464 matches
-
în intravilan, iar 2.240 ha în extravilandin. Suprafața totală a spațiilor verzi este de 223,4 ha. Fondul total de locuințe este 57.070 împărțite în următoarele cartiere: Ady Endre, Aleea Carpați (fostul "Hungária"), Budai Nagy Antal, Centru, Cornișa, Dâmbul PietrosCartierul Gării, Libertății, Livezeni, Mureșeni, Substejăriș, Tudor Vladimirescu, Valea Rece și Unirii Municipiul este centrul Zonei Metropolitane Târgu Mureș, ce cuprinde lângă reședința județului Mureș 12 comune învecinate acestuia, constituită în scopul creării de noi oportunități de afaceri, al construcției
Geografia Târgu-Mureșului () [Corola-website/Science/327329_a_328658]
-
religioasă, întrucât cultul unitarian interzice existența unor astfel de obiecte. Singurele decorațiuni sunt brâurile pictate cu motive florale, care marchează nervurile bolților sau anumite contururi. Creșterea substanțială a numărului unitarienilor a făcut posibilă construirea Bisericii din Piața Dávid Ferenc, în Dâmbul Pietros. Stilul ales a rămas la rădăcinile puritane și transilvănene, astfel clădirea face o aluzie la vechile biserici fortificate. Conform recensământului din 2011, după etnie locuitorii se împart în: 66033 români, 57532 maghiari, 202 germani, 3110 țigani, 7110 necunoscută. În
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
î.Hr. Săpăturile arheologice au scos la iveală urme umane din epoca pietrei lustruite, a celei de bronz și din epoca a fierului; s-au descoperit și vestigii aparținând culturii Criș, cea mai veche cultură neolitică din România. Siturile arheoloice din Dâmbul Pietros demonstrează că zona a fost locuită de către comunități omenești chiar din perioada Hallstatt, adică cuprinde intervalul de timp dintre secolele al XII-lea și al V-lea î.Hr. Pe terasa de deasupra drumului ce duce la Budiul Mic au
Istoria Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/304039_a_305368]
-
proprietatea unui anume Ion Vichiuc, care a dărâmat-o. Prin anul 1926 se mai vedea aici doar un morman de ruine. Ea se afla la circa 75 m sud-est de biserică, de locul unde era mai amintind astăzi doar un dâmb cunoscut astăzi sub numele de "La Movileanca". Cercetările arheologice au scos la iveală fragmente de cahle și plăci cu motive heraldice, zoomorfe și elemente decorative gotice care indică o construcție solidă și luxoasă. Prima atestare a satului Arbore are loc
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
retras pe meleagurile acestea, asezandu-se în pădurea Clonțului. Cu timpul, cei retrași din calea atacatorilor străini s-au statornicit aici, în valea îngustă străjuita de două dealuri domoale. Primele case au apărut în jurul unui izvor, ce zvâcnea de sub un dâmb pietros. Izvorul s-a numit "Fântână hârciogului", fiindcă ieșea că dintr-o galerie de hârciog. De sute de ani, acest izvor potolește setea trecătorilor care bat drumul peste deal, dinspre Târnăveni spre satele vecine, Chincius, Bord, Deag, Salcud și Petrilaca
Bobohalma, Mureș () [Corola-website/Science/300364_a_301693]
-
numit "Fântână hârciogului", fiindcă ieșea că dintr-o galerie de hârciog. De sute de ani, acest izvor potolește setea trecătorilor care bat drumul peste deal, dinspre Târnăveni spre satele vecine, Chincius, Bord, Deag, Salcud și Petrilaca. Legenda spune că pe dâmbul din dosul izvorului trăia cea mai bătrână femeie dintre cei veniți aici și că ei, sătenii, i-ar fi zis locului "Dealul babei", ceea ce în limba maghiară ar corespunde cu Bobohalma. Era un sat de pastori și de lucrători ai
Bobohalma, Mureș () [Corola-website/Science/300364_a_301693]
-
este din 1508, când aparținea domeniului Abrahamffy. Inițial a fost așezat pe Valea Pleschii, spre pădure, la circa 5 km de locul unde se afla azi. Încă în acel timp îndepărtat, locuitorii au avut biserică mică de lemn, situată pe ”dâmbul Plischii”, denumit și astăzi ”Bisericuța”. Biserica de lemn actuală, cu hramul „Întâmpinarea Domnului”, situată în centrul satului, tot pe un ”dâmb”, A fost construită îm anul 1807. Această biserică a fost precedată de alta, având hramul Înălțarea Sfintei Cruci, pe
Biserica de lemn din Groșii Noi () [Corola-website/Science/316803_a_318132]
-
locul unde se afla azi. Încă în acel timp îndepărtat, locuitorii au avut biserică mică de lemn, situată pe ”dâmbul Plischii”, denumit și astăzi ”Bisericuța”. Biserica de lemn actuală, cu hramul „Întâmpinarea Domnului”, situată în centrul satului, tot pe un ”dâmb”, A fost construită îm anul 1807. Această biserică a fost precedată de alta, având hramul Înălțarea Sfintei Cruci, pe care episcdopul Sinesie Jivanovici al Aradului, în urma vizitației sale canonice din anul 1755, a înregistrat-o cu mențiunea că era ”nouă
Biserica de lemn din Groșii Noi () [Corola-website/Science/316803_a_318132]
-
alta, având hramul Înălțarea Sfintei Cruci, pe care episcdopul Sinesie Jivanovici al Aradului, în urma vizitației sale canonice din anul 1755, a înregistrat-o cu mențiunea că era ”nouă și negătată”. Fiind recentă nu putem să o confundăm cu cea de pe ”dâmbul Plischii”, mai degrabă o punem în legătură cu mutarea și ordonarea satelor, de la mijlocul secolului al XVIII-lea, conform unei dispoziții de ordin general a împărătesei Maria Tereza (1740-1780). De la această biserică se păstrează două icoane pe lemn, Sfânta Cuvioasă Paraschiva și
Biserica de lemn din Groșii Noi () [Corola-website/Science/316803_a_318132]
-
cetății pentagonale a Sătmarului, numită colina toboșarilor, a fost capela Calvaria construită în anul 1844 de către episcopul János Hám, după planurile lui Albin Tischler, canonic titular și paroh al comunei Urziceni, spre a servi călugărilor iezuiți. Datorită solului netasat al dâmbului artificial pe care fusese înălțată, pereții bisericii au început să se fisureze astfel încât, în anul 1908, a devenit necesară reconstruirea clădirii. Reconstrucția a fost realizată în anii 1908 și 1909. Noua biserică Calvaria, construită în locul vechii capele, a fost consacrată
Biserica Calvaria din Satu-Mare () [Corola-website/Science/304404_a_305733]
-
Suatu (în ) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Aruncuta, Dâmburile și Suatu (reședința). Atestat documentar în anul 1213 satul are importanță turistică și istorică, fiind cunoscut pentru rezervatia florala unică în Europa. De asemenea în sat se află una din cele mai vechi biserici din Transilvania, construită în secolul al
Comuna Suatu, Cluj () [Corola-website/Science/300357_a_301686]
-
limitat la serviciile de telefonie și internet. Un telecentru are în componență două linii de telefonie, două linii cu acces la internet și o linie de fax. Comună Suatu are în compunere trei sate: Suatu - centrul de comună, Aruncuta și Dâmburi. Satul Suatu are o mare diversitate religioasă, fiind întâlnite deopotrivă religia unitariana, reformata, calvina, protestanta, catolică, ortodoxă, greco-catolica și alte culte recunoscute de lege. Comună este traversata de un drum asfaltat până în satul Aruncuta, având totodată o rețea de apă
Comuna Suatu, Cluj () [Corola-website/Science/300357_a_301686]
-
la 36 km. de Cluj-Napoca. Se învecinează la nord cu Căianu Mic și Ghirișu Român, respectiv Mociu (nord-est) și cu satul Aruncuta în partea de sud. În partea de est se învecinează cu satul Bercheșiu, iar la vest cu satul Dâmburile. Predomina cernoziomurile și solurile brune de pădure, dispuse în general în mari platouri ce oferă condiții excelente pentru cultura vegetală și creșterea animalelor. Climă este boreala, cu ierni relativ geroase și primăveri reci. Vară este călduroasă, temperaturile atingând în lunile
Comuna Suatu, Cluj () [Corola-website/Science/300357_a_301686]
-
următoarea structura confesionala: La 31.12.2013 ,conform Fișa comunității Suatu, comunicată Prefecturii Cluj , comuna Suatu numără 1699 locuitori , din care : Conform datelor din " Recensământul general agricol 2002-2003 " furnizate de către Direcția județeană de statistică Cluj, comuna Suatu { cuprinzînd satele Aruncuta, Dâmburile și Suatu } are o suprafata agricolă de 4986 hectare , din care utilizate efectiv 4572 hectare . Suprafață arabila este de 3195 hectare , din care 46 ha. reprezintă grădini. Pășunile au o suprafata totală de 1325 hectare. Economia este preponderent agrara și
Comuna Suatu, Cluj () [Corola-website/Science/300357_a_301686]
-
Ciurgău, etc. Situațiile statistice privind recesământul din satul Suatu , realizat în perioada 2002 - 2003, nu prezintă structura detaliată a populației așa cum aceasta s-a realizat în 1992, informațiile statistice referindu-se la întreaga comună {alcătuită din satele Suatu, Aruncuța și Dâmburile}. În schimb ,recensământul din decembrie 2002 și ianuarie 2003 este bogat în informații de altă natură ; astfel , conform datelor furnizate de Direcția Județeană de Statistică Cluj , în urma recensământului general agricol 2002-2003 în satul Suatu existau următoarele categorii de animale : Numărul
Comuna Suatu, Cluj () [Corola-website/Science/300357_a_301686]
-
de lemn din Corbești, comuna Petriș, județul Arad , datează din anul 1800. Are hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI . În localitate a fost consemnată existența unei vechi biserici situată pe "Dâmbul bisericii" unde era și cimitirul. În conscripția din 1755, satul Corbești avea 15 case iar locuitorii frecventau lăcașul de cult din Petriș, pentru că nu existau biserică și preot în sat. Biserica de la Corbești se înscrie armonios în ambianța monumentelor de
Biserica de lemn din Corbești, Arad () [Corola-website/Science/316774_a_318103]
-
devenit membru oficial al formației la sfârșitul lunii iunie, iar câteva zile mai târziu, noul extras pe single The Amsterdams, „Twin Song”, a putut fi descărcat gratuit de pe internet. În iulie și august, formația a bifat apariții în cadrul festivalurilor La Dâmburi (Satu Mare), Hesh Fest (Baia Mare), cLoverFest (Muscel), și Bucovina Rock Castle (Suceava). Pe 27 august, The Amsterdams a susținut un concert acustic în cadrul evenimentului Urban Resort #2, pe terasa clubului Fabrica din București, eveniment la care au mai participat Kumm și
The Amsterdams () [Corola-website/Science/314844_a_316173]
-
anul 1991 la Pinacoteca Statului din Iași. Lucrarea este una dintre cele mai însemnate compoziții de acest gen care s-a făcut în România în secolul al XIX-lea. Scena înfățișează un bivuac al trupei care este dispusă pe un dâmb, în planul secundar putându-se vedea aliniate corturile de campanie, precum și grupurile de oșteni din jurul acestora așezați pe lângă cazanele de bucătărie îngropate într-un mal sau lângă ciuberele cu apă potabilă. Primul plan este luat de o saca dejugată cu
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
români și sârbi. După Feliks Milleker, în anul 1333 este amintită localitatea Sărcia (Zaruca), care aparținea comitatului (denumire maghiară a timpului acela) sau districtului Timiș. Prin anul 1760 s-a aflat la partea de sudest a localității Šurjan pe un dâmb sau o terasă cu teren stepos, puțin mai ridicat, numit Șâbova care și astăzi se mai amintește ca, Sărcia veche. Pe acest teren s-au reținut câtva timp ca apoi să fie transferați de Imperiul Habzburgic dar și în căutarea
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
veche. Satul este așezat pe crestătura sau vârful care se îngustează în partea de sud ce duce spre Timiș. Astfel de poziție are două priorități. Prima este aceea că asigură diferite posibilități de cultivare a pământuluI agricol și apoi continuarea dâmbului și întinderea terasei spre râu este o a doua prioritate. Terasa îngustată astăzi este mai puțin folosită. În teacut, în partea de sud a satului, a existat peste Timiș un pod apoi un pod umblător (schelă) care a dus spre
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
pe locul numit Buza Cărunții, la intrarea în sat. Pe colțul drept al prestolului de piatră se află gravat cu litere chirilice „1782”, an în care unii cercetători plasează începuturile monumentului. Biserica a fost strămutată în 1875 pe actualul loc, Dâmbul Crucii. Planul bisericii este o navă dreptunghiulară terminată cu o absidă cu trei laturi. Tălpile masive sunt așezate pe o fundație de piatră. Deasupra pronaosului se află turnul sprijinit pe grinzi. Acoperișul acestuia este în formă de piramidă cu baza
Biserica de lemn din Troaș () [Corola-website/Science/316759_a_318088]
-
teritoriul județelor Covasna și Harghita, precum și din achiziții și donații. În prezent în registru de inventar apar 15.000 obiecte. Patrimoniul arheologic cuprinde vestigii preistorice, dacice, romane și post-romane. Este compus din piese provenite din siturile cercetate:Păuleni Ciuc, Ciomortan"Dâmbul Cetății", Olteni" Cariera de nisip", Covasna "Cetatea Zânelor", Biborțeni, Brăduț etc. Patrimoniul arheologic cuprinde și piese de lemn provenite de la "Băile Figa" Beclean din județul Bistrița Năsăud. Patrimoniul etnografic este format din două construcții țărănești, numeroase piese de port tradițional
Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni () [Corola-website/Science/331333_a_332662]
-
În anul 1969, cercetările colectivului de specialiști de la Muzeul de Istorie și Artă din Zalău scot la suprafață, pe teritoriul Marinului, vestigii istorice aparținând civilizației dacice . La circa 1300 m spre vest de centrul satului Marin se află dealul numit „Dâmbul Lăcuțului”. De pe vârful acestui deal au fost culese câteva fragmente ceramice și bucăți de chirpici. Fragmentele ceramice, lucrate cu mâna și ornamentate cu brâu alveolar și un fragment de fructieră lucrat la roată dintr-o pastă fină cenușie, nisipoasă, aparțin
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
al orașului Miercurea Ciuc, în partea de sud a acestuia, așezat pe malul pârâului Fitód. O parte a vechiului sat a devenit stațiune balneară ( Băi). Oltul părăsește Bazinul Ciucului de Mijloc la Strâmtoarea Jigodinului. Denumirea localității provine din cuvântul secuiesc "ság" (dâmb). Vis-a-vis de sat pe malul Oltului se află ruinele unei cetăți din timpul migrațiilor popoarelor. Alte ruine se află pe malul drept al Oltului tot din această perioadă. Satul a avut 1213 locuitori în 1910.
Jigodin () [Corola-website/Science/301008_a_302337]
-
dobândită nu pe cale legală, ci prin împotrivire dârză. Sfârșitul luptelor cu Muruzeștii a marcat intrarea Ploieștiului în istoria modernă, târgul transformându-se treptat, de-a lungul a opt-nouă decenii, într-un oraș. A continuat extinderea lui, din vechea vatră de pe lângă Dâmbul în cinci direcții, mai întâi pe lângă drumurile care legau așezarea de alte centre, spre sud, sud-vest, vest, nord-vest, nord, lăsând porțiuni mari de câmp între zonele locuite, porțiuni fragmentate de străzi mult mai târziu. Unii locuitori s-au grăbit să
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]