475 matches
-
de însuși Iahve, trebuie să aibă corespondent și continuitate în lupta neobosită a lui Israel pentru înlăturarea dumnezeilor străini și ,,instaurarea” adevăratului cult: ,,ferește-te să intri în legătură cu locuitorii țării aceleia... jertfelnicele lor să le stricați, stâlpii lor să-i dărâmați; să tăiați dumbrăvile lor cele sfințite și dumnezeii lor cei ciopliți să-i ardeți în foc, căci tu nu trebuie să te închini la alt Dumnezeu, fără numai Domnului Dumnezeu” (Ieș. 34, 12-14; 23, 28). Alegerea Sa divină, face din
DESPRE RELIGIA IUDAICĂ ŞI CADRUL MONOTEIST A PERIOADEI PROFETULUI MOISE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349641_a_350970]
-
revărsare a apelor a terminat treaba. Dar e vorba numai de recoltă? Am văzut în vară zone întegi inundate. Am făcut o vizită satelor dintre Țigănești -Teleorman și Cervenia, trecând prin Brânceni și Smărdioasa. Prăpădul apelor te înfiora. Multe case dărâmate parțial sau total, mulți oameni aflați în situații limită, unii încremeniți în durere, alții îmbărbătându-se, mai ales bătrânii - acum foarte numeroși la sate - își adunau forțele ca să găsească tăria de a rezista. “Ce să mai fac eu acum?” Se
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
încremeniți în durere, alții îmbărbătându-se, mai ales bătrânii - acum foarte numeroși la sate - își adunau forțele ca să găsească tăria de a rezista. “Ce să mai fac eu acum?” Se întreba o biată femeie cu casa plina de apă, acoperișul dărâmat și un zid la pământ. Nu putea biata femeie să rostească mai multe. “Ce să mă fac eu acum?” Nu plângea. Privea în gol repetând în neștire: “Ce să mă fac eu acum?” “Taci din gură, țață Mario, zi bodaproste
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
dar pas să mai poată face ceva. Când stihia s-a mai potolit, mama și tatăl copiilor au pornit spre pădure să-i caute nădăjduind că Leura și Urmăn s-au adăpostit pe undeva. Dar drumul era de nerecunoscut, pădurea dărâmată gemea și se zvârcolea sub vânt, ducând strigătele părinților disperați: - Leura! Urmănaș! N-au putut răzbi printre crengi și trunchiuri încâlcite și în noaptea care se lăsase nici că se mai putea face ceva. Au pornit a doua zi cu
LEURA ŞI URMĂNAŞ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366507_a_367836]
-
din temelii. Jale mare fu în Armenia în acele zile triste. Cei care scăpară de reprimarea romană o luară pe calea pribegiei, care încotro, unde văzură cu ochii. Și nu se opriră decât în alte sate armene depărtate de cetatea dărâmată, iar unii chiar părăsiră țara, trecând în țările vecine, mai ales spre Siria și Persia. Poate că Domnul știuse de ce a fost îngăduit să fie așa de loviți de răzbunarea celui rău, dar era limpede că cel rău voise să
CETATEA DE LUMINĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366212_a_367541]
-
cișmea. Apoi îi ceru să stea acolo liniștit până revine ea, cât timp va fugi acasă, spre satul ei, să revină cu ajutoare. Ca prin minune, satul ei nu fusese mistuit de cohortele romane, deși se alfa foarte aproape de cetatea dărâmată. Fugi cât putu de repede spre casă, chemă părinții, și cu încă vreo doi vecini creștini din sat, care ieșiră să dea ajutor ostașului roman rănit. Îl regăsiră tot acolo, pe acea laviță de lângă fântână. Îl luară în brațe și
CETATEA DE LUMINĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366212_a_367541]
-
mai mare dușman al creștinilor armeni. După un timp de ședere la acei creștini atât de săritori, Flavius, soldatul roman, se mai întremă, și se pregătea să plece. Dar unde să plece? Părinții Halditei aflară că nu departe de cetatea dărâmată, cohortele romane își așezară tabără. Astfel că, Flavius, mulțumind gazdelor - salvatori ai vieții sale, dar mai ales inimoasei Haldita, - plecă să întâlnească cohortele oștirii sale. Celor din casa Halditei le venea greu să se despartă de ostașul roman, căci se
CETATEA DE LUMINĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366212_a_367541]
-
lui gospodărie, într-o seară, se trezi la poarta casei sale cu doi inși care păreau că veneau de departe. Cei doi spuseră că sunt misionari ai lui Isus Hristos și că veniseră să viziteze creștinii din satele de lângă cetatea armeană dărâmată, să vadă ce se alesese de acele sate. Ziceau că erau foarte bucuroși că au mai rămas unele sate care nu au avut de suferit de pe urma răscoalei. În cele din urmă, știind cu cine are de-a face, Flavius îi
CETATEA DE LUMINĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366212_a_367541]
-
deplinătatea patronajului etern a ceea ce este teluric. El nu încetează prin actul morții să-și întrerupă fiindul pentru că experiența, din timpul vieții l-a legat de lumea de dincolo: Eu singur, cu umbra, iar am venit, / O, statui triste și dărâmate, / Pansele negre, catifelate, / Vise, ah, vise, aici, au murit (Ecou de serenadă). Viul înfăptuit și dăruit omului Bacovia l-a făcut să conștientizeze că poate lupta cu negura care-i tulbura adânc firava ființă prin creația minții, că puterea deusiană
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
la locul tău că aici și-au băgat nasul alții! Vor să scoată castanele din foc cu mâna voastră, a tineretului...> Marian nu mai avusese această senzație de la cutremurul din 77 cu Casata și cu molozul și cu cartiere întregi dărâmate. Copil fiind, vizitase cu maică-sa Bucureștiul acelor zile, ducându-se pe la o mătușă, și rămăsese cu o imagine de coșmar. Domnule, gândea el, păi asta n-a fost revoluție, a fost război în toată regula, nenorociții-ăștia au pus
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
multe ori din el izvorăște bucuria de a vedea ziua, însă o altfel de zi față de cum o văd oamenii trecători. Bucuria lui este ca dorința Luceafărului de a lumina întunericul și de a prinde în suspine: statui triste și dărâmate, eliberând creația de chinuri și de regrete. Conștientizează pierderea lumii în lumesc și, de aceea,: În haine negre, întunecate, / Eu plâng în parcul de mult părăsit... („Ecou de serenadă”, 1965:96). Pentru poet cerul este revelația, vede și simte mișcarea
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
de atâta liniște...Privi pe ușă, capul lui Praporică era parcă o sperietoare de ciori pusă pe gard, mâna-i căzuse jos pe caldarâm și era plină de moloz, restul corpului parcă intrase în pământ, se amestecase probabil cu pereții dărâmați și se făcuse chisăliță. Apoi își reluă iar gândurile lui frumoase... Auzise de Coasta de Azur, îi povestse și lui nevasta unui inginer care fusese acolo, se va duce și el acolo să vadă și să vină să le povestească
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
idoli”. Trecând de la o extremă la alta, Nietzsche nu abolește definitiv perspectiva credinței în zei, ci dorește să spulbere numai credința în anumiți zei, cei cărora el le-a declarat „război”. În „Amurgul zeilor”,după încântarea produsă de priveliștea idolilor dărâmați, Nietzsche înserează capitolul „Ce le datorez anticilor”, în care apelează la un zeu, străpvechiul Dionysos, chemându-l să protejeze viața, să simbolizeze voința de viață printr-o „doctrină a misterelor” în care „durerea este sanctificată. (Friedrich Nietzsche, Werke. Klassiker Ausgabe
NIETZSCHE ÎNTRE RĂSĂRITUL ZEILOR ŞI APUSUL LOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351707_a_353036]
-
construcție încă...la șosea! Avea „strada ei”...și plângea, atât de nefericită...de Sf.Valentin! “Alo! Alo! Familia Daminescu? Sunt tatăl lui Max (bucureșteanul)! Aș dori să vorbesc cu d-ra Valy.” Valy, ciufulită, cu ochii umflați de plâns și somn dărâmat, se apropie tremurând de telefon. “S-a produs o gravă eroare...de înțeles. Eu sunt ofițer de carieră...și în casa noastră...la mici bârfe...mai foloseam, cu soția, expresia fată de trupă pentru femeile de moravuri ușoare...Fiul meu
ZIUA ÎNDRĂGOSTIŢILOR, “PE STRADA MEA” de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346727_a_348056]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CALĂTORULE UITĂ! Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 799 din 09 martie 2013 Toate Articolele Autorului Calătorule uită! o carte de viață, o masă o inimă spartă, o ușă ziduri crăpate, dărâmate, pierdute dincolo? zile-n întoarse și mâini care-mi fac semne și strigă! nu poți să aduni pași, numărând inimi zdrobite nu poți să aduni gănduri și buze ucise nu poți să fi rană care strigă nu meriți îmi spune
CALĂTORULE UITĂ! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345625_a_346954]
-
materiale, transport, etc.) s-au ridicat la peste 7 milioane lei (la valoarea leului din acea vreme). Pe 9 noiembrie 1940, după cutremurul înspăimântător din acea zi, școala a fost grav avariată: parte din ziduri au fost crăpate, unele sobe dărâmate, geamurile făcute țăndări, fiind afectate cu deosebire sălile situate la etaj. Dată fiind situația, cursurile școlare în sălile de la etaj sunt suspendate, este refăcut întregul program al școlii, astfel încât orele de program școlar al elevilor se desfășoară numai în prima
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XIX-LEA (VIII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355549_a_356878]
-
de ce „așa” și nu „altfel”!? Cine poate să răspundă la o astfel de întrebare? Nimeni! Pentru că „așa” și „altfel” sunt prieteni și unul poate face treaba altuia, în orice moment. - Acesta este un semn, zice Fane Cizmaru privindu-și casa dărâmată. Soarta Lumii face parte din Sufletul Universului și faci mult rău daca te opui și deturnezi mersul evenimentelor. Universul ne trimite tot timpul mesaje. Aceste mesaje sunt trimise prin intermediul altor oameni sau prin întâmplări la care participi singur. La început
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.10 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368762_a_370091]
-
doi pași în față pe trepte, deschizând în treacăt și dând de perete ușa de la intrare în apartamentul gazdelor noastre, cu gândul de a le chema, să iasă mai repede afară. În acel moment, acoperișul de deasupra ușii noastre sa dărâmat și a căzut pe scară, la picioarele mele troznind. Bucăți de zid, cărămizi și lemn s-au prăbușit într-un geamăt sfâșietor, unele rămânând suspendate deasupra intrării,agățate de sârme de la beton armat, ca în ghearele unei păsări de pradă
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
funcționau televizorul și radioul. După miezul nopții am intrat în casă și din frânturile de știri ce am reușit să prindem cu greu la radio,am înțeles că în București și alte localități din țară, erau mulți morți ,răniți, clădiri dărâmate. Se spunea de o sală de cinema ce se surpase în timp ce rula un film și sala era plină de lume. Muriseră foarte mulți din cei prinși sub dărâmături, erau și foarte mulți răniți.Abia atunci, după aproape trei ore de la
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
din zonă. Maica a chemat un muncitor să sape în locul în care o îndemnase inima. Deși inițial muncitorul s-a împotrivit, după multe cereri și rugăminți, s-a înduplecat și a început să sape. Locul avea o sobă pe jumătate dărâmată, un perete și alte lucruri care arătau că în acel loc, cândva, s-a aflat chilia unui monah. Primul lucru pe care l-au găsit a fost un cap de om. Și imediat s-a răspândit o mireasmă plăcută. Plecând
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
-o semăna în cele patru anotimpuri, dar oare mi-ar da ceva recoltă? Întrebările astea îmi încrețesc fruntea, mă face mască plângăcioasă și tocmai acum când e vorba de veselie. Ce paradox! - Ei, tu! Nu te credeam chiar așa de dărâmată. Ce naiba! Suflă și fă o ordine! Te lași cuprinsă de...lasă că...nu e chiar așa de...deschide ochii că...nu se poate ca tu...ai grijă că nue chiar...cum să nu se poată? Cum să nu se poată
MOARA DE MĂCINAT TRISTEŢI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369908_a_371237]
-
și ea a scris la fel ca el, poezie și proză roză. Argument lui, nu are decât să o ia din loc. Nu-l ținem legat de stâna noastră. Nu pleacă, s-a domolit, a lăsat capul în jos, pare dărâmat, deprimat. Mi se face milă de el, încerc din nou, ești cal bătrân, pardon matur, știi cum merg treburile în literatură, cum vă mâncați pe Dâmbovița, așa-i peste tot și nu te mai pune cu iepele, ști că nu
UN NOBEL PENTRU CALUL MEU ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369938_a_371267]
-
de realitate. De o realitate dureroasă. Următoarea casă pare ruptă din filmele de groază. Pomi cât mâna de groși, buruieni cât casa... Cu greu mai zărești ceea ce, cândva, a fost o casă de oameni gospodari. Uși rupte, ferestre sparte, pereți dărâmați, tristețe, gust amar. Următoarea, la fel. Apoi una locuită, încă trei părăsite, alta locuită de o bătrână și încă una părăsită. Pe următoarea, deși proprietarii de drept sunt decedați, fiul o întreține, ba chiar are stupină și vine destul de des
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
nu sunt decât miliarde de segmente care stau cot la cot. • Deși au fost cucerite, drepturile se leagănă în aer ca niște rufe zdrențuite. Oare ce căutăm în Cosmos, când din toate avem din belșug pe Pămînt? • Casele vechi trebuie dărâmate pentru a se face loc celor inteligente. • Cândva. berzele aduceau copiii. Azi ei trebuie făcuți de părinții înșiși. • Legea-i una pentru toți, fie că-s bunici, fie că-s nepoți! • Visurile nu sunt altceva decât prelungirea unor dorinți refulate
GÂNDURI REBELE (44) AFORISME (17) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369519_a_370848]
-
singură cămașă peticită și la guler, iar pantalonii abia-i ajungeau până la genunchi, fiindcă omul tăia mereu din manșete, ca să urzească dosul» și purtând «bocanci aduși de pe front» (p. 90); la revenirea de pe front în sat, casa-i «era aproape dărâmată, pământu-i încăpuse pa mâna altora, slugă nu putea să intre, nu-l primea nimeni» (p. 91); pornește la oraș, se instalează pentru cerșt în fața Prefecturii și «după aproape doi ani de cerșit a strâns bani de cal și căruță»; «căra
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]