332 matches
-
Noii locatari ai Kremlinului - foștii „revoluționari de profesie”, deveniți lideri bolșevici, și familiile lor - trăiau după uzanțele casnice burgheze, dezavuate însă în discursul public. Rațiile speciale de hrană, accesul la magazine, spitale, policlinici speciale și un personal casnic alcătuit din dădace, bucătărese, femei de menaj, șoferi și personal de pază fuseseră introduse în viața locatarilor Kremlinului încă din 1918 (Bajanov, 1991). În 1923-1924, ideologii sovietici au organizat câteva importante dezbateri pe tema eticii bolșevice, ridicând și „problema femeii”. „Partidul are dreptul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
acestora. Terapeuții insistă asupra implicării cotidiene a pacienților în ceea ce privește refuzurile, cererile și complimentele. Informare și formare Critica constructivă este o tehnică dificilă pe care grupul o abordează cu ajutorul unui joc de rol. De exemplu, se imaginează cazul în care o dădacă sosește regulat cu întârziere... și căreia i se spune: Angajatoarea - Doamna Dupont, trebuie să vă spun ceva: este deja o săptămână de când sosiți acasă la ora opt și un sfert, deși ar trebui să fiți acolo la ora opt. Acest
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și mi-ar permite să ajung mai liniștită la lucru” Jocuri de rol Terapeuții propun o situație în care fiecare membru al grupului exprimă o critică conform acestui principiu. Sunt propuse mai multe situații, pentru ca toți pacienții să fie cointeresați: - dădaca copiilor dumneavoastră sosește cu întârziere; - copilul dumneavoastră își lasă hainele murdare în dezordine în camera sa; - aveți un loc de muncă care nu corespunde pregătirii dumneavoastră profesionale; - soțul dumneavoastră nu are niciodată inițiative pentru a organiza concediul; - soția lasă în
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
punct de fixație, teoria cloacală. Copilul a avut după aceea scaune supraomenești. Reconstituirea acestei manifestări regresive îi va permite lui Erikson să afle de la tatăl copilului că simptomul de retenție a scaunelor viza să-i permită copilului o identificare cu dădaca sa, „o tânără orientală, cu voce și gesturi pline de blândețe”, care-l părăsise cu trei luni înainte, când copilul, aflat în perioada de emergență a masculinității, începuse să-i vorbească urât. Îngrijorată de acest comportament și considerând că este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
copilul de care avea grijă devine prea mare. Din acel moment, copilul a manifestat o constipație puternică, având multiple semnificații pentru economia sa psihică. Constipația era semnul unei regresii, văzută ca reacție la decizia parentală de a o concedia pe dădaca mult iubită, precum și ca o manifestare a nemulțumirii. În același timp, toate acestea îi permiteau băiețelului să beneficieze, într-un moment de vulnerabilitate psihică, de îngrijirile și atenția specifice primei copilării. De altfel, Erikson notează că acest simptom avea origini
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
În America, cum nu știu să vorbesc engleză, i-a spus ea pe un ton umil tatălui meu. Și nu vreau să fiu o povară. În plus, Bifang are deja 13 ani, e prea mare ca să mai aibă nevoie de dădacă. S-a uitat În direcția mea, așteptându-se s-o contrazic cu proteste Îndârjite. Tatăl meu a zis: —Nici nu Încape vorbă. Sigur că vii și tu. Se grăbea pentru că-l aștepta portarul, un om rău pe nume Luo pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ca să-l repare, copila veni lângă el, cu pasul ei hotărât. — Lasă-mă să călăresc pe calul tău, Shudian-gun! se rugă ea. — Și ce-o să mă fac cu tine? glumi Balamber. Locul femeilor e în car. Dacă ai nevoie de dădacă, du-te s-o cauți acolo. — Haide! Numai până la pod! insistă ea, apucând de hățuri. Balamber era pe punctul de a accepta, când auzi în spate duruitul înăbușit al unui galop prin câmpie. întorcându-se, îi văzu înaintând rapid în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fiindcă erau obraznici, alții erau bolnavi - și ea îi admonesta, le făcea morală, îi consola... pe fiecare după starea în care îi găsea. Când îi venea și ei rândul să se culce, rolul meu devenea mai important. După ce o dezbrăca dădaca, trebuia să mă duc în odaia ei și să-i țin de urât "cîteva minute", care uneori se prelungeau atâta, că doamna M... mă dădea pur și simplu afară. Programul sindrofiei cu Adela la patul ei îngrădit cu o leasă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
această favoare nici din politețe. Voiam s-o văd cum se comportă cu ei. Este pentru mine un examen probant al psihologiei unei femei. I-a adus, i-a ținut un moment în cameră și i-a trimis apoi cu dădaca să se joace. Copiii, foarte îngrijiți, arătau solicitudinea ei maternă. Dar din chipul cum i-a prezentat și i-a concediat se vedea bine că această mamă știe că nu trebuie să importuneze lumea cu odraslele ei și că nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lui Richard că mi-a „omorât imaginația“. Doamne! Și până la urmă Richard așa s-a plictisit de vaietele mele încât s-a apucat și a renovat subsolul și mi-a făcut un atelier acolo. A făcut un alt program cu dădaca și restul, așa încât eu să am trei după-amieze pe săptămână fără Ben. S-a obosit foarte mult și a costat o grămadă de bani pe care noi nu ni-i permiteam... Și știi ce s-a întâmplat? După toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
S-ar putea chiar să nu-ți mai poți păstra slujba bine plătită. Ești sigură că te-ai gândit bine? Oh, da! O să plângă mult, o să rămân întruna falită - s-a oprit -, și mai falită, o să arăt ca o babă, dădaca o să mă fure, dar o să ne distrăm! Să sperăm că voi avea o fetiță, hainele lor sunt mult mai drăgălașe. Apoi a izbucnit în lacrimi. —Slavă Domnului, am zis. Ăsta e primul lucru normal pe care l-ai făcut. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cămilelor care s-au îndepărtat prea curând una de alta, amenințând să ne dezechilibreze. — Se face târziu. Dacă ne-am duce să ne odihnim? — Pe piramide? — Nu, ceva mai departe. Există, la câteva mile de aici, un sătuc unde locuiește dădaca mea, ea m-a crescut. Mă așteaptă în fiecare luni seara. Cam la marginea satului se afla o cocioabă de fellah 1, cu noroi din belșug jur-împrejur, la capătul unei potecuțe înălțate pe care o porni Nur implorându-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rezemat de un palmier. Era aproape întuneric atunci când a venit înapoi, însoțită de o țărancă bătrână, grasă și blajină. — Khadra, ți-l prezint pe noul meu soț. Am tresărit. Ochii mei holbați s-au încrucișat cu încruntătura lui Nur, în vreme ce dădaca se ruga Cerului: — Văduvă la optsprezece ani! Nădăjduiesc că prințesa mea o să aibă mai mult noroc de data asta. — Nădăjduiesc și eu! am strigat cu vioiciune. Nur a zâmbit, iar Khadra a îngăimat o invocare, înainte de a ne conduce spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
temperamentul meu. De acum eram nevoit să părăsesc Egiptul, unde Bayazid și mama lui erau în primejdie. Nur își ținuse secretă sarcina față de toți, în afară de Khadra care o ajutase să nască și care îngrijise copilul încă din prima zi. Dacă dădaca, deja bătrână, ar muri, copilul ar trebui adus înapoi la Cairo, unde identitatea lui ar fi rapid ghicită. Ar ajunge atunci la cheremul agenților lui Selim, care erau numeroși în Egipt; ar putea fi predat chiar de sultanul Kansoh care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nici prădați de straie, iar noaptea ne-a găsit culcați fără grijă în coliba Khadrei, locul iubirii noastre de la început. Acolo s-au scurs luni de fericire simplă și nesperată. Prea mic și prea sărac pentru a isca pizmă, satul dădacei trăia departe de războaie și de răsturnări. Însă existența asta pașnică și monotonă nu putea fi pentru mine decât cea a unei oaze umbroase între două etape lungi. Zgomotele zărilor îndepărtate mă chemau. Era scris că n-aveam să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un fel de a cerceta chipurile care îi dădea fiecăruia impresia că era vinovat, că era fugar și că fusese recunoscut. Deodată, fiul lui Nur se desprinse de Khadra, care-l ținea lângă, și fugi drept spre militar. — Bayazid! strigă dădaca. Auzind numele ăsta, otomanul se aplecă spre copil, îl ridică la înălțimea lui ținându-l cu brațul întins, și începu să-l învârtă, examinându-i stăruitor părul, mâinile, gâtul. — Cum te cheamă? întrebă el. — Bazid. — Al cui ești? Nefericito, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o siluetă care urca ținîndu-și mîna pe balustradă. Simți că se pierde Într-o vedenie. Fata trebuie că avea doisprezece sau treisprezece ani și era escortată de o femeie În puterea vîrstei, scundă și trandafirie, ce avea toate trăsăturile unei dădace. Purta o rochie albastră de satin. Părul ei avea culoarea migdalei, iar pielea de pe umeri și de gîtul zvelt părea străvezie. Se opri la capătul scării și se Întoarse o clipă. Preț de o secundă, privirile lor se Întîlniră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
avea culoarea migdalei, iar pielea de pe umeri și de gîtul zvelt părea străvezie. Se opri la capătul scării și se Întoarse o clipă. Preț de o secundă, privirile lor se Întîlniră și ea Îi acordă un surîs abia schițat. Apoi, dădaca Înconjură cu brațele umerii fetei și o călăuzi spre pragul unui coridor În care dispărură amîndouă. Julián Își coborî privirea și se pomeni din nou cu Jorge. — Ea e Penélope, sora mea. Ai s-o cunoști. E un pic țăcănită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
face pentru a lupta cu tuberculoza avea să se spulbere. Ar trebui să stea la munte, nu În Barcelona, respirînd nori de leșie și de cărbune. Nici el nu-i un motan cu nouă vieți, cum nici eu nu-s dădacă. Adu-l dumneata cu picioarele pe pămînt. Pe mine nu mă ascultă. În ziua aceea, la amiază, m-am hotărît să merg acasă și să vorbesc cu el. Înainte să deschid ușa apartamentului, am auzit glasuri Înăuntru. Miquel discuta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Apoi zise totuși: - Spurcăciune mică! - clătinând capul, care nu se mai putea opri odată pornit. La cuvântul plastic, Mini strâmbă nasul, dar aerul era fin și parfumat cu iasomie, care-și ascundea corolele mici undeva in boschete, spre ieșire. - E dădaca lui Mika-Le! zise Lina. Pe capră bătrânul se întoarse pe jumătate, rupt de șale, ca și cum l-ar fi chemat pe el. Luîndu-și mers regulat și lin, trăsura apucă șoseaua. După o tăcere lungă, ca sculată din somn, Mini făcu o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a italianului, a omului care trecuse pe acolo. în decorul acela îi puteai vedea pe toți jucând o pantomimă absurdă, cu gesturi frânte și în fund pitulîndu-se Ioghi, vizitiul octogenar, care sta acum pe capră, și nevastă-sa, vrăjitoarea gheboasă, dădaca lui Mika-Le, ținând o capră neagră de panglici. Realitatea năștea astfel închipuiri, care i se suprapuneau ca un al doilea adevăr. Mini își reaminti o după-amiază când Hallipa, cu glasul lui măsurat, le explicase cum nevastă-sa dorise mărirea locuinței
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dar dacă ar fi fost, ar fi simțit tentația să se întoarcă la vremea copilăriei sale, să caute o explicație. Fiind genul de copil care lăsa să-i cadă jucăria din leagăn de sute de ori, simțea aceeași plăcere, ori de câte ori dădaca o ridica să i-o dea. Recuperarea jucăriei îl încărca de fericire, era fiorul predictibilului, al controlabilului. Mai târziu, răsturna și reorganiza cutiile cu ace de cusut, toți nasturii albaștri într-un compartiment, degetarele în altul. Și mai târziu, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să se retragă. Omul dădu din cap și, ridicându-și-l din poală pe Samboshi, îl puse în brațele doicii din spatele lui. Samboshi părea foarte încântat de marea mulțime a oamenilor în ținută completă de gală și respinse violent mâna dădacei. Când aceasta îl luă în brațe și se ridică să iasă, începu, dintr-o dată, să dea din mâini și din picioare, izbucnind în plâns. Apoi, aruncă îndoitura din hârtie în mijlocul seniorilor așezați. Dintr-o dată, ochii tuturor se umplură de lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îi zic. Ce altceva mai pot spune? Nu-mi stă în fire să verific adâncimea apei. Am convingerea că voi pluti eu cumva. Am nouăsprezece ani. Muncesc ca să mă întrețin. Predau chineza la o școală serală pentru adulți, fac pe dădaca și vând bilete la teatru. Mă ocup de toate aceste lucruri, le dau singură de cap și supraviețuiesc. Dar nu-mi pot da seama ce s-a întâmplat cu noi... Nu ar fi trebuit să vii la Beijing, zice el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
absolut firesc atunci când Nick i-a cerut ajutorul la necaz. Susan s-a mutat în camera de oaspeți - temporar, așa cum s-a spus inițial - în timp ce Nick s-a cufundat în chinul organizării funeraliilor, pentru ca apoi să încerce să găsească o dădacă pentru Milly, care, deși nu dădea semne pregnante c-ar fi suferit o traumă profundă, era limpede că-i simțea teribil de tare lipsa lui Caitlin. Fetița și-a transferat toată afecțiunea asupra lui Susan, făcând dovada sindromului anxietății de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]