805 matches
-
anume a triburilor gete din zona este dovedită de numărul mare de monezi de argint emise de orașele antice grecești și de autohtoni descoperite în tezaurul de la Valea Mare. După cucerirea română întreaga zonă intra în procesul de romanizare ,populația daco-romană continuînd să trăiască și după retragerea autorităților și a armatei române ,o dovadă fiind mormintele din secolul IV descoperite în satul Băbeni . Odată cu organizarea primelor voievodate și cnezate zona comunei Diculești a intrat în componență cnezatului lui Ioan ,menționat în
Comuna Diculești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302018_a_303347]
-
a X-a Gemina, Legiunea a XI-a Claudia, Legiunea a II-a Traiana Fortis și Legiunea a XXX-a Ulpia Victrix au învins pe daci, ducând astfel la victoria romanilor. Deși dacii a suferit o înfrângere în timpul primului război daco-roman al lui Traian, împăratul a amânat asaltul final asupra capitalei lor de Sarmizegetusa în scopul une victorii definitive sigure, prin reorganizarea trupelor imperiale. Traian a impus concesii dace severe în cadrul negocierilor de pace cu dacii. Astfel, Decebal trebuia să renunțe
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
nu, simbolurile legiunilor române sunt exact mobilele stemelor țărilor (provinciilor) românești: leul (Banat, Oltenia), acvila (Transilvania, Țara Românească) și boul (Moldova). Supraviețuirea acestor simboluri este interpretată ca reprezentând la nivel heraldic o continuitate a administrației române (sau mai corect spus daco-romane, ulterior românești) fără întrerupere pe întreaga perioadă a invaziilor barbare și a evului mediu timpuriu până la formarea statelor medievale românești.
Heraldică medievală timpurie valahă nord și sud dunăreană () [Corola-website/Science/310054_a_311383]
-
est de „Cetățuie” în zona aceluiași sat; și situl de „la Bulgarie” de la marginea nord-estică a satului Miroslava. Situl de „la Râpă” cuprinde urme de așezări din eneolitic (cultură Cucuteni), eneoliticul final (cultură Horodiștea-Erbiceni), secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană), secolele al VI-lea-al VII-lea (epoca migrațiilor), și din secolele al XV-lea și al XVII-lea (epoca medievală). Situl de „la Bulgarie” conține așezări din eneoliticul final (cultură Horodiștea-Erbiceni), secolele al III-lea-al IV-lea e.n.
Comuna Miroslava, Iași () [Corola-website/Science/301292_a_302621]
-
al VI-lea-al VII-lea (epoca migrațiilor), și din secolele al XV-lea și al XVII-lea (epoca medievală). Situl de „la Bulgarie” conține așezări din eneoliticul final (cultură Horodiștea-Erbiceni), secolele al III-lea-al IV-lea e.n. (epoca daco-romană), secolele al V-lea-al VIII-lea, secolele al IX-lea-al XI-lea (Evul Mediu Timpuriu), secolele al XI-lea-al XII-lea și secolele al XII-lea-al XVIII-lea. Celelalte opt obiective sunt clasificate că monumente de
Comuna Miroslava, Iași () [Corola-website/Science/301292_a_302621]
-
II (359-336) și denari romani republicani, descoperite în oraș. Tot la Slatina a apărut unul dintre cele mai mari tezaure de monede geto-dacice, format din aproximativ 6000 de piese, publicat de Cezar Bolliac. Este cunoscut faptul că după primul război daco-roman (101-102), majoritatea teritoriilor sud-carpatice a fost inclusă în provincia Moesia Inferior. După constituirea provinciei Dacia (106), teritoriul respectiv s-a aflat sub controlul direct al Imperiului roman. De-a lungul timpului, pe teritoriul Slatinei, au fost recoltate descoperiri romane, cum
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
din secolele II î.Hr. - IV î.Hr., au fost descoperite la Strehareț (în vecinătatea Colegiului Național „Carol I”) și în Cireașov , în punctele “Leasă” și “Săliște”. După retragerea ocupației romane din Dacia (271 d.Hr.) rămâne în urmă o populație autohtonă, daco-romană, care sprijinindu-se pe romanitate și creștinism, a ținut piept valului populațiilor migratoare, păstrându-și indentitatea peste secole. În contextul generalizării vieții rurale, comunitatea rurală existentă se va organiza în obști teritoriale sau romanii populare (cum sunt cunoscute în tradiția
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
din județul Iași că monumente de interes local. Unul este un sit arheologic, aflat în punctul „Bulboaca”, la 2 km nord-est de satul Mircești, sit cuprinzând urme de așezări din Latène-ul târziu (cultură Poienești-Lukașevka), secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană) și din secolele al XVI-lea-al XVII-lea (Evul Mediu). Alte trei obiective sunt clasificate că monumente de arhitectură (1875); (1809) din cimitirul din Mircești; precum și (1865) a poetului Vasile Alecsandri. Tot în Mircești se află și mausoleul lui
Comuna Mircești, Iași () [Corola-website/Science/301291_a_302620]
-
necropolă medievale (secolele al XV-lea-al XVI-lea). Al treilea sit se află între marginea vestică a satului Afumați și limita cu comuna Ștefăneștii de Jos, și cuprinde urmele unor așezări din diverse perioade: Epoca Bronzului, epoca geto-dacică, epoca daco-romană, secolele al IX-lea-al XI-lea și epoca medievală. Al patrulea monument de interes local, clasificat ca monument de for public, îl constituie monumentul soldaților căzuți în Primul Război Mondial, aflat pe marginea DN2 în satul Afumați. La moarte
Afumați, Ilfov () [Corola-website/Science/310026_a_311355]
-
faza B), secolele al VIII-lea-al X-lea (Evul Mediu Timpuriu) și o alta din epoca medievală; și situl de pe „Terasa Prutului” (1 km sud-est de satul Osoi) cuprinde așezări din Halstattul târziu, secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană) și secolele al VIII-lea-al IX-lea (Evul Mediu Timpuriu). Celălalt obiectiv, clasificat ca monument de arhitectură, este (1804) din satul Comarna.
Comuna Comarna, Iași () [Corola-website/Science/301268_a_302597]
-
64% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Harta descoperirilor arheologice din județul Prahova, realizată de Victor Teodorescu, consemnează în comuna Fulga existența oștii gentilice ca formă de organizare socială în [[epoca bronzului]], în timpul statului dac, dar și în perioada daco-romană. Indiferent de vechime, „satul este atestat în documente pentru prima oară abia la 1 iunie 1526.”. Muzeul de Istorie și Arheologie Prahova posedă în patrimoniu un fond de documente care se referă la procesul de dezmembrare a obștii sătești, apărând
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
de interes local este situl arheologic din „Dealul Bățului”, aflat la marginea de nord a satului Mogoșești, și care cuprinde așezări din eneoliticul final (cultura Horodiștea-Erbiceni), perioada Latène (epoca geto-dacică), Halstattul mijlociu și final, secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană), secolele al V-lea-al VII-lea (epoca migrațiilor), secolele al X-lea-al XI-lea, secolul al XIII-lea (Evul Mediu Timpuriu) și din secolele al XVII-lea-al XVIII-lea.
Comuna Mogoșești, Iași () [Corola-website/Science/301293_a_302622]
-
port, ceramică, țesături din zonă), artă plastică românească (opere de Luchian, Petrașcu, Pallady, Tonitza, Dimitrescu, Șirato, Stoenescu, Iser, Ressu). Secția de Istorie-Arheologie este compusă din nouă săli: Preistorie - vestigiile vieții materiale și spirituale din cultura Schela Cladovei, Civilizația geto-dacică, Războaiele daco-romane, Monumente antice romane (podul de la Drobeta din anii 103 - 105), Viața spirituală la Drobeta, Istorie medievală, Epoca modernă, Artă feudală românească și Epoca contemporană. Expoziția științele naturii, inaugurată la 15 mai 1972, prezintă condițiile fizice și geografice ale Defileului Porțile
Muzeul Regiunii Porților de Fier () [Corola-website/Science/331356_a_332685]
-
în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Unul este un sit arheologic, aflat la „Fundătura 11”, la sud-vest de satul Șerbești, el cuprinzând așezări din perioada Latène (cultura geto-dacă), secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană) și două medievale timpurii (una aparținând culturii Dridu). Celălalt obiectiv este (ante 1809) din satul Coropceni.
Comuna Ciortești, Iași () [Corola-website/Science/301265_a_302594]
-
și un al doilea situat în "Țarina de Jos", la cca. 300 m SE de sat, la confluenta pârâului Țiganca (în stânga) cu Șiretul prezentând, urme de locuire succesiva din perioadele: sec. XVII - XVIII, sec. XV epoca medievală, sec. IV epoca daco-romană și sec. ÎI - I î.Hr. Latène, cultura geto-dacică. Satele Volintirești și Kogălniceni prezintă aceași organizare sistematizata cu străzi care formează unghiuri drepte și sunt paralele. La aproximativ 1.5 km în direcția nord nord-vest de satul Volintirești se află un
Comuna Alexandru I. Cuza, Iași () [Corola-website/Science/301255_a_302584]
-
I. Cuza); situl de la „Țarina de Jos” aflat la sud-est de acelasi sat, la vărsarea pârâului Țiganca în Siret, sit format din patru așezări corespunzătoare secolelor al II-lea-I î.e.n. (perioadă Latène, cultura geto-dacă), secolului al IV-lea (epoca daco-romană), secolului al XV-lea și secolelor al XVI-lea-al XVII-lea; situl de la Volintirești unde se află ruinele unui turn medieval și așa-numita „movila a lui Ștefan cel Mare”; și situl de la Șcheia, aflat la marginea sudică a
Comuna Alexandru I. Cuza, Iași () [Corola-website/Science/301255_a_302584]
-
la Silindia (627 de piese, însumând peste 11 kg). Materialul complementar întregește imaginea asupra ascensiunii puterii dacilor în prima jumătate a sec. I î.d.Hr., care a culminat cu domnia lui Burebista (cca 80 - 44 î.d.Hr.). Razboaielor daco-romane (101-102, 105-106) le este alocată o sală specială. Cele mai semnificative piese, prelevate în timpul cercetărilor arheologice de la Pecica-“Sântul Mare” (sit cunoscut deja pentru descoperirile de epoca bronzului), presupusă Ziridava, pomenită de Ptolemeu, ilustrează nivelul civilizației materiale atinse de societatea
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
dacic ca niște federați ai Imperiului Roman. Așadar, găsim în Dacia următoarele triburi de goți: Taifalii și Victoalii. Așezările goților în Dacia cuprindeau numai Podișul Moldovei și jumătatea răsăriteană a Câmpiei Române, în timp ce în spațiul carpatic continua să locuiască populația daco-romană, rămasă aici după retragerea legiunilor și a administrației romane peste Dunăre (în nou înființata Dacia Aurelia). După așezarea lor în nordul Mării Negre, goții se împărțeau în vizigoți (goți apuseni, ramura tervingilor), care erau localizați între Nistru și câmpia răsăriteana a
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
de lângă laguna Ceamurlia se dezvoltă lacoviștile aluviale și solenturile. Așezările din Dobrogea de Nord sunt cunoscute încă din cele mai îndepărtate timpuri și reprezintă elemente de cotinuitate, multimilenara pe acest teritoriu român. Mărturii stau și astăzi cetățile din vetrele așezării daco-romane de la malurile Dunării (Aegyssus, Noviodunum). Suprafață acestei unități estimată la aproape 3200 km2, cuprinde o populație de 236.709 locuitori din care 53% trăiau în mediul urban. În 2000 acesta a scăzut, ajungând la 234.034 cu o pondere de
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local, ambele fiind clasificate ca situri arheologice: situl de la „schitul Vlădiceni” cuprinde urme de așezări din Epoca Bronzului, perioada Halstatt, perioada Latène, secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană), secolele al IX-lea-al X-lea, al X-lea-al XI-lea, al XIII-lea-al XIV-lea și al XIV-lea-al XV-lea; situl de pe „dealul Doamnei”, aflat pe coasta de nord-nord-est, la 2,5 km de
Comuna Tomești, Iași () [Corola-website/Science/301313_a_302642]
-
ele sunt situri arheologice: situl de „la Curtea Boierească” din vatra satului Bârlești conține așezări din eneolitic (cultura Cucuteni, faza B), Epoca Bronzului Târziu (cultura Noua), secolele al III-lea-I î.e.n. (perioada Latène), secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană) și secolele al XVI-lea-al XVII-lea (Evul Mediu); situl de „la Pepinieră” (la 1 km sud-est de același sat) cuprinde așezări din Epoca Bronzului Târziu (cultura Noua), eneolitic (una aparținând culturii Precucuteni și alta culturii Cucuteni), eneoliticul final
Comuna Erbiceni, Iași () [Corola-website/Science/301276_a_302605]
-
Evul Mediu); situl de „la Pepinieră” (la 1 km sud-est de același sat) cuprinde așezări din Epoca Bronzului Târziu (cultura Noua), eneolitic (una aparținând culturii Precucuteni și alta culturii Cucuteni), eneoliticul final (cultura Horodiștea-Erbiceni), secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană) și secolele al XI-lea-al XIII-lea (Evul Mediu Timpuriu); pe „dealul Sărăturilor” de la 1,3 km nord de satul Erbiceni s-au găsit așezări din Epoca Bronzului Timpuriu și din eneoliticul final (cultura Horodiștea-Erbiceni); situl de „la Curtea
Comuna Erbiceni, Iași () [Corola-website/Science/301276_a_302605]
-
eneoliticul final (cultura Horodiștea-Erbiceni); situl de „la Curtea Veche” de pe promontoriul bisericii din Erbiceni (partea nord-vestică a vetrei satului), are în alcătuire urme de așezări din neolitic (cultura Starčevo-Criș), eneolitic (cultura Cucuteni), perioada Halstatt, secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană), secolul al VII-lea-al VIII-lea (Evul Mediu Timpuriu), secolul al XV-lea și secolele al XVII-lea-al XVIII-lea (Evul Mediu); în sfârșit, la „Poala Catargului”, la 1,4 km sud-vest de satul Spinoasa, mai este un
Comuna Erbiceni, Iași () [Corola-website/Science/301276_a_302605]
-
așezări din paleolitic, eneolitic (cultura Cucuteni, una faza A și alta faza B), Epoca Bronzului Târziu (cultura Noua), perioada Halstatt, perioada Latène (cultura geto-dacică), secolele al II-lea-al III-lea e.n. (epoca romană), secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană) și una din Evul Mediu Timpuriu. Celelalte obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură (1848) din satul Erbiceni, și gara Erbiceni (sfârșitul secolului al XIX-lea).
Comuna Erbiceni, Iași () [Corola-website/Science/301276_a_302605]
-
al IV-lea. Ca și în celelalte foste orașe ale Daciei romane, invazia hunilor și a aliaților lor a constituit o puternică lovitură, provocând probabil împrăștierea unei bune părți a locuitorilor din Potaissa. Începând cu secolul al V-lea populația daco-romană se retrage treptat în zonele mai adăpostite și cu mijloace de subzistență mai sigure. Cei mai mulți dintre foștii orășeni se dispersează pe o rază de mulți kilometri, asimilați în mai vechi comunități rurale preexistente sau înfiripând noi așezări. Orașul Potaissa cade
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]