359 matches
-
și era ocupată să le facă poze cu un aparat Nikon foarte scump, În timp ce Wyatt se strâmba la ei ca să-i facă să râdă. Bennie hașura umbrele pe desenul pe care-l făcuse după cârciuma chinezească unde mâncaseră, o clădire dărăpănată amplasată la intersecția unor drumuri care nu păreau să ducă nicăieri. Domnul Fred, șoferul autocarului, traversase drumul ca să fumeze o țigară de foi1. Ar fi stat mai aproape de autocar, dar Vera, care voia să se urce, Îi făcuse semne foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o purta În jurul gâtului. Străinii ăștia aveau ceva foarte ciudat, concluzionă fabricantul de țigări de foi. Mai multe femei de la fabrica de mătase au confirmat că i-au văzut pe străini. Toate femeile care lucrau la primul etaj al clădirii dărăpănate de lemn erau bătrâne, iar treaba lor era să toarcă firul de mătase. Negresa și o altă femeie cu păr rozaliu, au spus ele, erau foarte curioase și le-au pus Întrebări ciudate. Le-au Întrebat câte ore muncesc. „Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că a Încercat să se cațăre pe unul dintre pereții pagodei și o bucată dintr-o sculptură pioasă s-a desprins și i-a căzut În cap. Și-a pierdut cunoștința. Pagodele alea - oh! - sunt toate În ultimul hal de dărăpănate și nici dacă o mie de birmanezi În căutare de răsplată ar face donații, nu ar fi de-ajuns ca să le repare cum trebuie. Mă mir că nu i-a căzut toată șandramaua În cap. Oricum, bietul om e acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
altceva. Zicea: Domnia Ta, Căpitane mai bine te-ai gândi să ridici ziduri noi la casa asta veche și să repari gardurile dimprejur și să cumperi din târg niscaiva animale, două-trei vaci, niște capre, câțiva dulăi zdraveni... Că a rămas casa dărăpănată și pustie taman de atunci... La „atunci” ăsta, Oană se cam Întuneca la față. Dar moș Onofrei nu se lăsa. Și degeaba te Încrunți la mine, că te știu de când erai cât un grângure (de unde scosese cuvântul ăsta, grângure, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
trebuință, și mâncare, și vin, așa că nu mă mai asupri cu bănuiala că nu țin ce-a mai rămas din casa asta În bună rânduială... Erina se Îndepărtase de ei, privind mai de aproape zidurile și acareturile. Nu erau chiar dărăpănate, cum se plângea moș Onofrei, dar se vedea că acolo se dăduse o luptă sângeroasă. Zidurile din față mai purtau Încă urmele incendiului. Grinzile mai erau Încă găurite de săgeți. În curtea largă se mai vedea locul În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ultim pelerin. În schimb, ultima ajunsese Moartea, cel mai nedorit dintre oaspeți. Sau poate că Moartea Îi așteptase deja acolo, cu craniul gălbejit ascuns sub chipul unuia dintre ei. Și se pregătea să preia cârma vieților lor În turnul acela dărăpănat, așa cum făcuse odinioară pe corabia morților. Soarele Își Începuse coborâșul, Înroșind fațadele caselor. Ajuns În apropiere de Orsanmichele, Dante se gândi să o ia spre Torre della Castagna, pe lângă casele familiei Cerchi. Putea fi un prilej să Își salute repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
New Orleans, din care lipseau piese. Fără să mă mai gândesc la cuțite, am alergat spre el și am intrat înauntru. Nu se zărea nici un vânzător la tejghea; nu era decât un bătrân care curăța nisipul de pe aleea curții interioare dărăpănate. Mi-a spus care era numărul camerei Theei. L-am pus să suie să o întrebe dacă vrea să mă primească. Ea mi-a vorbit printr-o crăpătură a oblonului. Ce voiam? M-am suit repede pe scări și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în schimb? Așa că ea mi-a cumpărat o carte de apicultură și am luat-o cu mine în a doua călătorie pe mare. Dar știam deja ce crede ea despre școala mea, despre cum trebuia ea să fie: o casă dărăpănată construită de niște antreprenori șarlatani și beți morți, sub umbra unor copăcei piperniciți și amărâți, cu rufele fierbând într-un cazan în curte, orătănii rebegite de atâta sărăcie, copii chirăitori, cu mama oarbă purtându-mi încălțările mele vechi și George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și Rachel ne-am privit o clipă sugestiv, dar, din fericire pentru Lesley, tocmai ne apropiam de podul de cale ferată și ajunsesem la micuța cafenea pe care o preferam la momentul respectiv și care nu era decât o gaură dărăpănată, dar primitoare, unde se serveau o puzderie de ceaiuri din plante. M-am uitat peste meniu și-am ajuns la amestecul de măceșe și hibiscus, pe care, așa cum se cuvine, l-am și ales. În final, a fost chiar bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Colorado, fiorul singuratic al zăpezii în noapte și plopii tremurători roșii, apoi liliachii, și lumina, dar cel mai mult cred că-mi plac orașele fantomă. Nu natura sălbatică, nici orașele mari, ci ruinele? Da... locurile acelea părăsite... casele vechi, pustii, dărăpănate, vechile instalații miniere și camioanele părăginite, roțile care zac în iarbă... pentru că totul pare atât de recent și totodată atât de sfârșit și apus pentru totdeauna... totul pare mai impresionant și mai mort și totuși mai intens și mai... real
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lumină nu licărea dincolo de canal sau dincolo de vegetația, zdrențuită, mărăcinoasă, gunoioasă, care nu putea fi numită câmp și care separa canalul de case. De partea astălaltă, dincoace de grilaje și de garduri, un labirint de curți părăsite și de magazii dărăpănate, aparținând unor făbricuțe, și câteva clădiri de cărămidă despărțeau canalul de strada (cunoscută sub numele de „Calea comercială“), care ducea spre Victoria Park. Un câine lătra. George închise ochii și respiră încet și adânc. Simțea că-l năpădește iarăși acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vremuri albă (probabil, cam prin zilele când armatele lui Hannibal traversaseră Alpii, spre însorita Italie), în prezent suficient de infectă și de îngălată, însă, pentru a nu mai trezi, cuiva, te miri ce gânduri șucare, de curățenie. Dintr-un difuzor dărăpănat, Hora staccato a lui Grigoraș Dinicu biciuia anacronică și voioasă terasa cu umbrele decolorate, ciudat de încremenită și de pustie la ora aceea, a unui anotimp torid, canicular, când alte asemenea bombe și bombițe de cartier, din zona semicentrală a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Apostatul, Poetul, Fratele și Boss se-mping să se adăpostească, șold lângă șold și umăr lângă umăr, cu frunțile-aplecate, ca puii de mangustă, transfigurați de cea mai teribilă emoție. În față, ca la vreo sută de metri distanță, către gardul dărăpănat al Uzinelor "1 Mai", se propagă amețitor o linie de fractură telurică, ca un pleznet de bici, eliberând din străfunduri emanații sulfuroase, fumarole, trosnituri, pârâituri, huruituri și niște irizații stranii, halucinante, nebulos-roșietice. Spiritele focului! Se deschide riftul! Portalul! le strigă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a măritat cu Icu - omul cu suflet de zburător În ceruri și de meserie poștaș. Aseară cu Icu m-am Întâlnit la Bufet. N-am putut lega multe vorbe cu el. Deși stăteam cu fața spre biserică și spre clădirea dărăpănată a vechii grădinițe, el nu arăta tragere de inimă să depănăm amintiri. Își sprijinea coatele pe tolba așezată pe genunchi și avea o privire goală. De-aia mi-am amintit de unul singur (și m-am Înduioșat) multe dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chiar se pomenise că ațâța nerăbdarea vărului cu imaginea unui morman de guguștiuci vânați, răsturnat pe masa de sub șopron. Bunica ar fi fost din cale-afară de mulțumită și le-ar fi făcut ciulama și friptură pe jar. Când Închiseră poarta dărăpănată, Blondul trase aer În piept: știa că, de acum, nu avea cale de Întoarcere. Porniră spre pârâu prin niște bozii Înalte, ce le ajungeau până la piept. Treceau printre ele cu brațele ridicate În lături, ca și cum ar fi străbătut o apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zi cum s-a bucurat de trai cu o noapte În urmă. Lălăia, de obicei, câte o treabă măruntă prin curte. Nu avea gospodărie de om chibzuit: o căsuță din paiantă cu două odăi și acoperiș de trestie, un șopron dărăpănat pe care Îl numea - cum auzise la nașii săi cei avuți - „bucătărie de vară”, un coteț de păsări ca vai de mama lui și cocina pe care porcul n-o dărâma pentru că nu voia să iasă - Îi plăcea și lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
știa că fusese un copil găsit, fără frați, surori și părinți. Aerul se liniști Îndată ce bocănitul copitelor Iedului se stinse undeva, În Răspântii. Se apropie de gardul cu uluci putrede și date cu var, dincolo de care se afla clădirea cam dărăpănată și cu acoperiș de tablă ruginită a Dispensarului. Din curte, liniștea văzduhului fu iară tulburată, de astă dată de nechezatul armăsarului Canafas. Fuseseră buni și statornici prieteni cu ani În urmă, până se auzise că talanului i se luase pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de pedagogie... Când la primul început de septembrie după absolvire s-a prezentat la post, școala, o construcție modestă ce nu se deosebea prea mult de casele sătenilor din mica localitate, a întâmpinat-o cu lacătul pe ușă, cu împrejmuirea dărăpănată, iar curtea plină de bălării oferea vecinilor loc de păscut gâștele și cârlanii. Îngrijitoarea, cu plată forfetară, era plecată la câmp și, până la întoarcerea ei, tânăra învățătoare s-a întreținut cu vecinele și cu copiii lor. Soarele se ridicase mult
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
jur de 30.000 de ieșeni se întorceau, pentru câteva minute, în urmă cu 200 de ani, fie că vor, fie că nu. Zona Baș Ceauș, locul în care se trăiește ca pe timpul fanarioților: străzi prăfuite, mărginite de maghernițe dărăpănate, copii îmbrăcați sumar, care se joacă prin gunoaie...sărăcie lucie. Baș Ceauș a fost mahala, iar acum, ca să țină pasul cu vremurile, poate fi numit ghetou. Zona Cuza Vodă este unul dintre elementele de identitate pentru Iași, care leagă centrul
IA?IUL din perspectiva regener?rii urbane by Anca Mihaela Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/83081_a_84406]
-
ești! DOMNUL KOVACIC: Acum chiar că am început să exagerăm. Cum îndrăznești tu să vorbești așa propriului tău tată? DOAMNA KOVACIC: O educație părintească severă este tocmai în aceste timpuri moderne așa de micșorată că seamănă cu mobila unei locuințe dărăpănate. Pe când eram o gingașă copilă, trupurile umane ale fetelor erau în chip sever îndopate educațional cu primejdiile acestei lumi, așa ca să nu avem parte noi înșine de vreuna. O fată poate deja ca copil să învețe totul despre femeie. Un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
amestecului întâmplător de descrieri și relatări. Cu o curiozitate uimită, dublată când de duioșie, nostalgie, compătimire, când de umor, (auto)ironie, (auto) persiflare, este urmărit comportamentul unor oameni conduși de instincte, de credințe și obiceiuri primitive, viețuind în locuințe rudimentare, dărăpănate, într-un mediu invadat de gunoaie, bântuite de paludism, miasme și spaime biologice. Atins parcă de farmecul descompunerii și al mucegaiului, autorul insistă cu voluptate asupra mizeriei și vulgarității, pictând cu migală, deși fără plan, tabloul dezolant al unui „ecosistem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
oamenii celui care de ține temnița, în speță protopopul, episcopul sau ispravnicul și care pot ajunge la înțelegere cu condamnatul. În capitală, sistemul de organizare pare, cel puțin la prima vedere, ceva mai bine pus la punct. Și totuși, „strimte, dărăpănate și fără de trebuincioasele împrejmuiri“, „fără de îngrădirea curții lor precum se cade“, temnițele nu reprezintă încă un obstacol pentru cei care vor să evadeze. De altfel, „în două rânduri s-au spart temnița nopatea de către vinovați și au fugit câți au
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
priorul Battista, exercitându-și puterea de mandatar, i-a transferat lui Niccolò Machiavelli competența de a renunța la beneficiul din parohia Sant'Andrea din Percussina în numele lui Giampiero 10. Biserică Sant'Andrea din Percussina nu era un beneficiu important. Starea dărăpănata a proprietății este evidentă din raportul vizitei episcopale din 1514: " Totul este într-o stare proastă. Nu era nicio lampă aprinsă în fața trupului lui Cristos. Casă preotului este în ruină, iar starea bisericii este deplorabilă. Suntem informați că Niccolò Machiavelli
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
preot de țară"23. Acum, la începutul lunii iulie 1515, era clar că speranțele lui Totto pentru un post la curtea papala erau nule. În loc să se mute la Romă, Totto trebuia să devină un simplu preot de țară în biserică dărăpănata de la ferma propriei familii. Totto și-a întârziat hirotonirea că preot hirotonirea sacerdotala, care era cerută unui rector al bisericii până când Papă Leon i-a acordat un privilegiu, la 28 ianuarie 1516, permițându-i să devină un "pluralist", să dețină
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
EMANOU: Nu. Mama mea era săracă. Mi-a spus că era atât de săracă încât, când trebuia să mă nasc, nimeni n-a vrut să o primească să intre. Doar o văcuța și un măgăruș care stăteau într-un staul dărăpănat au avut milă de ea. Atunci mama a intrat în staul și m-am născut. Măgarul și vacă mă încălzeau cu răsuflarea lor. Vacă era mulțumită că m-a văzut născându-mă și făcea: "Mu! Mu!" Și măgarul ragea și
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]