196 matches
-
semitonul diatonic și cromatic, se pot afla toate intervalele oricărui sistem de temperament mezotonic folosind relațiile dintre intervale din tabelul de mai sus. Din cauza comei lui Pitagora (care nu este egală cu zero în temperamente mezotonice, spre deosebire de cea sintonica), o cvinta (de obicei situată între Sol diez și Mi bemol) va fi departe de intervalul pur în aceste sisteme. În cazul temperării mezotonice cu 1/4 comă, comă lui Pitagora este de -41 de sutimi. Astfel, cvinta "lupului" este egală cu
Temperament mezotonic () [Corola-website/Science/317037_a_318366]
-
spre deosebire de cea sintonica), o cvinta (de obicei situată între Sol diez și Mi bemol) va fi departe de intervalul pur în aceste sisteme. În cazul temperării mezotonice cu 1/4 comă, comă lui Pitagora este de -41 de sutimi. Astfel, cvinta "lupului" este egală cu 696.5+41=737.5 sutimi, mult peste idealul de 701.9 sutimi. Din această cauză a fost comparată cu un urletul unui lup și a fost evitată cu orice preț. Alternativ, mărimea cvintei lupului se
Temperament mezotonic () [Corola-website/Science/317037_a_318366]
-
sutimi. Astfel, cvinta "lupului" este egală cu 696.5+41=737.5 sutimi, mult peste idealul de 701.9 sutimi. Din această cauză a fost comparată cu un urletul unui lup și a fost evitată cu orice preț. Alternativ, mărimea cvintei lupului se poate afla simplu din condiția că 11 cvinte perfecte plus una a lupului să fie egale cu 7 octave, sau 8400 de sutimi. În fiecare din sistemele de mai sus, 11 cvinte au valori egale (de exemplu 697
Temperament mezotonic () [Corola-website/Science/317037_a_318366]
-
737.5 sutimi, mult peste idealul de 701.9 sutimi. Din această cauză a fost comparată cu un urletul unui lup și a fost evitată cu orice preț. Alternativ, mărimea cvintei lupului se poate afla simplu din condiția că 11 cvinte perfecte plus una a lupului să fie egale cu 7 octave, sau 8400 de sutimi. În fiecare din sistemele de mai sus, 11 cvinte au valori egale (de exemplu 697.6 în temperarea cu 1/5 comă), iar o singură
Temperament mezotonic () [Corola-website/Science/317037_a_318366]
-
evitată cu orice preț. Alternativ, mărimea cvintei lupului se poate afla simplu din condiția că 11 cvinte perfecte plus una a lupului să fie egale cu 7 octave, sau 8400 de sutimi. În fiecare din sistemele de mai sus, 11 cvinte au valori egale (de exemplu 697.6 în temperarea cu 1/5 comă), iar o singură cvinta (a lupului) are o valoare diferită (726.4). Au fost folosite multe alte variante care elimină cvinta lupului. Pentru aceasta, comă lui Pitagora
Temperament mezotonic () [Corola-website/Science/317037_a_318366]
-
perfecte plus una a lupului să fie egale cu 7 octave, sau 8400 de sutimi. În fiecare din sistemele de mai sus, 11 cvinte au valori egale (de exemplu 697.6 în temperarea cu 1/5 comă), iar o singură cvinta (a lupului) are o valoare diferită (726.4). Au fost folosite multe alte variante care elimină cvinta lupului. Pentru aceasta, comă lui Pitagora este distribuită inegal între mai multe cvinte. Lucrarea lui J.S. Bach "Clavecinul bine temperat" se referă la
Temperament mezotonic () [Corola-website/Science/317037_a_318366]
-
din sistemele de mai sus, 11 cvinte au valori egale (de exemplu 697.6 în temperarea cu 1/5 comă), iar o singură cvinta (a lupului) are o valoare diferită (726.4). Au fost folosite multe alte variante care elimină cvinta lupului. Pentru aceasta, comă lui Pitagora este distribuită inegal între mai multe cvinte. Lucrarea lui J.S. Bach "Clavecinul bine temperat" se referă la unul dintre aceste temperamente. În scară sonoră egal temperata, comă lui Pitagora este distribuită egal între toate
Temperament mezotonic () [Corola-website/Science/317037_a_318366]
-
6 în temperarea cu 1/5 comă), iar o singură cvinta (a lupului) are o valoare diferită (726.4). Au fost folosite multe alte variante care elimină cvinta lupului. Pentru aceasta, comă lui Pitagora este distribuită inegal între mai multe cvinte. Lucrarea lui J.S. Bach "Clavecinul bine temperat" se referă la unul dintre aceste temperamente. În scară sonoră egal temperata, comă lui Pitagora este distribuită egal între toate cele 12 cvinte.
Temperament mezotonic () [Corola-website/Science/317037_a_318366]
-
aceasta, comă lui Pitagora este distribuită inegal între mai multe cvinte. Lucrarea lui J.S. Bach "Clavecinul bine temperat" se referă la unul dintre aceste temperamente. În scară sonoră egal temperata, comă lui Pitagora este distribuită egal între toate cele 12 cvinte.
Temperament mezotonic () [Corola-website/Science/317037_a_318366]
-
sau gordună; în perioada interbelică, instrumentul era cunoscut în România și sub denumirea de cello (împrumut din limba engleză). Interpretul la violoncel se numește violoncelist. Dimensiunile instrumentului sunt comparabile cu cele ale unei chitare. El are patru coarde acordate în cvinte perfecte, cea mai gravă având sunetul do din octava mare (celelalte sunt: sol, re și la) - de altfel, acordajul violoncelului este identic cu cel al violei, însă la o octava inferioară. Aspecte fizice Când o coardă este lovită sau ciupită
Violoncel () [Corola-website/Science/313464_a_314793]
-
îndeajuns de convingătoare. De la bun început, acest fapt e determinat de poziția dezavantajoasă în cadrul mixajului (în comparație cu claviaturile și orchestra), dar și de aportul modest la melodică și în desfășurarea temelor muzicale, acesta limitându-se la riff-uri construite pe acorduri de cvinte. Este evident că instrumentul care a participat cel mai mult la compunerea pieselor de pe album a fost claviatura.”" De pe albumul "The Phantom Agony" au fost produse trei extrase pe single: "The Phantom Agony", "Feint" și "Cry for the Moon", toate
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
Viola este un instrument muzical cu coarde, la care execuția se face, în mod obișnuit, cu arcușul. Viola modernă folosește patru corzi, acordate în cvinte perfecte. Viola este al doilea membru al familiei viorii, având un sunet mai grav decât vioara și mai acut decât violoncelul. Instrumentistul care cântă la violă se numește violist. Limba română cunoaște alte câteva denumiri pentru violă, întrebuințate mai ales
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
echivalarea partiturilor cu "viola da braccio" se va folosi viola modernă (deși sunt niște diferențe semnificative între instrumente). Un exemplu în atare direcție este Concertul Brandenburgic nr. 6, BWV 1051 de Johann Sebastian Bach. Viola modernă este acordată cu o cvintă perfectă mai jos decât vioara, astfel: Do-Sol-re-la, unde „Do” reprezintă sunetul mai grav cu o octavă față de do central. Viola este folosită uneori în "scordatura" (acordaje alternative); totuși, prezența lor e mai rară decât în cazul viorii (în parte, faptul
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
o octavă este adaugată (de exemplu, M10=P8+M3 este mai consonant decât M3), iar cele mici devin mai disonante (de exemplu, m10=P8+m3 este mai disonant decât m3). Se poate observa de asemenea diferența dintre cvartă P4 și cvintă P5: spre deosebire de cvintă, cvarta perfectă devine mai disonantă cu adăugarea unei octave (P11=P8+P4), similar cu intervalele mici. Există numeroase alte corespondențe între diferite intervale. Cele mai importante sunt mediile aritmetice și armonice între P1, P5, P4 și P8
Interval (muzică) () [Corola-website/Science/316025_a_317354]
-
adaugată (de exemplu, M10=P8+M3 este mai consonant decât M3), iar cele mici devin mai disonante (de exemplu, m10=P8+m3 este mai disonant decât m3). Se poate observa de asemenea diferența dintre cvartă P4 și cvintă P5: spre deosebire de cvintă, cvarta perfectă devine mai disonantă cu adăugarea unei octave (P11=P8+P4), similar cu intervalele mici. Există numeroase alte corespondențe între diferite intervale. Cele mai importante sunt mediile aritmetice și armonice între P1, P5, P4 și P8, relații care pot
Interval (muzică) () [Corola-website/Science/316025_a_317354]
-
P5)/2 M6=(P4+P8)/2 2/m3=1/P1+1/P5 2/m6=1/P4+1/P8 Aceste relații sunt importante pentru armonia unor acorduri. De exemplu, faptul că terța mare M3 este media aritmetică dintre primă P1 și cvintă P5 explică armonia triadei majore în muzica tonală. În general, relațiile matematice dintre intervale exprimă o formă exterioară abstractă de echilibru și moderație, care poate fi recreată prin muzica vocală sau instrumentală și care are un analog în caracterul uman
Interval (muzică) () [Corola-website/Science/316025_a_317354]
-
a discursului se încadrează într-o sferă tonală „generică” de si major, declarată în exclusivitate de armură. Inițiativa debussyistă de a întreprinde explorări intense în sfera fenomenului de rezonanță o distingem, încă din debutul piesei, prin plasarea pedalei armonice de cvintă perfectă (si - fa#) în registrul rezonant al sonorităților grave, creând astfel o veritabilă metaforă a sunetului de gong. Servind aceluiași scop conceptual, la nivelul mijloacelor de limbaj se remarcă prezența abundentă a intervalului de secundă mare, imagine sonoră echivalentă acelor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
o vom regăsi în multiple „adaptări” ulterioare din creația debussyistă, precum Minstrels sau La sérénade interrompue (caietul întâi de Preludii). Apelul lui Debussy la expresia a două simboluri tradiționale repetiția insistentă a ritmului de habaneră și ostinato-ul intervalic de cvintă perfectă ne introduce într-o veritabilă atmosferă a spațiului andaluz. La nivel interpretativ, discursul celor 16 măsuri introductive prezintă un pericol considerabil în circumstanța opțiunii interpretului pentru un nivel de tempo impropriu caracterului aferent acestei piese. Astfel, în numeroase versiuni
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
dintre tehnicile specifice acestui instrument - rasqueado, modalitate prin care toate corzile sunt puse în vibrație, în mod simultan, producând un efect puternic disonant, obținut printr-un atac rapid și energic. Acest tip de parafonie se suprapune adesea unui paralelism de cvinte perfecte, întreg agregatul sonor producând o impresie de acută instabilitate, de suspendare temporară metaforă sonoră a imaginii feerice ce se dorește evocată. În plan agogic, indicația Tempo giusto (tempo măsurat) a măsurii 17 semnalează apariția tempo-ului real de habaneră
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
care muzica devine „artă a sugestiei”, precum o numea Odilon Redon. În acest sens, introducerea Reflexelor descrie un veritabil studiu al fenomenului de rezonanță, în care tema principală a celor trei sunete , se naște din rezonanța armonicelor acordului inițial de cvintă perfectă , pentru ca ulterior, motivul armonic al planului superior să ne reveleze „oglindirea” acestei teme. Utilizarea unor elemente de limbaj la nivelul superior al discursului, precum evoluția acordică sau diminuarea ritmică, induce acea fascinație resimțită la vederea ondulațiilor concentrice desenate pe
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
atac legato va determina obținerea unor sonorități cu reale calități vocale. Sunetele aparținând configurației tematice vor beneficia de o tensionare distinctă a atacului, cu eliberarea completă a pedalei de surdină, asigurând astfel o rezonare superioară în raport cu „aura” sonoră creată de cvinta introductivă a registrului grav. Efectul de rezonanță se va menține pe întreg parcursul măsurii introductive, pentru ca ulterior, în măsura secundă să marcheze apariția ultimelor două sunete aparținând temei. Rezultatul sonor va constitui o sonoritate complexă și rezonantă, investită, în același
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
parametrilor de limbaj: evoluția sinuoasă a liniilor melodice dezvoltând moduri pentatonice și spații modale ce oscilează pe o axă de la eolian la frigian, prezența broderiilor (măsurile 7 - 8) cu funcția lor pur-decorativă, frecvența anticipațiilor (măsurile 14 - 19), răspunsurile tematice la cvinta perfectă superioară (măsurile 1 și 10; măsurile 5 și 6), precum și structura simetrică a delimitării formale (A - măsurile 1 - 30; B - măsurile 31 - 56; Av - măsurile 57 - 65; coda cu elemente tematice aparținând secțiunii centrale măsurile 66 - 76). Analiza minuțioasă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
predilecția lui Debussy pentru acel tip de scriitură compozițională, în care construcția discursului se bazează pe o intensă explorare motivică. Stilizarea expresiei derivă din simplitatea configurației melodice, redusă de cele mai multe ori la spațiul unui ambitus restrâns (în acest caz, de cvintă perfectă), iar personalizarea „firului narativ” se operează prin plasarea sa într-un registru distinct al claviaturii, cu prioritate, în planul superior al discursului. De asemenea, aceeași intenție de diferențiere a planurilor constitutive transpare din atitudinea investirii lor cu valori dinamice
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în ostinato-ul fondului sonor al unei noi reveniri a materialului tematic principal. Ostinato-ul registrului acut se împletește cu firul unei linii melodice subsidiare, ce dublează desenul ritmico-melodic al temei expuse concomitent în planul median al discursului (acordurile de cvintă mărită). Scara pentatonică a secțiunii secunde salvează piesa de imaginea sterilă difuzată de configurația hexatonală, asociindu-se deopotrivă cu precipitarea tempo-ului (En animant - animând) și dinamizarea discursului prin expresia arpeggiato-urilor sale rapide (cvasi-glissando), adevărate metafore sonore ale unor țâșniri
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în raport cu evoluția sonoră anterioară: scriitura în tonuri; desfășurarea cu preponderență în registrul mediu grav, urmată apoi de o incursiune spre registrul acut; aspectul static al discursului datorat țesăturii predominante în triluri; o nouă ipostază de parafonie ce alternează înlănțuiri de cvinte perfecte și micșorate; divergența sensului de evoluție a celor două planuri melodice, anterior expuse în trasee cvasi-paralele. Printr-o remarcabilă acuratețe a evocării, apariția intempestivă a unor scurte „rafale de vânt” (ce coincid la nivelul structurii conceptuale cu punctul culminant
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]