284 matches
-
Cauza e bine definită, nimănui nu-i place atunci când politicienii își fac de cap și, contrar așteptărilor, cu cât este mai frig, cu atât lumea este mai hotărâtă. Ce e acest fenomen bizar? Să-i spunem democrație. Merită să-ți dârdâie genunchii în frig pentru asta? Se pare că frigul întărește atât trupul, cât și spiritul. Oamenii ăștia sunt hotărâți și nu vor da înapoi, mi-am spus. Mingea e acum la premierul Grindeanu Mingea e la prim-ministru, în semnătura
Eu i-am văzut pe bătrânii frumoși și liberi din Piață. Plus o întrebare pentru premierul Grindeanu: vreți să fiți premierul lui Șefu’ sau al tuturor cetățenilor? () [Corola-blog/BlogPost/338260_a_339589]
-
proastă pentru mine. Secretara mea, Doinita Filip, abia aștepta să aibă un motiv să-mi dea la cap și să mă cânte la englezi. În situația în care eram, aș fi acceptat orice și țiganii m-au mirosit că-mi dârdâie nădragii de frică și m-au silit să accept propunerea lor. Aș fi dat și cămașă de pe mine ca să aplicăm legea lui mucles și ca să dovedesc că sunt „băiat de comitet”, am cotrobăit printre pepenoaice, am dat de samsonit pe
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
zbor care poartă-n arìpi armonie, iar în plisc o mlădiță de dor. În văzduh mă doresc curcubeie ce ar vrea să-mi devină veșmânt și din slavă chiar Calea Lactee se oferă să-mi fie pământ. Trupul meu nu mai dârdâie-n geruri, simt în gânduri un foșnet de glas ce-mi descrie imensele ceruri unde-odată voi face popas. Și în inima mea mii de ruguri din lumina speranței se-aprind când pe ramuri, din noii mei muguri, albe flori privesc
PRIMĂVARĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377422_a_378751]
-
pădurilor iar marile vijelii tot de către om prin folosirea în exces a resurselor energetice. De fapt în câțiva ani va dispare complet de pe glob benzina și gazul (rusesc) și adio confort și căldurică. Vai ne nepoții nepoților noștri care vor dârdâi în palatele lor luxoase și vor înhăma 2 boi veritabili (nu pompierii plutei iubitului PM) la luxosul Mercedes. Dar ce are pompa cu „o cu Dumnezeirea?” Oare ceva de genul „sula și prefectura”? Nu chiar! Gazetarii au și luat inițiativa
DUMNEZEU ESTE PRO SAU CONTRA? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379868_a_381197]
-
picioarele depărtate unul de altul și a mai sorbit câteva înghițituri pleoscăind zgomotos din buze. Ea se ghemuise toată, așa cum era îmbrăcată și încălțată și-l privea, desfigurată de spaima ce-i intrase în oase. Era albă ca varul și dârdâia de frig și de frică. - O să ne distrăm puțin, târfulițo. După aia te las să te odihnești. Nu prea mult, că te duc la prezentare. Ai mai fost la vreo prezentare? O să defilezi în p...a goală, nu ca la
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
în trupul unde de un timp inima speriată urlă ca lupul. Știi că va veni iarna, iar nămeții vor acoperii fără să le pese și definitiv drumurile vieții cândva alese. Ei, și ce, îți spui surâzând. Ce dacă vei mai dârdâi stând între risipe, atât timp cât poți să mai stai oleacă, numărând clipe. Câteva poteci tot mai sunt în soartă și speri să străbați una sau chiar două să poți să preschimbi în noua ta artă bruma în rouă. Simți că ești
SIMŢI CĂ EŞTI IUBIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373579_a_374908]
-
-Aici este de mine! Dar timpul simt că trece și frate-miu la dracu, Mai multe, măi flămânde.Astea îmi pun capacul! Și-ncep de la o vreme să strig dup-ajutor Dar toți bărbații frate stăteau într-un cuptor. Și dârdâiau de frig și-urlau că vai de ei, Veniți în ajutor, oh voi fârtații mei. Dar frații ce-mi cerură , să nu-mi cred dragii mei: -De vrei ia-le pe toate.Noi nu mai vrem femei! Dar glumă se
FANTEZIE... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371203_a_372532]
-
picioarelor învinețite. Când mergea, avea impresia că apasă pe o pernă cu mii de ace, iar picioarele desculțe se transformau în saboți de lemn pe care-i târa după el cu mare greutate. Răceala i se cuibărise în oase, că dârdâia ca piftia. Cam din vara aceea păcătoasă a-nceput totul, iar junghiurile dureroase s-au declanșat în toamnă, după câte-și aduce aminte de acel an blestemat. Într-o zi, cu puțin nori la orizont, se apucase să cioplească rămășițele
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
mă prăbușesc direct în pat, aruncându-mi ghetele din picioare pe covorul persan. -Ce ați pățit dragii mei, de ce ați venit așa de târziu? - ne întreba cumnata, dar eu eram scufundată în patul nupțial cu plapuma creponată pe urechi și dârdâiam de frig în voie, nu mai era nicio curbă nici la stânga, nici la dreapta, puteam să stau înghețată, cu atenția încordată asupra încălzirii mele globale și să număr curbele liniștite. Ce senzație unică să pășesc până la urmă la baie, Mureșul
PODUL SUSPENDAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345081_a_346410]
-
aceste meleaguri. Dar să știți că... împingea bine băbuța! Ajungem la raze! Mă ia în primire o cucoană foarte milităroasă: „Stai așa! Pune mâinile așa! Lipește pieptul...” „Criiiiiii...” face aparatul de skanare! Iar mi-e tare frrrrri...g în continuare. Dârdâi mai abitir ca actorul Puiu Călinescu în rolul lui Gerilă din filmul lui Gopo „De-aș fi... Harap Alb”. Pe drumul de intoarcere la camera de gardă a junelui medic încerc să o trag de limbă, despre rezultatul de la raze
CUM POŢI SĂ FACI O PNEUMONIE DE VARĂ de STANLEY PATOOTY JR. în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345266_a_346595]
-
străduindu-se să nu se facă de râs și să respecte cuvântul Domnului cel ce se numea, de veacuri, iubire... Numai că... *** ...În marele birou lambrisat cu tek și cu draperii roșii Aghiuță, un ghinionist de excepție, aștepta cu cornițele dârdâind reacția șefului. Acesta se uita pe statistica prezentată de nemernicul amploaiat și bătea nervos cu ghearele în tăblia biroului. Scotea și ceva flăcări pe nări, dar asta nu era cel mai rău lucru ce se putea întâmpla. Nenorocirea venea dacă
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
locală : vântul care „prăpădea lumea” era „un om cu aripi, da’ o aripă i-a luat Dumnezeu, că era prea tare” (7, p. 397). După același model mitic e construită legenda românească a Sfântului Ilie, stăpânul furtunii : „pentru că atunci când trăsnea, dârdâia pământul prea tare..., de-a căzut Dumnezeu de pe scaun”, Dumnezeu i-a uscat o mână și/sau un picior. Dacă Sf. Ilie ar fi fost întreg, „de mult ar fi prăpădit lumea” (14, p. 296). „Tăierea picioarelor” furtunii din descântecul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
uita ca oricând te-nveșmântezi, Haine reci să nu Îmbraci pe trupul transpirat. XXI Nu neglija nici marea, nici râul curgător, Dar când se face vremea, du-te la plajă sau scăldat; Totuși, nu sta dezbrăcat, să tremuri și să dârdâi, Nici nu te teme În apă sănătos să te arunci. Spală-ți bine membrele, chiar dacă mușchii tremură, Și Învață să Înoți, nu-ți fie frică să te scufunzi; Înotul revigorează toate mădularele și pieptul, Face ziua veselă, iar noaptea aduce
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
început să-l manevreze, legănîndu-se și cîntînd o melodie barbară. în aceeași clipă, corabia se aplecă într-o rînă și toate cuiele din trupul ei începură să scrîșnească, aidoma cuielor dintr-o casă veche, pe vreme de ger; tremurînd și dîrdîind, corabia saluta parcă cerul, cu catargele-i înfricoșate și se apleca tot mai mult spre balenă, în vreme ce la fiece răsucire a cabestanului răspundea o ridicare a valurilor, ceea ce ne ușura treaba. în cele din urmă, se auzi un trosnet scurt
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
te afli la mare ananghie, sărmanul meu băiat. Curaj, însă, Queequeg! Te așteaptă o masă bună. Căci, în vreme ce, cu buzele învinețite și cu ochii injectați, vlăguitul sălbatic se cățăra pe lanțuri și poposea în sfîrșit pe punte, ud leoarcă și dîrdîind fără voia lui, intendentul se apropie de el și-i oferi, cu o privire binevoitoare și consolatoare - ce anume? Un coniac fierbinte? Nu! Ci - o, dumnezeule! - o cană de... ghimber amestecat cu apă călduță! Ă Ghimber? Miroase cumva a ghimber
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să i-l pun pe cap și să-i cînte! Queequeg moare vitejește! Nu uitați asta! Queequeg moare vitejește, luați aminte! Queequeg moare vitejește! Vitejește, vitejește, vitejește! Dar micul Pip a murit ca un fricos, ca un laș! A murit dîrdîind de frică! Rușine lui Pip! Ascultă, dacă-l vezi pe Pip, dă sfoară în toate Antilele că-i un fugar, un laș, un laș, un laș! Spune-le c-a sărit dintr-o barcă! N-aș bate toba pentru Pip-lașul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nghesuie cot la cot cu cerșetori în zdrențe și papuci. Tovarășul său continuă încetișor: — Parcă s-au născut actori. De zâmbești, râd în hohote lângă tine. De ești trist, își smulg părul din cap de disperare. Dacă aprinzi oleacă focul, dârdâie înfrigurați, iar de spui „mi-e cald“, îi apucă pe loc nădușeala. Eu n-aș putea niciodată să mi potrivesc fața după obrazul unui străin, conchide cu un oftat. Eu însă din asta trăiesc, suspină evreul. Habar n-ai cât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
începuseră să taie copacii de pe dealurile din împrejurimile munților Ogatsu. Dimineață următoare părăsiră Mizuhama. De senin, era senin, dar bătea un vânt puternic, iar în largul de gheață al oceanului valurile se învolburau înspumate. Cei doi tineri mergeau în urma calului dârdâind de frig. Când în cele din urmă întinderea mării se arătă mărginită de insule, apăru în zare un golfuleț liniștit. Pe o coastă fuseseră deja construite câteva colibe pentru clăcași, iar din depărtare se auzea sunetul asurzitor al copacilor doborâți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Acesta se jeluia pe limba lui și înota la doi pași de colții vulpoiului. Merse așa până izbuti să-l îndeparteze de cuib. Atunci, deodată, vâști! își strânse aripile și o luă în zbor sănătos, lăsând în apă vulpoiul ud, dârdâind de frig și mofluz. — Ei, flăcăi, ați văzut cum își apără rața ouăle și cuibul? Cerințe: 2. Transformați vorbirea directă în vorbire indirectă. 3. Alcătuiți propoziții în care să folosiți sensurile diferite ale cuvântului ochi. 4. Folosiți în enunțuri proprii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
alunece În gol, Însă șoferul, dovedind precizie În manipularea volanului, Îi debarcă teferi la agenția companiei Tarom din Calea Victoriei. Atena avea presimțiri negre, presimțiri ce niciodată nu o Înșelase. Contrar așteptărilor, orașul Îi făcuse o primire ostilă, fiind Îmbrăcată sumar, dârdâia toată de frig, contribuind În egală măsură și răceala penetrantă din interiorul agenției (caloriferele nu funcționau) iar șansă să ajungă repede acasă nu se Întrezărea, circulația mijloacelor de transport era ca și inexistentă. Tony Pavone, vădit afectat de proporțiile stânjenitoare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Socotind Încheiată operația tunsului ori jumulitului părților păroase, Liberii ordonară pas alergător la baie care se afla Într-o cameră alăturată sumbră și ostilă care desigur era construită tot din lemn și era neîncălzită ignorând cele 25 Grade Celsius. Arestații dârdâind de frig, fură rânduiți câte zece doisprezece la un duș ordonând deschiderea robinetelor secundare În așteptarea apei calde ce urma să-i mai Învioreze, dezmorțind cartilajele ce deja erau Înțepenite. Dar, surpiză de proporții incredibile. Operațiunea fiind terminată, unul din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ori ziare, Îndurau vitregia dezlănțuită a iernii...! Barăcile din lemn erau construite grosolan impropiu ființei umane, unde deținuții serveau masa se prezentau deplorabil. Vântul, zăpada, pătrundea cu așa o forță În interiorul lor Încât arestații erau nevoiți să mănânce În picioare dârdâind de frig pe niște mese improvizate, murdare ce numai la vederea lor ți se făcea lehamite...! În ce privește mâncarea - dacă putea fi numită astfel - era adusă dela penetenciar În niște canistre de aluminiu Înghețate, la fel de grețoase ca și gardienii ce formau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Înaintau vertiginos În timp ce ziarele comunicau să nu fim Îngrijorați: armata germană se retrage strategic. Afurisită strategie gândeam eu, când frontul se apropia de granița României iar armata rusă va distruge totul precum un tăvălug...! Încercând să aflu amănunte mai concrete - dârdâiam de frică - am alergat la prietenii mei nemți dela Ciclop, Încercând să mă interesez ce-i cu arma aceia secretă, și iam Întrebat cam În felul următor, Încercând să nu fiu bănuit prea indiscret. “Arma secretă V3 poate fi mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
probleme. Tu știi că eu țin la tine și nu vreau să mă pui în situații proaste. Avea dreptate femeia. I-am cam stricat toată excursia. Am făcut-o să nu doarmă nopțile, așteptând să mă întorc la hotel, să dârdâie de oboseală la geamul de pe care se vedea intrarea. Vorba ei. Era s-o bag în mormânt, mai ales din ziua aceea de la Riga, una din cele mai fericite din viața mea. Cam urât să-mi construiesc fericirea pe tensiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
câte o siluetă fugară după care încercam să mă iau, dar care, de fiecare dată, se topea în ceață. Curând, calul mi-a scăpat. Alergând pe orbecăite, m-am lovit de un copac, de care m-am agățat, ghemuit și dârdâind de frig. Când, după ce viscolul s-a potolit, oamenii au venit să mă caute, zăceam leșinat, îngropat în zăpadă, cu piciorul drept rupt de vreun cal care-și pierduse cumpătul. Se pare că nu stătusem prea multă vreme îngropat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]