpretarea respectă indicațiile de tempo din partitură, durata totală a piesei este de aproximativ 7 minute. Partitura
Momentul muzical () [Corola-website/Science/310451_a_311780]
-
îndeajuns de convingătoare. De la bun început, acest fapt e determinat de poziția dezavantajoasă în cadrul mixajului (în comparație cu claviaturile și orchestra), dar și de aportul modest la melodică și în desfășurarea temelor muzicale, acesta limitându-se la riff-uri construite pe acorduri de cvinte. Este evident că instrumentul care a participat cel mai mult la compunerea pieselor de pe album a fost claviatura.”" De pe albumul "The Phantom Agony" au fost produse trei extrase pe single: "The Phantom Agony", "Feint" și "Cry for the Moon", toate
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
sau gordună; în perioada interbelică, instrumentul era cunoscut în România și sub denumirea de cello (împrumut din limba engleză). Interpretul la violoncel se numește violoncelist. Dimensiunile instrumentului sunt comparabile cu cele ale unei chitare. El are patru coarde acordate în cvinte perfecte, cea mai gravă având sunetul do din octava mare (celelalte sunt: sol, re și la) - de altfel, acordajul violoncelului este identic cu cel al violei, însă la o octava inferioară. Aspecte fizice Când o coardă este lovită sau ciupită
Violoncel () [Corola-website/Science/313464_a_314793]
-
instrumentele populare: mussette și bombardă (franțuzești, al doilea fiind specific pentru regiunea Bretania), piffaro și ciaramella (din Italia). Oboi d'amore sună cu o terță mică mai jos decât oboiul. Cornul englez este acordat în Fă și sună cu o cvinta mai jos. Predecesorul cornului englez este Oboiul da Caccia. Heckelphonul și Oboiul bariton sună prin costrucția lui cu o octava mai jos (chiar și oboiul baș) ambele sunt acordate în do. Musette (în fă) este acordat cu o cvarta mai
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
digitațiile sunt facilitate de un sistem complex de clape. Instrumentul nu dezvoltă armonice pare, astfel încât la suflu mai puternic nu va răspunde la octavă (ca toți ceilalți suflători de lemn), ci la dodecimă perfectă (adică la o octavă plus o cvintă perfectă - armonicul al treilea în locul celui de al doilea). ul a fost inventat în jurul anului 1690 în Germania. Primele clarinete aveau un sunet de slabă calitate. Instrumentului i s-a adăugat în secolul al XVIII-lea un sistem rudimentar de
Clarinet () [Corola-website/Science/313470_a_314799]
-
sol și fa, în tonalități cu maximum 3 alterații constitutive, cu salturi de maximum decimă mare, cu maximum 4 durate pe timp, cu elemente de conflict metroritmic: sincope, contratimpi, anacruze, cu inflexiuni modulatorii și modulații pasagere la tonalități apropiate - o cvintă ascendentă, respectiv descendentă, la relativă, la omonimă; se va analiza solfegiul în plan teoretic. (3) La liceele de artă, specializarea coregrafie, structura probelor de examen este: ... - susținerea proiectului/lucrării de specialitate; - probă practică - cu etapele: (i) dans clasic/dans modern
METODOLOGIE din 29 august 2014 (*actualizată*) de organizare şi desfăşurare a examenului de certificare a calificării absolvenţilor învăţământului liceal, filiera vocaţională. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265287_a_266616]
-
280/983. (3) Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului de gestiune a laptelui și produselor lactate, ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT: Articolul 1 La art. 1 din Regulamentul (CE) nr. 280/98, cuvintele "31 decembrie 1999" se înlocuiesc cu cvintele "31 decembrie 2003". Articolul 2 Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene. Se aplică începând cu 1 ianuarie 2000. Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și este direct
jrc4635as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89801_a_90588]
-
fenomene universale diverse. Sunetele muzicale sunt explicate de pitagoricieni tot prin teoria armoniei numerice. Astfel, diferențele dintre sunete le apar ca "raporturi numerice", sunetele muzicale fiind astfel determinabile matematic. Pitagora stabilește raporturile numerice pentru principalele intervale muzicale: octava 2:1; cvinta 3:2; cvarta 4:3; ton 9:8. Numerele au o funcție explicativă și pentru corpurile cerești. Tot Aristotel este cel care relatează că pitagoricienii considerau că zece fiind numărul perfect, corpurile cerești trebuie să fie tot zece la număr
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]
-
de formulă 2, sau 5.95%, sau 100 de sutimi. Un semiton este egal cu exact o jumatate dintr-un ton. Această rezultă într-un număr finit de note și în intervale adecvate pentru transpoziție și instrumente cu coarde cu bare. Cvinta perfectă în temperamentul egal de mai sus diferă de cvinta pură (de 701.9 de sutimi) cu numai 0.3 %. Din această cauză octava a fost împărțită în 12 secțiuni. Alte scări sonore egal temperate folosite pe parcursul timpului au avut
Temperament egal () [Corola-website/Science/317034_a_318363]
-
semiton este egal cu exact o jumatate dintr-un ton. Această rezultă într-un număr finit de note și în intervale adecvate pentru transpoziție și instrumente cu coarde cu bare. Cvinta perfectă în temperamentul egal de mai sus diferă de cvinta pură (de 701.9 de sutimi) cu numai 0.3 %. Din această cauză octava a fost împărțită în 12 secțiuni. Alte scări sonore egal temperate folosite pe parcursul timpului au avut un numar diferit de secțiuni (19, 31, 68, 72 etc.
Temperament egal () [Corola-website/Science/317034_a_318363]
-
este o scară sonoră care are cvinte (prin urmare și cvarte) și terțe mari și mici (prin urmare, sexte mici și mari) pure. (sau "justă") este folosită mai ales în interpretarea compozițiilor vocale. Tonul mare (Ț) este diferența dintre o cvinta (3/2) și o cvarta pure
Intonația naturală () [Corola-website/Science/317035_a_318364]
-
este o scară sonoră care are cvinte (prin urmare și cvarte) și terțe mari și mici (prin urmare, sexte mici și mari) pure. (sau "justă") este folosită mai ales în interpretarea compozițiilor vocale. Tonul mare (Ț) este diferența dintre o cvinta (3/2) și o cvarta pure (4/3). Este egal cu 9/8=1.1250 sau 203.9 de sutimi. Tonul mic (ț) este diferența dintre o terță mare pură (5/4) și un ton mare (9/8), adică 10
Intonația naturală () [Corola-website/Science/317035_a_318364]
-
interferența destructivă, amplitudinea frecvențelor superioare din seria armonică (multiple ale frecvenței fundamentale) este mai mică. Astfel, intervalul este perceput mai „pur”. Trei tipuri de intervale pure apar în diferite scări sonore: octava (raport 2:1), prezentă în fiecare scara sonoră, cvinta perfectă (raport 3:2), care împreună cu o cvartă perfectă (raport 4:3) formează o octavă, și terț mare (raport 5:4), care împreună cu o sextă mică (raport 8:5) formează o octavă. Intonația naturală are cvinte și terțe mari pure
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]