1,517 matches
-
dietă care, consecvent aplicată, provoacă subțierea corpului literar), se poate vedea o reticență, uneori chiar o spaimă, în fața discursului amplu și "brut", care își expectorează fără pudoare autenticismul. Biograficul e aici prezent, însă într-un mod filtrat și aproape evanescent. Dârele și cicatricile vieții (câtă viață e trăită până la 27 de ani) nu se mai văd, sau, dacă se văd, nu se mai simt în textele extrem de elaborate. Ca și la Claudiu Komartin, un poet de care Daniel D. Marin se
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
inimă/ voi veni să iau trup/ și nu mă veți mai cunoaște.../ soarta unui cuvânt nu-i fundal fricii de a muri în/ solitudine și zădărnicie, ci sensul libertății, sus/ dincolo de năluca tristeții/ de gest - cuvântul nu dă rest, nici dâră/ nici umbră/ în el se tace". Nu știu cum sunt cioburile cu care ați debutat. Iar Arlechinul cu fesul pe dos, nu este decât o sumă a lucrurilor inegale de care începeți să vă dați seama. în următorul volum, musai să revedeți
Actualitatea by Valeriu Barbu () [Corola-journal/Journalistic/8002_a_9327]
-
-și trăiește viața concomitent cu desfășurarea ei. Oamenii care sînt absorbiți de prezent pînă la pierderea deprinderii de a-și rumina amintirile suferă de un handicap de evocare identitară: neavând puterea de a-și reconstitui ființa, faptele lor nu lasă dîre interioare. Și astfel, văduviți de putința reverberației sufletești, biografia lor aduce cu pripa ahtiată a unor umbre cărora le lipsește cutia de rezonanță psihică: nu au organul evocării. A trăi o experiență înseamnă a o degusta în planul memoriei, indiferent
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
M. BAN Miracolul din Sacramento De câteva săptămâni, o statuie ce o reprezintă pe Fecioara Maria, situată în Biserica Martirilor Catolici Vietnamezi din Sacramento, California, atrage mii de credincioși. Motivul: statuia a început să verse lacrimi de sânge. Cele două dâre sângerii se văd foarte clar pe obrajii statuii amplasate într-un altar din curtea bisericii. Descrieri ale unor statui sfinte care varsă lacrimi au fost făcute încă de la începuturile creștinismului. Grigorie din Tours (538-594) a scris despre statui care plâng
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
încercăm să o liniștim. Mașina e distrusă, stă pe jenți și arată de parcă am fi plecat cu ea dintr-un cimitir de fiare vechi. Mă uit în spate și nu văd unde e mașina care ne-a lovit. Apoi urmez dâra de metale întinsă pe șosea și o zăresc ieșită de pe carosabil, către linia ferată. Două persoane se îndreaptă către noi. Fac un pas spre șofer, mintea mi-e încețoșată de nervi și încă tremur, dar mă opresc și mă întorc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
N-am mai fost aici de un an. De fiecare dată când vin, pământul îmi pare schimbat, cerul îmi pare schimbat, numai liniștea e mereu aceeași. O respir cu ochii închiși și cu tălpile tenișilor bine înfipte în țărână. Două dâre bătătorite au rămas drumul lung spre șosea. În spatele meu sunt străzile. Ulițele copilăriei, cum le-ar numi Ionel Teodoreanu. Le-am evitat și astăzi, așa cum le evit de cincisprezece ani încoace, de atunci de când „la țară, la bunici“ a devenit
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Loco parentis Deschisesem geamul să se risipească damful de amoniac în descompunere. Bătrânul se scăpase pe el. Avea schimburile „de moarte“ în portbagaj. Îl trans por tasem de la un spital la altul, până ce moartea îi pier duse urma. Automobilul lăsa dâre de fum în noapte. Când ai în spate un bătrân surd și pișat pe el, nu pierzi vremea cu descrieri ample. Te gândești cum dracu’ faci să uiți mirosul ăla. Asta făceam și eu. Conduceam plin de îndoieli. Îmi amorțiseră
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-i pielea pe spate. Sângele îi zvâcnea în tâmple. Îi vâjâiau urechile. Lângă ea, bătrâna făcea același lucru, dar mai spornic. Se târa aproape în genunchi și-nainta pe nesimțite, stăruitor și fără grabă, cu spinarea-n grâu, lăsând două dâre de țărână răscolită în urmă și mănunchiurile dese din miriște. Era uimitoare cât de repede i se mișcau mâinile și cât de vioaie se făcuse! parcă ceva din pământ ar fi urcat până la ea, o forță necunoscută, și mâinile vânoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se umfla luând-o pe sus. În rest, noaptea se înălța mereu și ultimii trâmbițași ai exodului uitați pe câmp, greierii, își începuseră cântarea magică. Lungi poteci și cărărui tainice, abia ghicite cu simțul ei noctambulic de orientare, întretăiate de dârele răscolite-n țărână de vietățile și gângăniile nopții, străbăteau grânele ruginii, înfundându-se în jungla păpușoaielor întunecate, năpădite de buruieni, înecate-n mohor și pălămidă țepoasă crescută fără preget, ca o hălăciugă, însuflețind colinele spre ținte îndepărtate. Făgașele uscate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Cociocoaia i-a meșteșugit o capcană compusă dintr-o covată, un băț și o sfoară. Bățul era legat de un capăt cu sfoara și era introdus sub covată. Ca să stea ridicată, așeza o mână de grăunțe în exterior, o mică dâră de grăunțe pentru a momi găinile vecinilor să intre. Îndată ce găina ajungea să mănânce, Petruță avea misiunea să tragă de sfoară și să ia găina. Când se întorcea ea acasă îl întreba pe copil: Petruț, ai mai ciocardit ceva? Adică
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
sărat, lipsit de nuanțele rafinate ale confratelui roz-gri se încheagă în iluzoria înghițitură care-i aduce în fața ochilor pereți de gheață, blană de samur și, poate, chiar unghiile ascu țite ale unui crivăț dezlănțuit ca o femeie care-i lasă dâre lungi, sân gerii, pe obraz. Hering... Atât de simplu. Cu un râgâit aproape baritonal, își inspectează obrazul proas păt ras, ușor cenușiu, subțiat de vârstă, puțin mai afundat în partea dreaptă, acolo unde îi lipsește o măsea, decedată în coaja
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
trivit, într-o linguriță de spumă de fragi. Deserturile mânjiseră felurile principale, băutura se eva porase în ingredientele mielului perpelit în ulei de struguri, cantitățile se revărsaseră, curcubeic, în recipiente ale căror contururi se topiseră de mult și alunecaseră în dâre luminoase pe nervurile de lemn ale pereților. Pic, făcuse tavanul, îngăduindu-și un strop de apă colorată în roz și mov și roșu și gri și toate nuanțele piperului. Pic pic pic pic, plânsese el, din nou, gălbui, drept peste
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
atent. Parfumul lui inconfundabil, care venea chiar din locul de unde o strânsese cu brutalitate, o duse cu gândul la eșarfa gri, care o împiedicase să descopere cine era cel care o tulburase și îi schimbase viața, lăsând în ea o dâră de parfum. Acuitatea exacerbată a unui simț (parfumul) te duce cu gândul la o scriere celebră, cu titlu omonim: Parfumul lui Patrick Suskind. De altfel, naratoarea are câteva secrete: absența unui spațiu ferm, tradițional (spațiul devine unul limită tocmai prin
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
necesară, pentru a-și face curaj, să se întoarcă acasă. Își văzu papucii care erau ușor prăfuiți. Cam așa se simțea ea printre celelalte femei din încăpere. În timp ce-și analiza papucii, trecu un bărbat în urma căruia rămase o dâră de parfum fin, ca o briză oceanică. Un parfum cunoscut. Ridică capul. Bărbatul brunet, înalt, cu un diplomat în mână, se opri în dreptul primului grup de aspirante în fustă scurtă la funcția de secretară. Îl vedea doar din spate. - Îmi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
atent. Parfumul lui inconfundabil, care venea chiar din locul de unde o strânsese cu brutalitate, o duse cu gândul la eșarfa gri, care o împiedicase să descopere cine era cel care o tulburase și îi schimbase viața, lăsând în ea o dâră de parfum. Sfârșit! O CARTE A CONTRASTELOR După prima carte, Labirint, urmată de un popas în literatura pentru copii, a urmat o „liniște”, care, evident, nu avea cum să dureze prea mult, pentru că Mihaela Alexa dădea deja semne vădite de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
imposibil, sau poate așa credea el că procedează securiștii cinici, cu un dram de cultură, Îți zâmbesc ca să te deruteze și mai tare Înainte să te nenorocească. Zâmbetul acela de canalie comunistă... zâmbet subțire ca o sârmă de sugrumat infidelul, dâră de otravă pe chipul țărănoiului ăla ajuns judecător de oameni În numele absurdului... zâmbet care ți se Înfige În inimă precum acul unei seringi pline de amărăciunea pustiului. Zâmbetul care te dă afară din ființă. — Unde e profesorul Carara? a mai
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ochii. Vrea să-și ferească privirea, dar eu îl trag de mânecă. Bă. Uită-te puțin. Fii atent ce ciorbă mișto ai făcut. Ciorbă de câine. Yummy. Mașina plu tește. 2 km/h. Câinele e chiar zdrobit. E varză. O dâră de sânge s-a întins pe câțiva metri. Nu e vulpe. E un câine care seamănă cu o vulpe. Pardon. Era. E un fost câine, care semăna perfect cu orice vulpe încă în viață. Telefonul, setat pe modul discret, zumzăie
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
a făcut umbra dulapului să circule de colo-colo, e insuficientă pentru a-l face să uite coșmarul pe care l-a trăit atât de intens. De obicei, e altfel. De obicei, uită orice vis în clipa în care zărește o dâră de lumină. Dar acum, coșmarul nu vrea să se risipească. Coș marul stă încă lipit de pielea lui udă și se hrănește în continuare din frica lui. Iar el știe că e un om în toată firea. Nu e un
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
lungul lunii până la căsătorie. Ore în șir, ne împleteam fără măcar să ne vorbim, în vreme ce Remora leorpăia oale de ciorbă de pui trimise cu taxiul, ba chiar bea și șampanie dintr-un lighean, lucru ce o făcea să lase, apatică, lungi dâre de clăbuci pe podea. Când a venit ziua nunții, n-am sunat-o pe Ana Ipătescu s-o felicit... De fapt, n-am mai căutat o niciodată. Am făcut să-mi cadă un soi de ghilotină în cap... Și trebuia
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a luat-o nimeni în seamă... Turistul Galopul năucitor al norilor negri se desfășura netulburat pe deasupra crestelor agățate de cerul contorsionat. Tunetele se împlântau fără milă în versanții năpârliți, iar fulgere cu zeci de gheare ascuțite torturau retina, scrijelind prin dâre lungi de roșu întreg decorul care dădea senzația că se chircește înfricoșat în fața stihiilor. O răbufnire de orgoliu atmosferic, încă o dovadă evidentă din care ești obligat să tragi concluzia rapidă că, atunci când alămurile celeste declanșează sarabanda infernală, tot ceea ce
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
împreună cu ea și o fâșie de piele. Imaginația zburda cu o viteză colosală, ceea ce nici nu îl miră foarte tare, putea să simtă, deja, căldura insignifiantă a sângelui care țâșnea din buză și se prelingea pe bărbie, înghețând instantaneu, o dâră roșie brăzdând stratul alb și rece care îi acoperea fața. Deveni conștient de greutatea genelor care se transformaseră, insensibile, în țepi. Țepi mișcați în sus și în jos de pleoapele chinuite, o posibilă amenințare pentru ochii împăienjeniți, traumatizați de albul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și avea, credeți-mă), se afla un elegant pantof de damă, cu tocul cui, numai că în el exista și laba piciorului acelei nefericite, cu tot cu gleznă și jumătate (imaginea era infernal de bine prezentată) din pulpă. Pantoful era alb, iar dârele de sânge prelinse ajunseseră la piele și contrastul izbea privirile... O adevărată operă de artă, Jack. Într adevăr, doamnă, niciun alt pictor nu ar fi reușit să surprindă mai bine această scenă. Viața, Jack, nu? Viața este un pictor neobosit
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
însă el alese această destinație, fără să dea nimănui explicații. Înainte de păși pe scara avionului, fostul majordom întoarse capul și privi către oraș. Câteva blocuri înalte (metal și sticlă) zgâriau peisajul, iar coșul înalt al uzinei lăsa să iasă o dâră de fum care se strecura printre doi nori pufoși de dimensiuni apreciabile. Întinse mâna, cu palma deschisă, așteptă câteva secunde, apoi strânse pumnul. Nu se întâmplă nimic, evident, pentru că viața nu poate fi prinsă în pumn decât de câțiva oameni
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
prezență "reală", atunci este măcar o prezență implicită. Așa cum obiectele pictate de Bonnard nu sunt cu desăvârșire inerte, un spațiu aparent lipsit de viață îți dă senzația unui loc pe care cineva tocmai l-a părăsit, lăsând în urmă o dâră inconfundabilă de parfum. Parfumul Marthei. Interioarele lui Pierre Bonnard sunt file dintr-un jurnal în care artistul notează cu regularitate ritmurile vieții de zi cu zi, fără a propune elemente narative propriu-zise. Ca și în cazul unor Vermeer, Chardin, Cézanne
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
celor ce nu pot fi, ca înălțime, de orice fel. Să ataci, să ataci, să ataci mereu, cum zicea Malraux, astfel încât să-ți spui: "ce eliberare"... - Dar ce de lucruri se pot spune, ori impune... Câte? lăsând în urma lor o dâră... Start from scratch... cum ai râcâi fundul unei cratițe de la zero; cum ai găti de la fundul unei cratițe... A pleca de la zero... Lucrările de bază de aici pornesc. Cenzura e ca pre vremuri... o doamnă între două vârste, decent îmbrăcată
Lucrul în sine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8729_a_10054]