130 matches
-
ea. Răspunderea la acest nivel are sens tocmai în măsura în care raportarea mea la libertate nu este predeterminată, ci este ea însăși un moment al libertății mele: eu pot să onorez darul libertății și să-l utilizez la nivelul sursei și al dăruitorului lui sau pot, dimpotrivă, să-l folosesc în silă sau să-l folosesc pentru a face răul și pentru a întoarce spatele sursei libertății. Eu pot să folosesc acest dar în chip iresponsabil, să nu răspund deci exigențelor esenței lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
am față de propria mea libertate. Suprema răspundere este preluarea în proiect a libertății înseși. Iar preluarea în proiect a libertății înseamnă: a-i resimți natura de dar, și nu de povară; a-ți pune întrebarea cu privire la sursa ei și la dăruitor; a-ți pune întrebarea privitoare la utilizarea ei; și, mai presus de orice, a iubi libertatea. A iubi libertatea" nu înseamnă aici a iubi acel elan insurecțional care face ca indivizii și popoarele să se ridice împotriva celor care le-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în ziua procedentă la biserică pentru ascultarea sfintei liturghii. După liturghie procesiunea cu preoții oficianți reîntorcîndu-se la portic, ieu darurile: adică urna, epitafurile și standardele și le transportă în biserică, unde se depun pe mormântul aceluia pentru care le destinară dăruitorii lor. Dar înainte de a rădica darurile din portic, Prea Cuvioșia Sa părintele egumen al mănăstirei se suie la tribună și dă cetire "Cuvîntului de îngropăciune la moartea lui Ștefan cel Mare". Această orațiune funebră este un monument literar găsit în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ei. În urma noastră, ca o mustrare a veacurilor, marile danii domnești și boierești ne au păstrat credința și limba. Azi, Academia Română, Liga pentru unitatea cu ltur ală a tuturor românilor, muzeul trecutului nostru, muzeul artelor,... își așteaptă încă pe marii dăruitori ai prisosurilor lor, pe marii iubitori de înălțare prin jertfă. Închei, stimate și iubite Domnule Președinte, cu nădejdea că darul meu modest, cuprinzând economiile un ei v ieți, întins din toată inima spre frământările idealiste ale Academiei Române, să poată aduce
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a fost curățit omul cel vechi, sufletul acela este pe viitor potrivit pentru a fi locuință a lui Dumnezeu în Duhul”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, omilie la Psalmul XXVIII, VIII, în PSB, vol. 17, p. 235) „... marele Dăruitor nu-ți oferă un metal care-ți ia ochii, ci curățenia sufletului (...) O, minune! Te înnoiești, fără să fii topit; ești plăsmuit din nou, fără să fii strivit; ești vindecat, fără să suferi dureri... !” (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Chiar dacă invențiile de ordin mitic ale lui Byron se aseamănă la suprafață cu mitul gnostic, atitudinea lui fundamentală este nihilismul modern. Marele poet din Recanati, Giacomo Leopardi (1798-1837), care Îi cerea, disperat, În 1833, lui Ahriman (Arimane), Făuritorul Lumii și „dăruitor al tuturor relelor”, să-i reteze firul vieții Înainte de a Împlini treizeci și cinci de ani, prefigurează filozofia existențialistă În măsura În care se arată dezolat de abisul nihilist ce stă la pîndă sub masca plăpîndă a Rațiunii. Pentru Leopardi, Rațiunea slujește doar la Înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și când înțelepții în cele dumnezeiești îl laudă ca pe înțelept, ca iubit, ca pe Dumnezeul dumnezeilor, ca pe Domnul domnilor, ca pe Sfântul Sfinților, ca pe Cel veșnic, ca pe Cel ce este; ca pe cauzatorul veacurilor, ca pe dăruitorul vieții, ca Înțelepciunea, ca Mintea, ca Rațiunea (Cuvântul), ca Cunoscătorul, ca întrecând toate comorile a toată conștiința, ca putere 141, ca Stăpânitorul, ca Împăratul împăraților, ca Cel Vechi de zile, ca neîmbătrânitor și neschimbabil, ca mântuire, ca dreptate, ca sfințenie
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
până într-atâta gânditoriule de ceale dumnezeești arhierarha, cu ochiu blând acest mic dar al mieu, ca un semn de mulțămită, ca un zălog al desăvârșitei meale cucerii, și nu te uita la micșorarea darului, ci la buna voință a dăruitorului". Dincolo de locul comun al smeririi de sine, nevoia recunoașterii efortului personal și a propriei imagini este omniprezentă. Asumându-se, analizându-se ori, chiar, citându-se (Învățături preste toate zilele, Câmpulung, 1642, Liturghie, București, 1680 etc. "cum am zis și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mai ales, de a înmulți talantul prin împărțirea lui cu aproapele. De altfel, aceasta și este una dintre calitățile esențiale ce revin în descrierea unui alt tip de protagoniști-model: domnii, boierii ori erudiții vremii în ipostaza lor de mecena de dăruitori, către ceilalți, a unor mijloace spirituale esențiale și cu mare lipsă în veac, asemenea cărților. "Iubitoriu de ostenele" precum minunat se autodefinea Teodosie, Mitropolitul Țării Românești, la finalul predosloviei Triodului de la Buzău, din 1700, adăpostindu-se în lucrul împlinit și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în biserică aur, nu mi-ai spune: Voi veni mâine Și îmi vei da mâine!, ci te-ai grăbi să ceri, ca să se împartă aurul îndată Și te-ai supăra dacă aș amâna pe altă dată împărțirea. Dar pentru că marele Dăruitor nu-Ți oferă un metal care-Ți ia ochii, ci curățenia sufletului, pretextezi, înșiri scuze, ca Și cum ar trebui să fugi de darul ce Ți se oferă. O, minune! Te înnoiești, fără să fii topit; ești plăsmuit din nou, fără să
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
lăsă dinadins pe ceilalți să i-o ia înainte, pentru că dorea să vorbească îndelung cu egumenul despre ctitoria pe care se pregătea să o ridice. Femeia făcu un pas spre strana în care monahul cu scriptele înscria dania și numele dăruitorului, puse o pungă pe policioara stranei și-și spuse răspicat numele: — Lavinia. Egumenul rosti în șoaptă o binecuvântare și femeia se lăsă în genunchi în fața lui. Lacrimi i se rotunjeau în colțurile ochilor, când spuse: — Aș dori, dacă se poate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
minunat decât toți prin multe fapte, prin putere și stăpânire demnă de Dumnezeu. Pentru ce uneltesc deci aceia față de acestea, cu neînfrânare, planuri absurde? Alungă din pământul și cetatea lor Viața, Lumina, mântuirea tuturor, calea spre Împărăție, iertarea păcatelor, pe Dăruitorul înfierii”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a doua, cap. V, în PSB, vol. 41, p. 227) „... Vom socoti necredința drept ultima boală și mai mare ca orice rău”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
simbolul darurilor jertfelnice: de la mișcarea pe orizontală (interumană) la cea verticală (ca jertfă cu fața spre Dumnezeu). Ne aflăm în lumea-lumen, cea a transparenței, zămislită de personalizarea lumii, ceea ce presupune că omul poate vedea în lume pe Dumnezeu Mântuitorul, ca dăruitor de lume. Transparența e semnul dialogului între om și Dumnezeu, căci lumea nu e transparentă în afara acestui dialog, adică în sine. Aceasta e "înălțarea lumii la starea de mediu transparent"58. În afara dialogului om-Dumnezeu, lumea e opacă. Așa li s-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
timp. CELĂLALT. Zeii nu dăruiesc orbește. Darul lor are un tâlc și cel care îl primește nu poate fi ales întâmplător. El s-a pregătit îndelung să aștepte darul acesta. Și când îl primește, nici el nu îl primește orbește. Dăruitorul și cel dăruit sunt legați laolaltă prin dar. Când darul vine de sus, cel dăruit trebuie să fie la înălțimea lui nu numai prin felul recules de a se bucura. Cel dăruit nu primește darul orbește; prin dar, el comunică
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cel dăruit sunt legați laolaltă prin dar. Când darul vine de sus, cel dăruit trebuie să fie la înălțimea lui nu numai prin felul recules de a se bucura. Cel dăruit nu primește darul orbește; prin dar, el comunică cu dăruitorul și este atras în preajma lui. A da curs acestei chemări este unicul fel de a cinsti darul zeilor. Însăși chemarea este darul. Cel chemat este cel dăruit. Sentimentul autentic este un dar al zeilor. Mâinile care se întâlnesc nu sunt
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ea. Răspunderea la acest nivel are sens tocmai în măsura în care raportarea mea la libertate nu este predeterminată, ci este ea însăși un moment al libertății mele: eu pot să onorez darul libertății și să-l utilizez la nivelul sursei și al dăruitorului lui sau pot, dimpotrivă, să-l folosesc în silă sau să-l folosesc pentru a face răul și pentru a întoarce spatele sursei libertății. Eu pot să folosesc acest dar în chip iresponsabil, să nu răspund deci exigențelor esenței lui
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
am față de propria mea libertate. Suprema răspundere este preluarea în proiect a libertății înseși. Iar preluarea în proiect a libertății înseamnă: a-i resimți natura de dar, și nu de povară; a-ți pune întrebarea cu privire la sursa ei și la dăruitor; a-ți pune întrebarea privitoare la utilizarea ei; și, mai presus de orice, a iubi libertatea. „A iubi libertatea“ nu înseamnă aici a iubi acel elan insurecțional care face ca indivizii și popoarele să se ridice împotriva celor care le-
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Mai apoi, ca’ntr’un soi de evoluție, darul devine condiționat de obținerea a ceva În schimb, și-și schimbă numele În peșcheș. Adică și cel ce dăruiește, și cel ce primește, conștientizează că orice „ceva“ are un preț, iar dăruitorul, de fapt doritorul, se grăbește să achite prețul... Și nu Întâmplător am amintit două turcisme, căci cine putea avea astfel de termeni decât un popor hoinar, apoi dedulcit la a-și umple haznaua - alt turcism -, nu al nostru, bogat prin
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
două turcisme, căci cine putea avea astfel de termeni decât un popor hoinar, apoi dedulcit la a-și umple haznaua - alt turcism -, nu al nostru, bogat prin hărnicie și statornicie? Evoluția ad-hoc merge mai departe. Darul cu scop conștientizat de dăruitor, peșcheșul conștientizat și de primitor, devine haraci - tot turcism -, nu doar conștientizat de primitor, dar cerut insistent, mereu În umbra unor represalii. De acum nu mai e vorba doar de a propti o avere, ci de a consimți la diminuarea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de primitor, dar cerut insistent, mereu În umbra unor represalii. De acum nu mai e vorba doar de a propti o avere, ci de a consimți la diminuarea ei; și salutar este ca, În vreme ce poalele movilei sunt săpate de primitor, dăruitorul să adauge pământ În vârful ei, așteptând vremea când primitorul Își va toci dinții, scăzând haraciul până la dispariție. Între extremele evoluției, dar - inițiativa exclusivă a dăruitorului - și haraci - inițiativa exclusivă a primitorului -, e o asemănare. Anume un echilibru și o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la diminuarea ei; și salutar este ca, În vreme ce poalele movilei sunt săpate de primitor, dăruitorul să adauge pământ În vârful ei, așteptând vremea când primitorul Își va toci dinții, scăzând haraciul până la dispariție. Între extremele evoluției, dar - inițiativa exclusivă a dăruitorului - și haraci - inițiativa exclusivă a primitorului -, e o asemănare. Anume un echilibru și o stabilitate: cât este disponibil, respectiv câtă putere are fiecare. Variantele intermediare - bacșișul și peșcheșul - au tendința dezechilibrării În mărire indiferent de disponibilități și putere, cu riscul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tot mai confortabilă și mai puțin, tot mai puțin, iubirea dintre oameni. Adică, a contat... singurătatea. Pare că cei mai mulți vrem să trăim lăsați în pace, în modul cel mai tihnit cu putință... Ni s-a dat viața pentru a fi dăruitori de dragoste, pentru a fi primitori și ospitalieri... Un profesor este un miracol... În școală, avem mereu de luptat cu frica. Asistăm la contestarea și distrugerea valorilor culturale pe care oamenii înșiși le-au creat în timp și numim aceasta
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
opinia mea, (și) de darurile ostentative de Crăciun și Anul Nou. În mod normal, ele ar trebui să fie sincere, dezinteresate și discrete. Practicate creștinește, cu alte cuvinte. Din moment ce sunt publice și ostentative, însemnă că semnifică o nemărturisită ambiție a dăruitorului de a rămâne în memoria socială asemenea unui VIP bogat și debordând de generozitate. E ca și cum am încerca să ne compensăm ratările, ambițiile frânte și mândriile îndelung tăinuite printr-o mare cheltuială de sărbători. Este un gest psihanalizabil, săvârșit cu
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
cineva din Pâinea aceasta, viu va fi În veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este trupul Meu” (In. 6, 51). Prima parte din relația „dăruitor-primitor”, cea de „a dărui”, după cum vedem, este Îndeplinită de Dăruitorul Care Se dăruiește, de Hristos-Domnul. Cei invitați să primească, adică oamenii, săvârșesc Întotdeauna lucrarea de „a primi” neprețiosul Dar Ceresc? Răspunsul este, din păcate, „nu”. Și este negativ și din lipsă de dorință (mulți nu au nici un fel de preocupare
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92296]
-
drag este grav bolnav, fie că avem un necaz mare, fie că avem cine știe ce dorință. Dumnezeu ne ascultă rugăciunea, ne ajută în necazurile noastre, dar noi de cele mai multe ori uităm, neglijăm, sau ne facem că uităm să mulțumim dăruitorului binefacerilor noastre, adică lui Dumnezeu. Rugăciunea nu-i de azi de ieri. Rugăciunea e dintotdeauna. în Rai, Adam și Eva se plimbau și gustau din toate bunătățile Edenului și mulțumeau lui Dumnezeu prin rugăciune. Cain și Abel au înălțat și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]